Lecția de body language a lui Lenin, pentru uzul contemporanilor

Una din fotografiile iconice ale lui Lenin, cea de mai sus, îl înfățișează pe inventatorul comunismului real într-o postură neverosimil de înclinată. English Russia a publicat zilele trecute peste 100 (cred) de fotografii care arată că postura nu era, pentru Lenin, una singulară. Dimpotrivă, pare a fi fost unul din ingredientele succesului oratoric, aplicat și de vedetele TV de la noi și din zilele noastre și, eventual, de politicieni. Dar să vedem, întâi, ce-ar putea însemna înclinarea lui Lenin.

La linkul către English Russia vă puteți convinge că selecția de poze de mai sus nu e arbitrară. Nu sunt specialist în body language și sunt curios ce ar spune un astfel de specialist cu glandă intelectuală, dar mi se pare clar că postura neverosimilă adoptată foarte des de Lenin, acele cinci grade de înclinare, semnifică dorință de dominare și nevoia de apropiere de public. Cu astfel de postúri atipice, actorul politic are șanse de a se impune pe o scenă populată de regulă de bărbați corpolenți, adesea nesportivi, de vârsta a doua, cu mișcări moderate de propria fiziologie în declin. De comparat cu gesticulația și intonația ridicole azi, dar surprinzătoare în contextul epocii, ale lui Adolf Hitler. Pe aceeași English Russia puteți vedea numeroase ipostaze în care Lenin gesticulează și el. Ar putea părea găselnițe de fotoreporter, dar la sensibilitatea pe care o aveau plăcile cu emulsie în epocă, fotografii căutau ipostaze mult mai statice și, cred, Lenin era o bătaie de cap pentru ei.

Dar, în fine, destul cu politica, fiindcă în zeitgeist-ul destul de radical pe care îl respirăm, nu m-aș mira să mă trezesc etichetat ca leninist de extremă dreaptă sau, dimpotrivă, nazist de stânga. La ce ne folosesc toate aceste considerații azi?

Privind imaginile cu Lenin mi-a venit în minte prestația de mim vorbitor de la “Câștigi în 60 de secunde” a lui Dan Negru. Priviți-l odată fără sonor: e un exercițiu foarte bun, pe care îl făceam cu oamenii de pe post în PRO TV, în anii ’90. Dan Negru își stăpânește mișcările și corpul așa cum, păstrând proporțiile, făceau și oameni din clasa Charlie Chaplin. Domină platoul mișcându-se dintr-o parte-n alta dezinvolt și lipindu-se vizual de diferitele personaje din el. Pe celălalt post, PRO-ul, surpriza vine de la Cătălin Măruță, care, atunci când se ridică în picioare, patinează prin platou ca un câștigător la proba de individual. L-am văzut pe Măruță la Premiile TV mania, fâțâindu-se pe scena pe care o parcurgea din câte două șpagaturi, aplecându-se și întinzând mâna cum fanda d’Artagnan.

Probabil că și Lenin se izmenea la fel, dintr-un colț într-altul al țarcului de a cărui margine se sprijinea în imaginea cu care am început. Și nu, dragi imbecili, asta nu înseamnă că i-am făcut pe Măruță și Negru comuniști. Ci doar că Lenin ar fi putut fi și entertainer, așa, fan new media (patefon/film, pe vremea lui) cum era.