Cum a ajuns Mircea Badea substantiv comun

S-a așezat în fața mesei pline cu ziare în timpuri imemoriale, pe vremea când mai erau ziare. Se strâmbă, suduie și se dă de ceasul morții de atunci, păstrându-și miraculos aplombul peste mode și timp. Noi, manierații, intelectualii, potoliții, l-am remarcat, ne-am mirat, l-am lăsat în plata Domnului și am schimbat postul, care între timp nu mai e post, pe Facebook, Casa Jurnalistului, Longform sau New Yorker. Dar ei, ceilalți, au rămas cu el. De aceea e cazul să revenim și noi puțin.

În timpul cât nu l-am băgat în seamă, Mircea Badea a devenit, din substantiv propriu, substantiv comun. Sau, mai frumos zis, din persoană, gen publicistic. Cea mai clară dovadă în acest sens este Radu Banciu, care insultă prietenii lui Badea cu aceeași furie cu care Badea insultă prietenii lui Banciu. România TV, postul care a cules ce e mai rău (pseudo-vedete sau pseudo-formate) de la alte televiziuni, are și ea un Mircea Badea, pe nume Dragoș Pătraru, care combate tot la ora 23.00. Iar acum un an, însăși TVR avea în plan un Badea, dar nu l-a mai găsit.

Dacă zappezi, seara, târziu, printre posturile cu rating zero aruncate pe cablu de tot felul de baroni locali găsești, cu siguranță, și vreo variantă poporanist-mucegăită, adormit-ardelenească a personajului. Sau vreun huhurez cataleptic care din loc în loc are câte un puseu voltaic de hlizeală și activitate, crezându-se fără îndoială în programul matinal. În negura istoriei, acum vreo zece ani, pe OTV exista un văr sau așa ceva al Loredanei Groza, care făcea ceva numit Revista revistelor. Avea o siglă de emisiune cu un rățoi și adresă de mail de Yahoo. Rezist tentației de a identifica mai precis toate aceste personaje – și altele -, fiindcă nu diferența specifică ne interesează, ci genul proxim.

Acesta e din ce în ce mai cuprinzător. Mircea Badea, substantivul comun, s-a simțit într-o seară, târziu, închistat în însăși ideea de seara, târziu. Și a evadat în alte segmente ale grilei, sub forma unor monologiști în ebulițiune ca Silviu Mănăstire sau Felix Rache, care simt raza soarelui mângâindu-le tenul atunci când apasă pe clanța televiziunii.

Dar de unde vine Mircea Badea? Din nou, nu e vorba de CV, ci de categorie. Istoric vorbind, a consacrat-o Sorin Oancea, om de bază la Antene încă din anii ‘90, chiar cu Badea-omul, prin 2005, când a lansat Antena 3. De la Antena 3 a luat Badea-substantivul și l-a dus la B1, unde, în toamna lui 2011, l-a înșurubat pe Banciu în scaun, în ipostaza gnomică de azi. Între timp, cu câțiva ani înainte, Realitatea, care mânca bătaie de la Badea în fiecare seară, încercase o formulă asemănătoare cu un tip pe nume Cătălin Oprișan, mult prea decent, în stilul lui frust, pentru ca să-i facă lui Badea probleme. Cătălin Oprișan a mâzgălit o vreme niște lucruri pe un flipchart, la TV, și după aceea s-a reprofilat.

Și de ce voia tot TV-ul cu rating mic și spume politice câte-un Mircea Badea la ora 23.00? Fiindcă Mircea Badea avea și are succes, dar și fiindcă la ora 23.00, în România, la televizor, bate vântul. Nu e vorba de telespectatori, fiindcă aceștia se găsesc – invers proporțional cu cifrele despre productivitatea muncii de la Institutul Național de Statistică. Ci de reclamă, care e puțină pe piața românească, drept pentru care se concentrează în prime-time, adică intervalul dinainte de Mircea Badea, interval unde sunt și cei mai mulți privitori.

Dar cum, nu a zis Mircea Badea-omul de atâtea ori că emisiunea lui e rentabilă? Ba da, dar tocmai despre asta e vorba. Dacă iei în calcul un salariu lunar de 6-7000 de euro, cât s-a vehiculat în privința corifeului, și niște costuri minuscule în materie de studio, masă, scaun, lumină, ajungi la o rețetă de vreo 400 de euro pe ora de program. Același Badea-prototip a defilat eoni într-un non-decor și cu genericul cu proteză, deci și acolo mai sunt niște economii.

Mircea Badea, substantiv comun, e o soluție de criză. Costă puțin, mai puțin decât banii puțini pe care îi investesc publicitarii în segment. Iar la ora 23.00, publicul nu e din clasa muncitoare, ci mai degrabă pe dos, dintre oamenii care ajung a doua zi la ora 10 la birou, deci cu ceva putere de cumpărare.

Să facem o comparație cu ceea ce putem vedea la aceeași oră, pe-afară. Pe Antena 3, același Sorin Oancea programa prin 2006-7-8 celebrul The Tonight Show de pe NBC, al lui Jay Leno. N-a prea mers, ca și The Apprentice, difuzat în aceiași ani. The Tonight Show e mama tuturor formatelor de late night din America și a fost inventat chiar pe NBC. Constă într-un platou de multe sute sau chiar mii de metri pătrați, în care Jay Leno (sau succesorul lui, Jimmy Fallon, care tocmai a preluat show-ul) mai are, pe lângă masă: canapea, fotoliu, doi invitați, o orchestră, un side-kick, o grămadă de public, invitați muzicali celebri de final. The Tonight Show a suferit reduceri drastice de buget, prin 2012, de la 100 la 80 de milioane de dolari pe an. La 45 de săptămâni de difuzare a câte cinci ediții, asta înseamnă cam de o mie de ori mai mult decât bugetul lui Mircea Badea, fie el substantiv propriu sau comun.

Totuși, ce e sau cu ce se mănâncă Mircea Badea, ca gen? Dacă e să definim personaje, o paralelă între clasa Jay Leno, Jon Stewart, Conan O’Brien și Badea-Banciu-Pătraru nu are rost. Despre felul cum ai noștri suduie dușmanii patronului au scris alții destul. Mai puțin remarcat e faptul că meseria de Mircea Badea a început, în televiziune, pe vremea când exista presă, sub numele de revista presei, dar continuă și se dezvoltă și acum, când presa aproape că nu mai e. Trebuie că există în revistele presei fără presă și altceva decât presă, iar perspectivele genului sunt invers proporționale cu banii de publicitate care se găsesc pentru TV-ul de seara, târziu. Și proporționale cu mania de a spiona concurența și de a imita a mediei din România. Cu alte cuvinte, perspective promițătoare. Cel puțin pentru Badea, Banciu și toți ceilalți.

Singurul lucru pe care puteți să-l faceți, dacă nu vă convine, e să schimbați postul. Dar nu de la unul la altul.

Articol scris pentru ediția de joi, 27 februarie, a săptămânalului Dilema veche.

Cum se face late night-ul în America:

Post your thoughts