Aventuri cu un point and shoot

Recunosc, dacă e vorba de pozat, îmi plac lucrurile complicate, cum ar fi filmele și rangefinderele vechi (Zorki, Leica). Atunci când McCann mi-a propus să-mi dea în teste un point and shoot, m-am întrebat dacă pot face ceva interesant cu el. După aceea, mi-am dat seama că pot, tocmai fiindcă va trebui să mă adaptez la o cameră care “pozează singură”, cum se zice.

pisica

ISO 80, F=5,2 mm (echivalent 24 mm), diafragmă 1/2, expunere 1/30

Canon Powershot S 110 e cea mai avansată cameră din seria S, în momentul de față, ceea ce înseamnă 12 megapixeli, sensibilitate ISO până la 12.800 și o serie de features care se găsesc pe DSLR-uri, cum ar fi formatul RAW sau prioritatea de timp/diafragmă. Cum detaliile tehnice și testele propriu-zise se găsesc de la lansare în locuri bine cunoscute fotografilor, n-o să mă ocup de ele. Camera o găsiți în România cu 1725 de RON pe Fotohobbyshop.ro (la F64 e un pic mai scumpă). Cam astea ar fi informațiile obligatorii. Mai departe, o să vă spun cum se compară cu un DSLR și, pe de altă parte, cu un iPhone. 

Senzația pe care am avut-o când am pus mâna pe S110 a fost mai degrabă plăcută. E un gen de cameră anti-snob care te convinge cumva că snobismul maniacilor foto nu e chiar snobism. Dacă vreți, marea diferență dintre un aparat foto și un iPhone, la capitolul pozat, e că iPhone-ul nu e aparat foto, ci telefon. S110-le se ține în mână și pozează ca un aparat. Dacă ați pus mâna pe un Fuji Finepix X 110 sau ceva asemănător, înțelegeți ce vă spun. Iar pe lumină normală, S 110 face lucruri foarte ok, ca pisica de mai sus.

Bun, o să ziceți – dar orice cameră e bună pe lumină bună. Cam așa e, dar S110 e mai bună ca altele. În comparația iPhone-DSLR, e mai aproape de DSLR. Culorile sunt foarte echilibrate, ceea ce probabil are de-a face cu procesorul Digic 5. Senzația e accentuată de display-ul foarte luminos, cu rezoluție bună (și touch – dar n-aș putea să jur că touch screen-ul e un feature esențial pentru camere), un avantaj dacă e să verifici ceea ce ai făcut în aparat.

Ecranul e atât de bun, încât face ca lucrurile să arate mai bine decât se dovedesc a fi, atunci când tragi pozele în calculator. Pe lumină slabă și cu o focală medie, pierzi scharful.

ISO 1600, F 15,4, 1/4,5, 1/10

ISO 1600, F 15,4, 1/4,5, 1/10

Păcat, dacă era clară, era o poză bunicică. Un DSLR cu stabilizare ar fi produs ce trebuie.

Ca să rezum, mi se pare productiv să folosești aparatul pe focala cea mai scurtă (echivalent 24 de milimetri). Liniile de fugă sunt interesante. S110 are și o setare de alb-negru care arată bine, dacă nu vreți să vă complicați cu RAW-uri prelucrate în Photoshop și altele, ceea ce sugerează o utilizare gen street photography.

De fapt, “dacă nu vreți să vă complicați” e fraza-cheie pentru o astfel de cameră. Dincolo de considerațiile subiective de mai sus, dacă aș avea un buget măricel pentru o redacție online, m-aș gândi la un point and shoot de felul ăsta ca să dotez oamenii. Probabil că ar veni de pe teren cu poze destul de bune. Iar conexiunea prin WiFi a lui S110 simplifică foarte tare workflow-ul în astfel de cazuri. Altfel, cu 1.700-1.800 de RON îți poți cumpăra un Nikon D 3100 sau un Canon EOS 1100D, cu obiectiv de kit. Probabil că în asta aș investi o asemenea sumă dacă n-aș avea niciun aparat în casă.

Post your thoughts