Vineri, “Adevărul” a publicat un interviu extins cu Andrei Pleșu, cu întrebări bine puse de George Rădulescu. La aproape 61 de ani, filozoful are ceva apropiat de înțelepciune și cred că multe din zicerile lui la timpul viitor au șanse să se adeverească. Interviul a avut peste 12 mii de afișări, deci lucrurile ar părea că sunt în regulă. Avem prin urmare un om-reper, cu un discurs pertinent și o doză de bonomie și umor care ar părea că îl așază sus de tot în percepția publică. Așa este, probabil. Cum stăm cu comentariile la material?
e si el manjit, compromis
dupa stilul emfatic, arogant si agresiv – poate ca e chiar mai bine ca influenta sa a fost limitata la promovarea Ro la pachet cu Rro. Aprecierile la adresa lui Puric sunt dezgustatoare
PLESULE DE CE NE-AI VANDUT RUSILOR ?
PLESULE EU AM O SINGURA INTREBARE LA TINE NEPRIHANITULE: DE CE AI DAT PE DEGEABA INSULA SERPILOR UCRAINIENILOR
Culturistu asta trist e la fel de vinovat de dezastru ca si politrucii sau serviciile
SA NU FI IN STARE SA REUSESTI A-TI AUTO-EVALUA ATITUDINEA “ESEISTICA”, INAINTE DE A DA TIPARULUI DE LA “ADEVARUL”, PRODUCTII INCERTE DE “MEDITATIE” EDULCORATA ASUPRA FENOMENOLOGIE…
Aș mai putea continua până vi se apleacă. Asta se numește libertate de expresie, user generated content, comunitate inteligență colectivă a Webului și multe altele? Cei mai mulți din cei 12 mii de cititori au luat interviul așa cum e, dar uite că printre cele 45 de reacții sunt destule care arată așa. Cine dă unor oameni de felul ăsta dreptul de a terfeli un om ca Andrei Pleșu? Și de ce ar trebui un site de ziar să valideze astfel de lucruri?
Știu, Andrei Pleșu a scris în trecut lucruri destul de puțin măgulitoare la adresa comentatorilor de net. Dar mormolocii de mai sus îi validează judecățile tocmai prin genul de reacție citat.
P.S.: Nu, nu e vreo problemă specială cu site-ul “Adevărul”. Așa e mai peste tot.
Cauzalitatea e putin altfel: Plesu a scris lucruri destul de puțin măgulitoare la adresa comentatorilor de pe net, tocmai pentru că era exasperat de astfel de comentarii, care apareau de fiecare dată in coada articolelor de la rubrica lui din ”Adevarul literar si artistic”. Deci nu i-a ațîțat el.
Un interviu nu e o dezbatere cu public si e de prost gust sa publici asa ceva intr-un pachet. Sa ne lamurim: atat timp cat Plesu nu le raspunde de nici un fel comentatorilor, nu vad motivul existentei unui asemenea sistem de feedback expus public in subsol pe aceeasi pagina.
Dar sunt numeroase publicatii care nu inteleg la ce foloseste new media si cum trebuie sa obtina plusvaloare din comunitatile pe care le agrega. Si aici si aiurea…
Cezar: da, n-am vrut să se înțeleagă asta. Ci doar că Pleșu primește confirmări și “după”.
Comanescu: Intrigat, am citit toate comentariile cititorilor. Printre pozițiile critice, nu am găsit doar texte agramate, absurde, semidocte, ridicole. Am găsit și luari de poziție pretinente, care merită a fi tratate cu respectul cuvenit oricărei exprimări de opinie civilizate. Interesant cum de nu ați spicuit și din acestea…
Lalu: n-am spicuit critici civilizate sau mesaje de bine pentru că mă interesează idioții de net, nu oamenii cumsecade.
OK, n-am stiut ca va intereseaza idiotii de pe net si nu oamenii cumsecade;
e o stire care ofera o cheie clara de lectura activitatii Dvs. profesionale
multumesc de informatie
Lalu: faceți ce faceți și mă înțelegeți greșit de fiecare dată.
Ieri am citit ultimul editorial al lui Eco în L’espresso, după care am zis: hai să văd ce îi comentează lumea. Am dat numai de chestii mișto, de substanță, în legătură cu articolul, uneori îmbogățindu-l dpv informativ. Nicio înjurătură, dar nici elogii grețoase cum primește Pleșu pe situl Dilemei (genial maestre, vă mulțumim că existați etc. – poate c-ar trebui să scrii în pandant și dsp astea). O singură excepție: un epigramist, care-i cam dă limbuțe lui don Umberto, dar e scuzabil datorită stilului “squisito”! Or fi comentatorii de la ei mai educați, dar sigur-sigur există un responsabil “din partea casei” care cenzurează excesele.
Deci, noi ne cam tragem de șireturi cu Pleșu pentru că bărbosu, în naivitatea lui, și-a permis să rămână în România.
E exact ca în povestirea aia cu Dinescu și cu Pleșu când se plimbau pe faleză la mare prin ’90. S-au întâlnit cu un om ce cunoscuse vag pe filosof, de genul “Pleșu, Pleșu: Auzi măi, tu nu ești cumva fiul frizerului Pleșu de pe strada …” – “Ba da” – “Și ce mai faci băi băiatule” – “Păi sunt ministru de externe” – “Bravo bă băiatule, rupe-le gura”.
Pleșu e prea aproape ca să-l respectăm.
Eftimie: nu chiar EXACT același lucru. Astea sînt cazuri simpatice, binevoitoare, cum e acela (povestit de Pleșu la Iosif Sava), în care un țigan burtos se apropie de el, cu aerul că-l cunoaște, și-i zice: Dumneata – tot instrumentist?
În plus, “rupe-le gura” e o vorbă admirativă, în sensul de “a rupe gura tîrgului”.
Cei care comentează pe situri au atitudini mult mai răuvoitoare și mai încrîncenate decît oamenii simpli, reprezentanți ai culturii tradiționale. De fcr dată cînd auzeam de dirijorul Ilarion Ionescu-Galați, tata (Dz să-l ierte, și pe mine că-l pomenesc tocmai cu prostia asta)… răposatul meu tată îmi zicea așadar, cu umor: mereu îl băteam pe ăsta cînd eram mici și uite unde-a ajuns! Iar cînd venea vorba de Aura Urziceanu, mama zicea: da, o știu, era o țigăncușă de pe Laboratorului, da’ nu mă jucam cu ea, că era prea mică.
Țării, cît mai mult cărbune – se zicea odată.
Site-ului, cît mai mult trafic – se zice acum.
Ar putea să fie o explicație.
Baietii si fetele de acest fel, care nu stiu ce inseamna pedigree intelectual si nici prea multa consideratie nu au pentru dezbaterile pe bune, nu sunt caracteristici peisajului romanesc.
Studiu de caz pe America suburbana (adica mai toata America este o suburbie): iata ce se intampla in sedintele publice despre adoptarea planului de asigurari medicale universale in SUA:
http://www.latimes.com/news/nationworld/nation/la-na-pelosi-hoyer-health11-2009aug11,0,3211297.story (indivizii astia seamana cu niste comentatori cverulenti pe blog, m-am si intalnit virtual cu cativa din astia pe bloguri conservatoare, cu ei nu ai cum sa castigi, cel mult decizi ca ai altceva mai bun de facut in viata decat sa le combati cercul vicios al argumentarilor. Eu personal suspectez ca destui dintre ei tocmai pe bloguri si-au facut “mana”.)
In acest context, iata si un articol de pe Alternet care identifica acest moment cu stadiul al treilea in dezvoltarea fascismului, in acceptia lui Robert Paxton: http://www.alternet.org/politics/141819/is_the_u.s._on_the_brink_of_fascism/?comments=view&cID=1285258&pID=1284592
Eu mi-am batut capul sa citesc si articolul din 1998 al lui Paxton (il recomand, este informativ si rewarding dpv intelectual). Probabil ca o astfel de cerinta pentru a putea posta comentarii (Declar pe propria raspundere ca am citit lista de lecturi suplimentare) ar mai eleva nivelul oricarui blog, insa chiar nu stiu ce efect culturalizator (acum ma refer si la cei peste 50% analfabeti functionali care sunt “pe teava” acum, gata sa iasa din scolile romanesti) ar avea asupra publicului larg. Si asta indiferent de problematica dezbatuta.
Ca fascismul online nu poate fi neglijat la nesfarsit.
Iulian,
nu inteleg ce ai fi vrut sa ii spuna ?
Domnul Plesu a fost ministru in diferite guverne si consilier prezindetial.
In interviul din Adevarul apar trecute doar datele calendaristice si nici un fel de realizari.
Pe mine ma lasa rece ca a fost ministru de externe, al culturii si consilier prezidential si sef la noua europa, daca nu explica oamenilor ce anume realizari marete a avut.
Am cautat pe net si nu am reusit sa gasesc nimic legat de aceste realizari.
Asa ca in afara de vorbe goale acel interviu nu prea are nimic.
Sa ne plingem stim toti si cei care se dau mari intelectuali si cei care scriu acele comentarii.
Asa i-au format asa zisii intelectuali de clasa, acei boieri ai mintii conform lui Sorin Adam Matei, asa ii au .
dan,
poate iti trecea prin minte sa ii citesti cartile!
desi cred ca le-ai frunzarit, ca stii si despre Sorin Matei si magariile scrise de el,
nu esti deloc inocent asa cum vrei sa pari!
Dan: eu am găsit o serie întreagă de chestii intersante zise de Pleșu. Și chiar dacă n-ar fi fost, un tip ca tine, nemulțumit, putea intra și spune acolo ceea ce ai spus aici. Poate că ar fi fost supărător pentru Pleșu, dar problema noastră nu e să-i facem un piedestal. Asta-i una. Ce zic imbecilii din care am citat, ăia cu “fi” cu un singur de “i” și așa mai departe, e alta 🙂
În ce-l privește pe Sorin Matei, cred că a pus un diagnostic în bună parte corect. Dar dacă ai discuta cu el despre Pleșu nu cred că l-ar șterge cu buretele din cultura noastră, atâta câtă e 🙂
In cazul concret, banui ca mare parte din puricii lui Plesu sunt manati de marele Puric insusi.
Andrei Gabriel Plesu are foarte multa dreptate in ceea ce spune, mereu cu un spirir al umorului si o eleganta ce-i doar a lui. Deaceea il citesc intotdeauna cu placere si interes. Am consumat vreo doua carti continind articolele sale de la Dilema si Dilema, daca nu gresesc, Veche, delectindu-mi insa intelectul cu excelentul eseu, “Despre ingeri”. Iata si comentariul meu de la finele lecturii:
despre ingeri – de (anonim) la: 14/07/2004 02:24:08
Cartea, “despre ingeri”, reprezinta un moment important in cultura romana de dupa 1944. De citit cu cit mai multe materiale bibliografice la indemina, intre care, si cel mai citat, Biblia. Recomand tuturor rabdare si tenacitate in infruntarea stilului si mai ales al lexicului extrem de particulare si respectiv incarcate; (autorul insusi declara la un moment dat ca refuza sa traiasca mecanic si sa foloseasca toata viata doar citeva sute de cuvinte: mereu aceleasi). Pe parcursul lecturii, repet dificile pentru cei mai multi, inclusiv cel ce va scrie, dificultatile dispar ca prin minune. Stilul si imbajul devin in cele din urma “familiare” si mai mult decit justificate, adica firesti. Cu aceeasi verva si dispozitie psihoafectiva abordati si lectura unei alte capodopere: “Omul recent”. Luati-o-ncet, cu nadejdea ca stradania va va fi rasplatita. Pe curind, horia ivan (Roma).
In ce-l priveste pe Dan Puric, cu toate observatiile precise si obiective, Plesu gresesete. El ar trebui sa-l ajute pe Dan sa-si corecteze discursul, de-altfel pozitiv si atit de necesar noua, cetatenilor Romaniei, ce ne aflam de prea multe zeci de ani intr-o stare de post, de etern Ramadan. Toate natiile, pe cit de “democratice” ar fi ele, au nevoie de “tribuni”. Sa-i luam pe francezi, carora putzindu-le orice forma de autoritarism, l-au acceptat, laudindu-se cu el, pe Generalul De Gaules. Elglezii, si ei, pe linga regi si regine, l-au avut pe Churchill si-apoi, la o certa distanta, pe Margaret Tatcher. Americanii, poate cei mai “democratici”, la rindu-le, sint foarte mindri de citiva presedinti ai lor. Venind la noi, daca nu l-am creste pe Dan, ajutindu-l sa fie comparabil c-un, sa zicem, Iorga, va trebui sa navigam cine stie cita vreme de-acum incolo, complacindu-ne cu discursurile penibile unor Basescu sau Crin Antonescu. Cind, dupa “evenimentele” din decembrie ’89, i-am auzit pe Cimpeanu, Coposu si Ratiu, m-am felicitat ca am rezistat tentatiei decenale de a fi plecat din tara. Acum cind scriu, ma aflu de 20 de ani “afara”…
Domnule Plesu, apropiati-va de domnul Puric cu dragoste crestineasca, nu cu DDT.
Horia Ivan (Roma)
07.02.2010.
Imi pare rau sa va marturisesc ca dupa nici, sau poate doar o(?) saptamina, am fost exclus din “cluibul” vostru… Motivul cred ca-i supararea mea pentru faptul de a mi se fi scos dupa trei zile un material, “Etnoperplexitati”, ce trateaza problema romilor din Romania. Cum ea, “problema”, a reizbucnit precum vulcanul islandez, cu salutul roman(esc) prezentat la o televiziune franceza, m-am grabit sa “trag de urechi” moderatorii, acuzindu-i de comportament “impudic – politicamente corect”, adica de ingroparera sub nisip, precum gunoiul sub pres, a problemelor, in locul rezolvarii lor. Scuzati-mi fraza oribil de lunga, dar supararea ce-o resimt ma-mpiedica sa fiu mai elegant.
In concluzie, cer readmiterea in rindurile cititorilor-opinionisti ai revistei voastre/noastre.
Cu nadejde crestin-ortodoxa, horia ivan (Roma), 21.04.2010.