«Dumnezeu, om, animal, mașină»
Dumnezeu, om, animal, mașină – metaforă, tehnologie și căutarea sensului a fost publicată în engleză înainte de revoluția ChatGPT și apare în română, la Editura “Humanitas”, după. Dar asta o face nu perimată, ci cât se poate de binevenită, fiindcă e un pas înapoi, care ne lărgește perspectiva asupra problemei, fără să ca teoria să fie în vreun fel caducă. De fapt, Meghan O’Gieblyn, autoarea, posedă o minte capabilă să lărgească orice perspectivă, fiindcă datorită propriei biografii/propriului traseu intelectual, e capabilă să integreze în 288 de pagini (ediția românească) orice, de la transumanism la teologie calvinistă, de la Descartes la fizicieni contemporani și teoreticieni ai emergenței, epistemologi ca Max Weber, plus cățelul-robot Aibo de la Sony. Ceea ce face Meghan O’Gieblyn în Dumnezeu, om, animal, mașină este pe cât de coerent, pe atât imposibil de clasificat, dacă ai numi rezultatul “interdisciplinar” ar fi o ezitare reducționistă. Totul, într-un stil pe cât de simplu și lipsit de ifose, pe atât de clar și precis.
Continue reading