Unde am greşit: răspunsurile lui Fumurescu, Măruţă şi Rogozanu

Două posturi mai jos, adresam câtorva oameni din presa scrisă pe care îi preţuiesc pentru diferite însuşiri invitaţia de a răspunde la întrebarea “Unde am greşit?”, raportat la performanţa slabă a “generaţiei 40” în posturile de management pe care le ocupă după plecarea lui CTP, a lui SRS şi a lui Nistorescu din fruntea gazetelor. Sumarizez aici primele trei răspunsuri (Fumurescu, Măruţă, Rogozanu), fiindcă fiecare mi s-a părut a avea câte ceva foarte pertinent de spus. În ordine cronologică:

Alin Fumurescu face un inteligent pas înapoi şi pune problema într-un context mai larg. Criza brandurilor media vine din criza generală a brandurilor:

De orice fel – de la Colgate la Coca-Cola si de la Volkswagen la Marlboro. Aceasta criza generalizata a brandurilor se explica, printre altele, prin nevoia (cultivata) de schimbare. Daca inainte te mandreai sa conduci acelasi brand de masina si sa citesti acelasi ziar ca si tatal sau bunicul tau (cu cat mai vechi, cu atat mai bine), astazi lumea alearga in permanenta dupa “altceva”. Constanta in gusturi apare dubioasa – semn fie de incremenire, fie de neputinta de a-ti permite altceva.

Mihnea Măruţă ia întrebarea foarte personal, ceea ce e bine, fiindcă într-un sens aşa o pusesem. Mi-a plăcut cel mai mult partea despre coerenţa ideologică a unui ziar:

Am crezut că strania coabitare a unor opinii politice (uneori) radical diferite va fi percepută la adevărata ei valoare, de agora, şi va fi gustată ca spectacol de idei, în beneficiul ziarului. M-am înşelat. Din perspectiva imaginii şi a marketingului, coerenţa bate democraţia. Când vine vorba de tiraj sau de rating, obsesia zdrobeşte orice polemică decentă, simplismul e mai uşor de digerat decât nuanţa, iar lovirea insistentă a aceluiaşi punct este mult mai gustată decât şerbetul nonviolenţei.

Costi Rogozanu, care e ceva mai tânăr decât noi, pune degetul pe rană într-un alt sens. Criza brandurilor de presă e criza ideilor, a filozofiei din spatele fiecărui ziar, care nu prea există în România:

Ăia bătrînii au devenit mari doar pentru că au ocupat studiourile zi-lumină. N-au fost în stare să fie vehicule de idei, de ideologie, au enervat sau au fanatizat un public, dar nu l-au cucerit. Nici acum nu se vînd idei în ziare, nu se vorbeşte despre ce agită cetăţeanul mediu acasă sau în public. Nu se caută cititori, ci unii care să urască fanatic presa sau instituţiile statului. Generaţia noastră a eşuat pentru că nu le-a explicat bătrînilor cît de obosiţi ideologic sînt, cîtă mizantropie de doi lei vînd.

.

Alte două nume cunoscute mi-au promis la rândul lor răspunsuri. Revin cu rezumate pe măsură ce aflăm lucruri noi. Lista celor invitaţi să spună ce cred este deschisă, desigur, dincolo de cei câţiva autori pe care i-am linkuit în postarea iniţială, scrisă la o oră târzie şi încheiată cu sentimentul că mi-au scăpat nişte nume 🙂

  1. unul-altul Reply

    Pentru ca ma macina de mult problema, si am chef sa scriu.
    Pentru ca uzanta este sa scrii in ultimul post.
    Desi ar fi mai potrivit comentariul meu la prima insemnare.
    Fara a exclude ceea ce bine ai spus. Nu ca vreau sa te periez, ci ca sa citesti pana la capat zic asta :).
    Eu as mai adauga:

    Net-ul: care ne transforma mediile intr-un fel pe care nicio anticipatie nu reusea sa-l prevada. Nu adancesc, excursul in aceasta zona e mult prea lung si alambicat.

    Patronii: cu mici exceptii, pe aici sunt numai patroni care au utilizat media ca o carte de vizita. Indiferent de banii bagati, multi sau putini, toate trusturile au fost fie scule de santaj, defulari personale, carti de vizita, etichete de pus in rama, platforme politice sau sindicale, sinecuri pentru copi, amante, verisori. Cand privesti lucrurile in felul acesta, paradigmele economice nu mai au niciun sens. Un astfel de patron poate oricand concura neloaial un intreprinzator: nu conteaza cat scot, eu pot sa bag cat vrea muschiul meu. Cam aceeasi atitudine de cumparator de bentley – nu cumpar masina ca sa ajung (ok, cat mai confortabil) de la A la B. o iau ca sa arat cati muschi am eu. Cei putini care faceau presa ca sa ajunga de la A la B nu pot concura.

    Patronii B: cei care utilizau/utilizeaza aceste platforme de comunicare strict ca pe o agentie de PR si adv mai altfel impachetata. La urma urmei, la pret pe cm patrat, e incredibil cat de rentabil poate fi un advertorial nemarcat! Nu bani pesin, ci un contract de consultanta la o firma la care am niste actiuni sau prieteni, sau firma care scoate ziarul are o firma geamana care pune termopane, etc… Sunt cel putin 2 trusturi media care au facut chestii de-astea la nivel de divizie de afacere. (si n-am legaturi decat de departe cu media, nu sunt inside, deci spun ce se vede din avion. In teren probabil ca lucrurile sunt mai avansate). Si atunci cum sa creezi o platforma de comunicare schizofrenica: pe de o parte deontologie, pe de alta spert? Evident ca negru inegreste albul, nu albul albeste negrul.

    Disolutia autoritatilor statului: cum ne place noua astazi sa spunem. Adica lipsa de reactivitate a autoritatilor la ceea ce se “scrie”. Intr-un stat firesc, 10% dintre subiectele care apar in media intr-o saptamana ar deveni dosare deschise de diferite autoritati. Reversul? Poti sa scrii orice, nimeni nu se sesizeaza, nu ti se intimpla nimic, atunci gaina poate sa nasca pui vii in continuare.

    Produsul de mix: Presa este un produs in care sunt mai multi factori care aduc succes. (spun presa, desi chestiunea aceasta e aproape in toate afacerile) 1. continut. 2. marketing si promovare. 3. distributie si retail. Fara toti acesti piloni o iei in barba. Performand pe una dintre directii, sau investind nebuneste in una dintre ele, poti sa obtii iesiri din pluton, sa stai pe pozitia respectiva mult si bine. Ani buni de zile distributia s-a facut politic sau negociata pe pozitii de forta (vezi rodipet, sau parca era cronica romana care vindea vreo 15 k de abonamente prin diferite ministere; adevarul CTP avea sigur mii de abonamente astfel). Cat timp tii marketingul sus (vezi Adevarul) esti pe prima pozitie. A, si promovarea o faci tot la tine – in trust/barter pe trust – la TV, cine nu are TV sa-si umple unsold-ul e mancat. Continut??? Pai cand batalia se duce la capitolul 2 si 3, care te costa de te indoaie si care pot fi taiate oricand ca nu te dau in judecata ca au rate la banca, nu te injura pe la colturi, ce sens are sa bagi bani in 1? Adica in continut. care se stie ca isi ia nasul la purtare si nu se multumeste cu indexari anuale de 5%? Putinele intreprinderi media care au livrat continutul in standarde si parametrii necesari formatului au dus-o binisor/bine. Toata lumea se intreba de ce se cumpara Formula AS? Pentru ca livra exact continutul adevarat si corect pentru piata vizata. Si au mai fost publicatii care au functionat, corecte cu promisiunea pe care ti-o faceau pe coperta: gen b24fun, bucataria pentru toti sau rebus. Se poate, dar nu sa faci vile din asta. Si nici sa fii invitat la Tv sa te dai rotund.

    Jurnalismul: Citeam la Maruta despre ce continut a livrat cotidianul… il rasfoiam, si era departe de ceea ce ar fi trebuit /trebuie sa fie un ziar coeerent si constant. Si credibil. Era, in zona lui oarecum interesanta, orice numai un produs de jurnalism nu era. Era tara parerilor. Docte. Anchete, dosare de fenomen, STIRI?, de vara. Nu spun ca nu se mai gasea cate o floricica. Dar departe de ce te lasa sa intelegi analiza domnului Maruta, usor nostalgica. Si aici nu fac nicio referire la directia politica, atunci cand o carmeau de la stanga la dreapta (nu ca doctrina politica) de nu intelegeai nimic. Si nu era vorba de revolte jurnalistice, ci de partizanate gretoase…

    Si ar mai fi de povestit, dovada ca au scris cateva postari minti luminoase si nimeni nu se repeta, mai e loc si de comentatori si ciudat !!! nimeni nu se contrazice.

  2. Dan MASCA Reply

    Buna seara,
    care au fost modele din presa urmate de domnii de mai sus ? Cine au fost mentorii lor ?
    Ce au crescut in jurul lor SRS, Nistorescu , CTP ?

    Care au fost principiile urmate si de la care nu s-au abatut cei intervievati mai sus ?

    Nu as lucra in nici un trust al carui patroni sunt oameni ca Vantu, Patriciu sau Voiculescu.
    Din principiu.

  3. Marian S Reply

    Scrie cineva mai sus un comentariu. Ma rog, omul zice ca nu lucreaza in domeniu si nici nu-si spune numele, se ascunde sub pseudonimul “unul-altul“. Treaba lui, presupun ca are motive sa faca acest lucru.
    Dar daca as crede despre mine ca sunt somnambul si daca nu as avea siguranta ca NU am avut internet de vreo 24 de ore as putea spune ca eu am scris comentariul !!! Sau cel putin ca m-am intilnit cu omu` la o bere si am ajuns la un consens.
    Indiferent pe cine si cit de mult supar repet o chestie pe care am mai tot spus-o si pe care vad ca o sustine si “unul-altul“ : de afara se vede altfel.

  4. cosmin Reply

    trei raspunsuri de trei feluri. doar maruta pare a se fi raportat la intrebare. fumi generalizeaza si rogozanu explica mai degraba greselile celeilalte generatii decat asuma propriile greseli.

  5. Marian S Reply

    … la cerinţele concurenţiale a comunicării instant …
    Victor Ciutacu, ziarist.
    (Dat fiind că-s la bază un ziarist de ziar … )

  6. Blegoo Reply

    1) Fumarescu confundă reclama cu imaginea.
    2) Măruță le zice pe bune.
    3) Rogozanu vorbește la oglinda din baie.

    Clar, criza continuă și nu dă semne de îschimbare spre mai bine.

Post your thoughts