Mugur Pătrașcu, șeful de la iLeo, e cunoscut în piață ca un tip care știe ce spune. Am vorbit cu el despre evoluția agențiilor digitale, Facebook, bloguri și mobile. Altfel spus, despre banii care există pe Internet, zonele în care există și ce trebuie să faci ca să-i obții.
Iulian Comanescu: Ai vrut să vorbim față în față, deși eu fac interviurile astea, de obicei, pe messenger. Eu te pun pe blog, tu lucrezi în digital și totuși vrei să vorbim față în față. De ce?
Mugur Pătrașcu: Sunt clar niște bariere, pe chat. Se pierd nuanțele, se pierde viteza de reacție, se pierd, poate, niște detalii.
Iulian Comanescu: Să vedem dacă o să facem trafic mai mare cu interviul față-n față.
Mugur Pătrașcu: E important traficul? Cred că o să ajungem la momentul la care calitatea traficului o să conteze. O să conteze răspunsul, versus cantitate. Adică, de exemplu, o să conteze mai mult comentariile sau ce reacții naște o poveste, versus ce trafic are. Sigur, traficul și reacțiile sunt corelate oarecum, dar e evident că sunt nuanțe aici. Un text de calitate creează mai mult conținut în jurul lui.
Iulian Comanescu: Eu am restricționat comentariile la mine pe blog acum câțiva ani. Trebuie să fii abonat ca să comentezi. Asta de la cât conținut de “calitate” se năștea. [Între timp, am legat comentariile la Facebook.] Dar, de fapt, de la blogul tău vreau să încep. Ai scris acum câtăva vreme un post despre moartea agenției digitale, cu care mi se pare că ai pus degetul pe rană.
Mugur Pătrașcu: Vorbește despre o perioadă de transformări, prin care trece industria comunicării. Am încercat să înțeleg care sunt motivele, cauzalitățile schimbării. Și cred că sunt trei. Unul dintre ele este felul în care Internetul a schimbat lumea comunicării, și aici, evident, Facebook-ul și Google și partea asta de inițiativă personală și spațiu personal au avut o influență foarte mare. A doua cauză este legată de lipsa banilor în piață, de o anumită dinamică a pieței care nu mai permite sustenabilitatea mai multor entități. Nu mai poți să susții financiar agenții de digital, în opinia mea. Pentru că o agenție de digital e o agenție foarte complexă. La noi, la fel ca în toate domeniile, ca să supraviețuim trebuie să le facem pe toate. Vrem să facem și social media, vrem să facem și site-uri, vrem să știm să creăm comunități, vrem să facem și performance marketing, vrem să știm să facem și optimizare, vrem cumva și zona de awareness, engagement, notorietate, dar și pe cea de vânzări. Ei, ca să facă toate chestiile astea, o agenție trebuie să aibă niște megaspecialiști, plecând de la zona de brand, ajungând la cea de strategie, cea de art director, copywriter, designer, user interface specialist, user experience specialist, până în zona de implementare. Bugetele sunt acum pe piață nu permit niciunei agenții să poată să țină structura asta. Lucrurile se vor comasa, vor imploda. Ca atare, avem foarte mulți oameni buni la toate, care încearcă să se dezvolte în mai multe zone. Până la urmă, asta e, trebuie să te adaptezi situației.
Iulian Comanescu: Hai să vedem cum s-au născut agențiile digitale care mor acum.
Mugur Pătrașcu: Cum spuneam mai devreme, pe o zonă de viziune și pe un calcul de business. Viziunea – că acest mediu va crește și va fi un vehicul bun. Și calculul – că vin niște bani, care urmează să se ducă aici. Și au fost niște bani, foarte mulți, mă refer la 2008-2009.
INDEPENDENȚI ȘI AGENȚII AFILIATE. APROPO, INDEPENDENȚII NU MAI EXISTĂ
Iulian Comanescu: Să precizăm că ne referim acum la agențiile digitale din grupurile de comunicare.
Mugur Pătrașcu: Sunt două tipuri de agenții. Primul model e agenția provenită dintr-un shop de Web, ăia de știau să facă site-uri și care au trebuit să facă efortul să învețe ce înseamnă brand, ce înseamnă comunicare și cumva să se atașeze unor grupuri de comunicare. Al doilea model e agenția care provine dintr-un grup de comunicare, deci, cumva, știa să facă brand, și a trebuit să învețe să facă online.
Iulian Comanescu: Primii sunt oarecum independenți. Câți independenți activi știi în 2013?
Mugur Pătrașcu: Vizibili, nu prea sunt. Adică cei care au buget și fac bani sunt afiliați.
Iulian Comanescu: De amintit în context e povestea Kinecto, care a început ca agenție independentă, cu Radu Ionescu, pentru ca să se afilieze apoi la Tempo. În fine. Voi, afiliații, ați trăit câți ani?
Mugur Pătrașcu: Noi [iLeo] ne-am înființat în 2006. Deci șapte ani. Bine, când vorbeam de moartea agenției digitale nu voiam să spun că agenția cutare se desființează anul ăsta. E și senzația asta – când e criză, când se închid agenții? Nu, criză e când trebuie să iei decizii, să faci compromisuri ca să mai lungești lucrurile, dar să o faci cum trebuie. Deci nu e vorba de închidere, ci de tendința de a face produse complexe împreună cu alte entități, cu entitățile-mamă, în principiu, astfel încât să poți să ajungi la oameni cum trebuie, să ai eficiență și beneficii de pe urma comunicării. Și, în plus, să ai și vizibilitate pe piață. E un proces… cred că, nu știu, în trei-cinci ani, vom avea numai agențiile inițiale și niște specialiști în domenii foarte punctuale. Făcători de site-uri. Sau agenții sociale și așa mai departe. Specialiștii, mici, vor presta servicii către mai multe agenții.
Iulian Comanescu: Ca să recapitulăm, grupurile de comunicare și-au inventat agențiile digitale din două motive – să adune banii din piață și să testeze direcții noi de business sau creație. Din ce spui tu, pare că nu v-a prea ieșit al doilea lucru.
Mugur Pătrașcu: Ba da, ne-a ieșit. Timp de cinci-șapte ani, agențiile digitale au fost printre cele mai proaspete, mai inovatoare în comunicare. Au fost locul în care descopereai ceva, în care făceai lucrurile puțin altfel. Și sunt exemple de reușite în zona digitală. Produsul le-a ieșit, problema e că suntem într-o situație de rearanjare a lucrurilor. Este o evoluție.
Iulian Comanescu: Cineva nu vă bani pentru creație, deduc din tot ce-mi explici.
Mugur Pătrașcu: Da, nu suntem plătiți la nivelul la care ar trebui să fim plătiți, ca să susținem o echipă complexă și scumpă. De pildă, pentru programatori noi ne batem cu marile companii care oferă programare pentru exterior, la niște prețuri foarte bune. Și trebuie să menținem foarte sus zona de salarizare la programatori, dar ne e greu.
Iulian Comanescu: Dar clienții e răi și nu înțelege, nu?
Mugur Pătrașcu: Nu, clienții sunt condiționați de situația pieței. Piața este foarte jos – în fiecare an ori se menține, ori scade pe zonele pe care ne mișcăm noi. FMCG-ul primește de la an la an tot felul de lovituri, de exemplu. Este o reacție normală. Numai că, până la urmă, există o limită de la care un proces nu mai e sustenabil.
Iulian Comanescu: Tu câți oameni ai la iLeo în momentul ăsta?
Mugur Pătrașcu: 23.
Iulian Comanescu: Și câți o să ai peste un an?
Mugur Pătrașcu: Nu știu. Noi, de exemplu, muncim pentru clienți cu vreo 30% mai mulți decât anul trecut, la același nivel de fee-uri. Nu știu încotro o să meargă piața, nu mă aștept la nicio schimbare dramatică, în sensul de îmbunătățire. Cred că trebuie să ne învățăm cu starea actuală și cu mood-ul ăsta de a căuta soluții pentru a face lucrurile mai bine și eficient în banii existenți.
Iulian Comanescu: În momentul de față, există bani mai mulți în online decât acum cinci ani, dar o mare parte din ei se duc la Google și la Facebook.
Mugur Pătrașcu: Da, se duc acolo mare parte dintre ei.
Iulian Comanescu: Ce-o să vă faceți în momentul în care clientul va începe să-și gestioneze singur contextualele și altele?
Mugur Pătrașcu: Întâi și-ntâi, nu cred că poate să facă asta. Acum, sunt situații în care clientul are de exemplu legături directe cu anumiți influenceri, își face contacte prin PR, mai face niște deal-uri legate de un anumit conținut cu third-parties, dar celula asta, agenția de comunicare, care trebuie să livreze o idee, un concept și să o ducă la oameni, va rămâne în continuare indispensabilă clientului. Managementul digitalului va fi din ce în ce mai complex. Clienții și-au înființat departamente, structuri care să răspundă digitalului, asta-i clar. Numai că avem de-a face cu o complexitate din ce în ce mai mare. Poate vor ajunge să le facă pe toate operațional, dar nu le vor putea iniția. Agenția va rămâne în continuare gardianul brandului, din perspectiva destul de clasică a poveștii.
BLOGURI VERSUS FACEBOOK. UNDE E CONȚINUTUL? PE BLOGURI. BA ȘI PE FACEBOOK
Iulian Comanescu: Hai să vorbim puțin despre tipurile de media digitală. Avem acum opoziția asta între rețele sociale – Facebook mai ales – și bloguri. Am avut o discuție off the record într-o altă prăvălie digitală mare, iar ei spuneau că blogurile nu mai sunt atât de hot și Facebook-ul devine un vehicul din ce în ce mai bun.
Mugur Pătrașcu: Facebook-ul și blogurile sunt două lucruri diferite. Blogurile sunt creatoare de conținut, Facebook-ul doar învârte conținutul. E cumva interfața care îl livrează. Revenind la bloguri, mi se pare, în esență, că merg într-o direcție bună, în sensul că ajungem la un fel de maturitate a lor, la un moment în care avem din ce în ce mai multe bloguri de nișă, oameni care au început să se stabilească pe un domeniu, să-l crească, să aibă și bani de pe urma lui. Ce constat cu plăcere în ultima vreme e că există un foarte bun curent de opinie în blogosferă, adică o zonă care concurează direct jurnalismul de trust. Mi se pare că am găsit foarte multe minți clare, așa, în perioada în care s-au întâmplat toate lucrurile legate de Roșia Montană, de mitinguri. Dar revin la blogurile specializate, de fashion, de bucătărie, de fotografie, de turism, de mai știu eu ce.
Iulian Comanescu: Astea sunt nișele care și monetizează?
Mugur Pătrașcu: Da. Și mai există și o aristocrație a blogurilor, care e formată din oamenii care au fost acolo de la început și cumva sunt cei mai citiți, nu știu, 20 de oameni. Cred că ei trebuie să se reinventeze. Trebuie să-și caute un alt fel de a fi pe bloguri. Dar nu e nicio tragedie, blogosfera, esențial, funcționează și trage după ea niște mecanisme destul de interesante. Facebook-ul, pe de altă parte, este tras înainte de oameni. E site-ul numărul unu în România, site-ul mobil numărul unu în România, are 6,4 milioane de utilizatori și un lucru foarte tare referitor la el e că încurajează conținutul. Sunt oameni care altfel n-ar fi vizibili.
Iulian Comanescu: Păi tocmai ziceai că nu e conținut.
Mugur Pătrașcu: Nu e conținut, dar tu, producător de conținut, ai mult mai multe șanse să ajungi la oameni prin intermediul Facebook-ului. El îți susține afacerea ta.
Iulian Comanescu: Și atunci, cum rămâne cu teoria de la care ai pornit – conversația din jurul unui post de blog e parte intrinsecă de conținut.
Mugur Pătrașcu: Este, da.
Iulian Comanescu: Conversație e și pe Facebook. Acum ceva vreme, Adevărul mi-a pus niște întrebări despre reclamele așa-zis naționaliste. Am dat linkul pe Facebook și a urmat o discuție foarte interesantă între niște grei din publicitate – Florin Dumitrescu, Sorin Alexandrescu, plus alți oameni avizați. Îmi venea s-o iau s-o pun pe blog.
Mugur Pătrașcu: Exact asta-i tendința. E faptul că Facebook-ul e perisabil și blogul nu este perisabil.
Iulian Comanescu: Dar pe Facebook e conținut.
Mugur Pătrașcu: Este conținut, dar care dispare într-o oră. Dacă-l tragi pe blog, el rămâne, se indexează, este acolo pentru oricine. E o diferență esențială.
UNDE-S BANII DE PE BLOGURI ȘI CÂȚI BANI SUNT? BLOGGERI VECHI ȘI NIȘE NOI
Iulian Comanescu: Acum câteva luni, Wall-Street.ro a strâns câțiva oameni, printre care și eu, care să vorbească despre bloguri și viitorul lor. Cristi Manafu a avansat suma de 2 milioane de euro pentru piața de blogging și Cristi China l-a corectat și a spus că e vorba de 1,2 milioane. Mie ambele estimări mi se par astronomice. Cum se vede dinspre agenție?
Mugur Pătrașcu: Nu știu ce conțin estimările astea, mie îmi par bani foarte mulți ca idee. Dar trendul e de creștere. Sunt bloguri la care știu eu că se fac cam 3-4000 de euro pe lună, sunt câteva care fac acești bani, iar restul fac mult mai puțin. E greu de calculat. Dacă pui, de pildă, și affiliation-ul… unii fac bani din afiliere. Alții fac bani din Google. Iar cei mai mulți bani se fac din campanii, sponsorship și alte asocieri de genul ăsta. Nu știu câți bani înseamnă asta în total. Cred că se trăiește de pe urma blogurilor în proporție de 10-20% dintre cei care au bloguri [Mugur se referă cu siguranță la bloggerii activi și vizibili]. Sunt și avantaje conexe în toată povestea asta, lucruri legate de vizibilitate, faptul că ești pus într-un portofoliu, în zona de influențatori, faptul că ajungi să cunoști oameni, toată chestia asta e un avantaj major.
Iulian Comanescu: Da, există. La mine, eu am respins banii, fiindcă ar fi trebuit să îi iau de la cei despre care scriu – zona de media și comunicare, dacă ne gândim la vânzări nișate. Dar am toate celelalte avantaje. Dar unde sunt banii, în blogosferă? În specialități, la bloggerii mai vechi…?
Mugur Pătrașcu: Cei mai mulți bani îi fac, la ora actuală, top 10 bloggeri generaliști. Dar imediat după aceea vin specialiștii pe diverse zone. De exemplu, știu că se fac foarte mulți bani din lifestyle, dar oamenii ăia au cumva și o altă meserie. Unii știu să fotografieze, alții știu cum e cu moda și așa mai departe. Sunt tot felul de nișe, film, mâncare, excursii… se fac asocieri foarte multe, oamenii promovează destinații sau un stil de viață care include travelingul. Problema este să-ți asumi chestia asta. Sunt unii bloggeri care și-o asumă și alții care nu prea. Din câte știu eu, cred că numai 10% au rămas cu bloggingul, restul mai au și alte joburi – ceea ce nu e neapărat rău.
PUBLICITATE CU P SAU FĂRĂ P?
Iulian Comanescu: Publicitate cu P sau fără P? Adică: posturi promoționale marcate ca atare sau nemarcate?
Mugur Pătrașcu: Cred că ar trebui să fie cu P. Pentru că e o chestie de ipocrizie. Au fost mai multe etape în povestea asta cu bloggerii, mai întâi a fost o discuție, prin 2007, dacă bloggerii trebuie să accepte bani. Era o zonă foarte romantică, legată de faptul că “eu sunt blogger, am niște criterii foarte clare, ca om am niște alegeri în viață și mă țin de ele – nu pot să mint, nu pot să spun că mă implic în ceva în care nu cred”. S-a trecut destul de repede peste momentul ăsta și s-a ajuns la momentul în care fiecare ia bani sau face lucruri nu neapărat din perspectiva personală, iar acum sunt puțin necredibili dacă promovează un produs, o campanie sau așa ceva, fără P. Adică din considerente personale și legate de alegerile lor în viață. Ca atare, ar trebui să fie onești și să pună P-ul și să spună că postul face parte din cutare campanie.
Iulian Comanescu: Voi faceți campanii pe bloguri la iLeo. Ați făcut și fără P?
Mugur Pătrașcu: Noi am fost printre inovatori, printre primii care au făcut campanii pe bloguri. Actualmente nu mai suntem atât de prezenți – sau nu mai suntem prezenți în zona vizibilă, suntem prezenți într-o zonă mai de nișă. La început, nu prea făceam cu P, prin 2007-2008. Acum, nici nu mai e neapărat vreo… nu știu, nu e niciun secret că ăla face campanii pentru brandul meu. Sunt situații de-a dreptul hilare, în care bloggerii au făcut campanii la cinci beri într-o vară. E clar că nu e opțiunea lor. Sau la bănci…
Iulian Comanescu: Mie mi se pare că problema legată de publicitate fără P a fost undeva, cum să spun, în amonte. Mulți dintre bloggeri au sub 25 sau sub 30 de ani și nu posedă antecedente de comunicare. Marcarea publicității ca atare vine din presa clasică, dacă ei nu au fost pe acolo, pot accepta varianta fără P la modul inocent. Așa că te-ntreb: de ce Dumnezeu vor clienții campanii fără P?
Mugur Pătrașcu: Pentru aceeași zonă de seducție… Noi, ca agenție, le-am vândut ceva la început.
Iulian Comanescu: Pe voi vă scot mai degrabă din cauză, sunteți la dispoziția clientului.
Mugur Pătrașcu: Nu, noi suntem parte a poveștii ăsteia. Noi am fost principalii intermediari, la început. Și noi i-am sedus pe clienți în logica: dacă te duci în zona asta a blogurilor și se spune ceva despre tine, o să pară că e părerea lor. Iar oamenii care îl citesc pe bloggerul respectiv îl vor asculta, pentru că e sincer. Noi le-am spus asta foarte clar, clienților, la început. “A, da, și sigur o să spună cum vrem noi?” au spus ei. “Da, sigur”, am răspuns. Și s-a încetățenit povestea asta cu ce spune bloggerul e părerea lui și brandurile, dacă intervin acolo, ar trebui să fie așa, puțin pe șestache, să nu arate că e o campanie plătită. Evident, lucrurile țin și de discernământul bloggerului, și de cel al clientului. Odată, cred că am trecut de momentul ăsta și am ajuns într-o fază în care suntem puțin mai maturi și trebuie să ne asumăm faptul că trebuie să fim puțin mai deschiși și mai sinceri unii cu alții.
Iulian Comanescu: Zici că voi, agențiile ați fost de vină. Nu prea cred. Sau nu ați fost principalii vinovați. Cel care plătește e mai vinovat.
Mugur Pătrașcu: Toată lumea a fost într-o oarecare cârdășie. Și bloggerii, și clienții, și noi… Dar a fost o chestie care a durat vreo doi ani, a trecut destul de repede. Problema e că bloggerii au început să-și vadă blogurile ca pe niște standuri de pus afișe. De pus media. Și au părăsit cumva zona aia esențială, de lucru personal, cu amprentă și cu o structură, cu niște valori. Au abandonat-o foarte repede.
BANII DE PE FACEBOOK: APLICAȚII, MEDIA, MENTENANȚĂ
Iulian Comanescu: Ce mă interesează pe mine, în toată discuția asta, e răspunsul la întrebarea: “Unde sunt banii?” Așa că hai să te-ntreb: unde sunt banii, pe Facebook?
Mugur Pătrașcu: Facebook-ul a schimbat niște comportament în felul în care se face comunicare online. În primul rând, nu mai există microsite-uri de brand. Noi făceam foarte multă comunicare pe microsite-uri, inventam un microsite în care se întâmplau lucruri, oamenii veneau acolo, îi aduceam cu media, se întâmplau lucruri, plecau, mai luam și o bază de date, et caetera. Acum nu se mai întâmplă chestia asta, acum se întâmplă aplicații. Mai întâi, Facebook-ul a luat bani mutând banii de microsite-uri în zona de aplicații. După aceea, media. Media se întâmpla în zona de display, ca să-i aducem pe site, acum se întâmplă în interiorul Facebook-ului, ca să-i ducem tot pe Facebook, în aplicațiile noastre. Și Facebook a vândut această iluzie a megacomunității. După care ne-a spus – stai puțin, ca să ajungi la ea, la comunitate, trebuie să plătești. Și aici ai o alternativă: ori nu plătești și ești deștept și faci megaconținut, care funcționează singur – ori nu ești așa de deștept și plătești media, ca să ajungi la oameni. Dar bani oricum dai, pe media sau conținut.
O altă chestie pe care a schimbat-o Facebook-ul foarte tare e legată de diferența asta de comportament. Pe un site mă duc când și când, pe Facebook stau toată ziua. Ca urmare, și eu, ca brand, trebuie să stau permanent acolo. Așa că mai apar și alți bani, legați de o mentenanță de Facebook. O echipă care să stea și să rezolve lucrurile. Mentenanța asta pleacă de la zona de support – băncile, Vodafone și alte corporații fac mega-support, rezolvă probleme și așa mai departe. Dar poate fi vorba și de oameni care nu fac decât să dialogheze. O băutură, de exemplu, va dialoga cu utilizatorii. Cam aici sunt banii. Aplicații, media, mentenanță. Sunt FMCG-uri care au peste 60% din buget pe Facebook.
Iulian Comanescu: Din bugetul de online.
Mugur Pătrașcu: De online, da.
Iulian Comanescu: Iar din cei 60%, costurile de media pot fi și o jumătate.
Mugur Pătrașcu: Da, mă rog, pot fi și mai mici. Depinde de comunitatea pe care o au de întreținut. Una e să ai un milion, cum are, de exemplu, Lidl, fiindcă atunci ajungi la alți 100 de mii mult mai ușor decât cineva care are 100 de mii și vrea să ajungă la zece mii.
FINAL OPTIMIST CU LUCRURILE CARE O SĂ CREASCĂ LA ANUL
Iulian Comanescu: Ok, până acum am vorbit de lucruri care se duc în jos. Spune-mi despre ceva care o să crească.
Mugur Pătrașcu: Cred că Facebook-ul nu s-a oprit din creștere, cred că mobilul este principala zonă care va crește anul viitor – pentru că s-a atins un punct de inflexiune în ceea ce privește penetrarea și modul de utilizare a Internetului mobil. Avem oferte de la principalii operatori cu Internet nelimitat. E, clar, un semn că lucrurile se schimbă major. În plus, comunicatorii vor da o atenție mai mare platformelor. Adică vor încerca să bage bani într-o zonă coerentă, și nu una care se pierde imediat. Vor încerca să inventeze platforme de brand care să susțină o comunicare a la longue, cu sau fără Facebook. Îți dau un exemplu: Pepsi a făcut Pulse, care e ia toți utilizatorii de pe Facebook și îi duce la ei. Este un pas foarte important, ei au fost inovatori de la început.
Iulian Comanescu: Cum îi duc acasă la ei?
Mugur Pătrașcu: Le oferă acolo tot felul de tool-uri și de lucruri care-i interesează, care le rezolvă nevoi clare, astfel încât să nu depindă de Facebook. A, și nu e la noi – nu mă laud cu ceva ce-am făcut noi.
Iulian Comanescu: Da, sigur, e la Graffiti.
Mugur Pătrașcu: Și va mai exista o reorientare către conținutul de calitate. Mulți comunicatori vor ajunge la concluzia că dacă nu faci conținut de calitate, pierzi bani. Media pierde, în principiu, bani. Conținutul de calitate îți poate economisi bani și îți poate permanentiza o relație cu oamenii. Când spun calitate, mă refer și la zona de entertainment, dar și la zona utilă, în care le lași ceva care să-i ajute în viață. Cam astea sunt zonele de creștere. Dar mobile-ul va face cea mai mare creștere anul viitor.
Iulian Comanescu: Mobilul înseamnă ce? Site-uri, aplicații, publicitate pe mobile?
Mugur Pătrașcu: Înseamnă în primul rând trecerea întregului inventar pe mobil. Actualmente avem site-uri care nu sunt adaptate pentru mobil și oamenii au început să caute mai mult pe mobil, nu pe calculator. Căutarea pe mobil este legată de o nevoie stringentă, e cu finalitate foarte apropiată. Cauți ceva ce chiar vrei să cumperi, ești foarte aproape de cumpărătura finală, față de căutarea pe laptop sau desktop, unde mai degrabă te orientezi. După acest transfer al inventarului pe mobil, se va merge către o creștere în zona de aplicații care să rezolve lucruri pentru oameni. Media de mobil are printre cele mai bune rate de răspuns la ora actuală, și ca urmare, va crește foarte mult. Și mai există facilități care țin numai de mobil. Putem plăti cu mobilul, putem scana sau vedea lucruri în plus despre sticla asta pe care o avem pe masă, de exemplu.
Iulian Comanescu: Mai e și geolocația.
Mugur Pătrașcu: Da, asta se traduce în vouchere și alte mecanisme legate de proximitate. Se pot întâmpla tot felul de sinergii la raft și așa mai departe.