ymterviu.044. Poetrip plânge, cântă și tastează

Iulian Comanescu: Dragă Oana și dragă Ștefan, sunteți Poetrip, o trupă greu de încadrat, care începe să-și facă loc prin underground. Motivul pentru care mă interesați foarte tare e ceva de genul ăsta:

Iulian Comanescu: Am dat peste voi acum mai multe luni și mi-ați plăcut din prima. Mai multe se pot asculta aici, în formulă mai sunt de regulă doi băieți, cu tobele și chitara-basul, dar voi v-ați putea numi fondatori. Zilele trecute, am nimerit și peste o poveste de comunicare legată de voi, cea cu Oana și VICE, care VICE a publicat un shooting de modă din Piața Universității:

poetrip_vice

Iulian Comanescu: Ceea ce a făcut VICE, care e o revistă de nișă, a fost preluat de Ring, care e un fel de tabloid, sub forma asta:

poetrip_ring

Iulian Comanescu: S-au zis chestii nasoale despre tine. Cum te-ai simțit?

Oana Maria: M-am simțit la fel cum m-aș fi simțit dacă aș fi văzut o altă persoană atacată în felul ăsta: puțin tristă, frustrată că trăiesc într-o societate în care oamenii aruncă atât de ușor invective și pun etichete. Nu le iau personal, durerea mea e universală când se întâmplă așa ceva. Pentru că îmi pasă de lumea în care trăiesc.

Iulian Comanescu: Dacă nu mă-nșel, e prima ta mențiune în presa mainstream, orice-ar însemna asta?

Oana Maria: Am mai apărut la emisiunea Apropo TV, a lui Andi Moisescu. Dar într-un context mai plăcut, evident.

Iulian Comanescu: A, da. Am văzut. Cum e presa mainstream, Oana și Ștefan?

Ștefan: din pacate pentru ei, sunt axați pe a satisface majoritatea. cu oricare dintre ei vorbești, apelează imediat la scuza cum că satisfac cererea. asta înseamna că nu-și asumă deloc rolul de formatori de opinie, că nu cred în el. eu cred că ăsta este un lucru care înseamnă stagnare

Iulian Comanescu: Așa e de câteva zeci de ani. Chestia aia cu educarea și formarea de opinie n-o mai crede nimeni în mainstream.









 Poate doar la posturile publice.

Ștefan: 
oricum, una este să nu crezi in asta, alta este să te păcălești pe tine și pe alții ca așa e bine

Oana Maria: 
A fost destul de șocant să văd o fotografie cu mine sub un titlu ieftin de genul “Sexy-protestatara”. De obicei mă uitam scârbită la astfel de titluri, nici nu intram pe astfel de site-uri decât din greșeală. Uneori, când citeam astfel de articole, zâmbeam amar, a neputință. Mă gândeam în ce direcție greșită merge lumea și oftam de tristețe că o să fie foarte greu să schimbăm ceva în bine. Să mă văd pe mine într-un astfel de articol a fost un out of body experience. O experiență extracorporală, parcă așa e în română. De parcă era altă persoană, nu eu.

Ștefan: 
binele spre care vedem noi ca trebuie să meargă lumea este iadul pentru cei mai mulți

Iulian Comanescu: 
Hai să vă enervez puțin. În linii mari, Ring a relatat corect ce a făcut VICE, cu mici excepții: ghilimelele alea din text, care se pun la orice mai nou, suma de 400 de euro care nu cred că era exactă.




 De acord?

Ștefan: 
nu

Oana Maria: 
nici eu nu sunt de acord

Iulian Comanescu: 
Hai să vedem de ce. În logica tabloidului, au scris că VICE a făcut un shooting în care s-a văzut ceva.

Oana Maria: 
:)

Ștefan: 
într-adevar, pot sa admit ca este discutabil daca expunerea acelui shooting face bine sau nu protestului, 




dar in rest…

Iulian Comanescu: 
Cred că e cazul să îl arăt și pe Ștefan într-o poză. Poftiți aici:

poetrip

Iulian Comanescu: 
Păi nu-i treaba lor să facă bine sau rău protestului, ei vând o marfă. Oana a devenit, extracorporal, o marfă.

Ștefan: 
1. era un shooting la rubrica fashion, nu la rubrica de investigatii, unde vice trateaza foarte serios protestele din lume si din tara




. 2. nu a fost implicata cine stie ce firma de imbracaminte, ci niste tineri designeri vestimentari underground. nu au fost implicate niciun fel de sume de bani

Iulian Comanescu: 
Păi și ce, un shooting de modă la proteste e neserios? Ring n-a zis așa ceva, eu n-am zis așa ceva.

Ștefan: 
revista nu a primit bani, oana nu a luat bani. mai mult, oana a fost aleasa special pentru shooting tocmai pentru ca isi exprimase opozitia fata de proiectul minier atat in scris cat si in strada, inca din prima zi

Oana Maria: 
Nu cred că pot folosi cuvântul “corect” atunci când e vorba de un articol cu un titlu atât de jenant, care conține glume ieftine de genul: “Avea sfârcurile tari, nu se știe dacă de frig sau de emoție”. Din asta reiese clar că nu sunt obiectivi. Pe deasupra, au combinat articole de îmbrăcăminte ca să poată aduna suma mult-dorită de SUTE de euro. Au scris că am purtat două rochii care împreună costau SUTE de euro și două fuste care, tot așa, în total costau sute de euro. Ceea ce e manipulare.

Oana Maria: 
Apoi, sânul gol iar a fost exagerare. Era un nip slip, un wardrobe malfunction. E exagerare și să spui asta, și să cenzurezi jumătate din fotografie, ca să dai iluzia că personajul e aproape gol.

Ștefan: 
sunt multe puncte unde au speculat… cum ca oamenii protesteaza “serios”… intr-adevar, subiectul este ceva serios, grav chiar, dar oamenii protesteaza senin, ca pentru o cauza altruista – si poate chiar care nu are sansa sa izbandeasca. sunt oameni care protesteaza pentru ca nu ar putea trai cu ei insisi altfel

Iulian Comanescu: 
E prima oară când aud de nip slip.

Oana Maria: 
Ce să mai zic de “a reușit să le sucească mințile bărbaților”




?




:)

Iulian Comanescu: 
Dar basically ce face Ring e să se indigneze, vag, cu ajutorul unor ghilimele folosite grosolan dar eficient. 




Nu cred că e vorba de manipulare, de parti pris-uri politice.









 Indignarea e o marfă bună pentru tabloide. Îmi pare rău că nu-i avem și pe ei în chatul ăsta, sunt curios ce-ar zice. Dar mie mi se pare că știu foarte bine ce e în capul lor.

Ștefan: 
au stiut sa apese pe niste butoane

Iulian Comanescu: 
Yep.









 Asta fac tabloidele.

Oana Maria: 
Nici măcar nu am fost remarcată în timpul shootingului









. Am fost destul de discreți și rapizi









.

Iulian Comanescu: 
Cred, la atâtea aparate foto 









:-)

Oana Maria: 
N-am apucat să “fur inima” nimănui, sunt convinsă.

Iulian Comanescu: 
Oh, well.

Ștefan: 
daca ar fi sa cred ca oamenii care scriu articolele astea chiar nu inteleg despre ce e vorba as trage concluzia ca-s practic incapabili sa gandeasca. pe cand, de fapt, cei care le fabrica astfel nu o fac din prostie, ci din malitiozitate

Iulian Comanescu: 
S-ar putea să fie și malițiozitate. 




Dar percepția ziaristului mediu despre lume e foarte restrânsă, în ziua de azi.

Oana Maria: 
Și da, marea tevatură cu sânul gol a fost doar un nip slip, pe care l-am observat abia după ce am făcut fotografiile. Dar nu mai aveam cățelul protestatar cu care mă pozasem, nici nu mai aveam chef să refacem setul și le-am zis că pot să pună poza așa, mi se părea ceva nesemnificativ. Eu n-am inhibiții, într-adevăr, nu fac mare caz de nuditate, ba chiar apreciez fotografia nud. Și la urma urmei, era VICE. Mă gândeam că avem cititori tineri deschiși la minte, care n-o să aibă nimic de comentat la așa ceva, cel mult o să le smulgă un zâmbet. Sau majoritatea nici n-o să observe.

Iulian Comanescu: 
Sincer, eu n-am văzut din prima…

Oana Maria: 
Păi n-au văzut nici majoritatea prietenilor mei.

Iulian Comanescu: 
Nu știam la ce dracu-au pus mozaicul ăla când am văzut Ring, văzusem VICE, dar nu văzusem nimic de acoperit. 

Dar ziceți-mi ceva care vă place din media mainstream.

GATA CU VICE ȘI SHOOTINGUL LUI. DESPRE MEDIA MÂNCATĂ DE FACEBOOK

Oana Maria: 
Pentru scandal




 au pus mozaicul. Nu prea citesc media mainstream. Adică citesc doar ce mă interesează din ea, dacă văd un articol pe Facebook.




 De obicei citesc Think Outside the Box, nu știu dacă intră la media mainstream. Probabil că nu.

Iulian Comanescu: 
Nu.




 Hotărât lucru.




 Au avut chiar un incident cu media mainstream, când erau arondați la Adevărul. Au scris nu în cei mai laudativi termeni despre Coca-Cola și agenția Coca-Cola, McCann, a scris o scrisoare de amenințare către Adevărul, iar Adevărul i-a decuplat de la site-ul propriu.

Ștefan: 
cu presa mainstream de azi nu mai am nicio legatura, televizorul l-am scos in strada de vreo 8 ani. nici radio sau ziare nu consum. chiar si online, foarte putin din cele mainstream




. unii cred ca asta inseamna ca sunt dezinformat si rupt de realitate

Iulian Comanescu: 
De unde îți iei info., Ștefan?

Ștefan: 
am in jur de 3.000 de prieteni din medii foarte diverse si de orientari foarte diverse pe facebook, de la care imi aleg zilnic zeci de articole de citit, muzici de ascultat si filme de vazut

Iulian Comanescu: 
Credeți că media clasică o să crape?

Ștefan: 
cand eram mic uram TELEJURNALUL, visam la o televiziune care sa dea toata ziua numai desene animate. 




sper sa nu crape. sper sa renasca. dar pentru asta e nevoie de transformari profunde si pe termen lung

Oana Maria: 
Da, eu sper să crape și să-i ia locul presa alternativă, care merită









.

Ștefan: 
oricum, cea alternativa va deveni la un moment dat clasica si-i va lua locul alta

Iulian Comanescu: 
Hah. 




Alternativă = VICE, de exemplu, nu? Tu scrii la VICE, apropo.

Oana Maria: 
Sau Casa Jurnalistului









. Și asta citesc









.

Iulian Comanescu: 
Ei, da, dragii de Mako și Ursulean.









 I-am mainstreamizat vreun an la The Industry [Mako. Ursulean]. Și eu îi citesc.

Oana Maria: 
îmi place și Vlad Petri









. 
Ei merită să ia locul presei mainstream









.

Iulian Comanescu: Bun, dar dacă publicul mainstream vrea “sexy protestatara”?

Ștefan: 
noi ne-am apucat de cantat tocmai pentru ca simteam ca pe langa toata muzica ce exista pe lume, mainstream, underground, clasica sau avangardista, mai exista si inca ceva de spus pe care nu-l gasim nicaieri. decat in capul nostru

DE LA PRESĂ ALTERNATIVĂ LA HIPSTERI

Iulian Comanescu: 
Hai să vorbim despre hipsteri, ce-i aia un hipster? Voi sunteți hipsteri?

Ștefan: 
ce-am scris mai sus avea legatura cu publicul mainstream. sau public in general. chiar facem ce ne trece noua prin cap, fara nicio grija. daca nu starnim decat 10 oameni, e ok. nu avem ambitii si nu vrem sa fortam lucrurile, vrem sa evoluam natural. cati oameni ne plac, atatia meritam. asa ca la primele concerte am fost foarte miratis a vedem ca in public avem in mare proportie hipsteri

Iulian Comanescu: 





Deci, să zicem, voi nu vă considerați hipsteri.

Ștefan: 
la inceput termenul imi suna periorativ, dar dupa ce am vazut ca din mediul asta primesc foarte multe lucruri faine, am inceput sa-i indragesc




 si deodata te trezesti hipster

Iulian Comanescu: 
Hipster e ăla de-i plac hipsterii?

Ștefan: 
cand eram liceean poate ca as fi fost catalogat drept hipster, ma imbracam turbat, nu eram nici rocker, nici hippie, nici metalist, nici grunge. apoi am abandonat interesul pentru vestimentatie, de fapt am renuntat la dorinta de a parea deosebit si am ajuns sa ma imbrac anost. abia atunci am devenit hipster 100%

Ștefan: 
eu cred ca hipster este in linii mari un om care cauta noul

Ștefan: 
bineinteles, sunt si multi care doar imita aspecte exterioare. cred ca de la ei se trage conotatia ironica a termenului

Oana Maria: 
Băi, m-am plictisit până peste cap de discuțiile despre hipsteri. Până și mama a auzit de hipsteri din cauza protestelor de la Universitate. Și după ce i-am explicat cam ce sunt, mi-a spus că par cei mai buni membri ai societății. Și așa e. Sunt oameni deschiși la minte, relaxați, interesați de joburi alternative și creative, amuzanți, neinteresați de branduri, anti-snobism. Hipsterii își cumpără haine second-hand și nu încurajează consumerismul, se tund singuri, sunt ecologiști, caută mereu lucruri noi, cărți noi, muzici noi. Cei care nu sunt așa sunt numiți greșit hipsteri, după părerea mea.

Ștefan: 
in orice curent este asa

Iulian Comanescu: 
Ok, să-ncheiem repede cu hipsterii, că s-a plictisit Oana.

Oana Maria: 
Cei care fac întrecere cu alții că ei știu muzici mai dubioase și necunoscute mi se pare că o dau în cocălăreală.

Ștefan: 
nunu, e amuzata, o vad

Iulian Comanescu: 
Mă rog, mie nu mi se pare o formă de afirmare socială hipstereala.

Oana Maria: 
Deci oamenii au ajuns să considere hipsterii ceva nasol din cauza unor imitatori de hipsteri.

Oana Maria: 
Hipsterii în sine sunt oameni ok









.

Ștefan: 
lumea crede ca in vama veche e hipstereala, cand de fapt adevarata hipstereala era acolo in deceniile dinainte de 89

Oana Maria: 
Eu citisem acum niște ani buni în Wikipedia ce înseamnă hipster, după ce am găsit termenul într-un text de pe un blog din UK

Oana Maria: 
Și nu-mi venea să cred, mă descria perfect

ÎN FINE, AJUNGEM LA MUZICĂ

Iulian Comanescu: 
Ceea ce ne aduce la Poetrip. Unde vă auziți, cine vă aude? Eu am fost picat în fund de la primul YouTube.

Ștefan: 
haha

Oana Maria: 
Nu există emoticon emoționat, să pun aici














.

Iulian Comanescu: 
Nu mai știu ce-am găsit. 




Dar era o chestie bazală, ca alea de jazz electrice din anii ’70, cu niște glazură de british invasion/Hendrix/ceva peste și cu Oana falsând distant-majestuos și mai peste. Nu mai știu ce era. 




Și nici cum v-am găsit.




 Dar care e publicu’?

Oana Maria: 
Nu știu exact să zic ce fel de public avem. Multă lume a zis că hipsteri, iar eu m-am bucurat, pentru că, după cum am spus, îmi plac hipsterii.

Iulian Comanescu: 
Atunci cât de mare e publicul?

Oana Maria: 
Am observat că nu ne plac neapărat persoane foarte tinere, adică nu adolescenți de liceu, ci mai degrabă oameni de 25-30-35 de ani









.

Ștefan: 
un an de zile am cantat prin targu jiu, in vreo doua cluburi de acolo, pentru o mana de prieteni si cativa necunoscuti care se uitau cu gurile cascate. intre timp, cumva au devenit foarte curiosi cei din bucuresti, desi nu stia nimeni ce cantam de fapt si am fost ivitati in cateva cluburi, asa ca am hotarat sa ne mutam o vreme in capitala. si de atunci tot am cantat… in afara de concerte, cateva clipuri din concerte pe youtube si 3 demo-uri, nu avem niciun alt fel de promovare

Iulian Comanescu: 
Ăsta-i unul din puținele care se se apropie de niște standarde tehnice:

Ștefan: 
la radio am aparut doar in emisiunile lui matze (zona libera, guerrilla) si lucian stefanescu









 (dictionar de sunete rare, europa libera)

Oana Maria: 
Ne-au povestit niște prieteni că la concertul de la Street Delivery erau niște adolescenți care nu înțelegeau nimic, dădeau ochii peste cap 🙂

Oana Maria: 
Dar, în schimb, oamenii de 25-30 de ani erau în extaz









.

Iulian Comanescu: Câte piese aveți? Eu am găsit două încheiate.








 
Sau trei, cu Sergiu Nicolaescu.




 Sau patru, cu Pufuleți.

Ștefan: 
avem piese pentru un triplu album de debut 




dar daca ar fi sa alegem cu discernamant, probabil am face un dublu album

Iulian Comanescu: 





Unde-s?

Ștefan: 
ah, inregistrate in studio?

Ștefan: 
doar Sergiu Nicolaescu, Lumina si Asa Ceva

Ștefan: 
toate trei trase pe fuga fara sa ne dam seama ce facem

Iulian Comanescu: 
Să vă zic ceva. M-am întâlnit cu Andrei Gheorghe zilele trecute.

Iulian Comanescu: 
I-am pus Poetrip și nu se auzea.

Iulian Comanescu: 
Gheorghe a schimbat muzica din România cu ce-a făcut la PRO FM, când era in charge. E un căpcăun muzical.




 Nu mai știu ce i-am pus.




 Gangsta, cred.

Oana Maria: 
era vreun live, probabil

Iulian Comanescu: 
Era un live, da.

Ștefan: 
da, pe andrei gheorghe il stiu de pe vremea cand facea midnight killer

Oana Maria: 
Și ce a zis Gheorghe? Ce e, bă, cu trupa asta de garaj? 🙂

[For the record, i-am dat linkurile lui Gheorghe, care a ascultat și a zis, într-o grilă mult mai mainstream decât discuția de față, că sunt răsfățați, că e cazul să încerce un cântec pop – gen Miley Cyrus sau orice altceva, că se simte angst-ul, plictisul, dar mai trebuie o anumită vână, fără vână nu faci breakthrough. Că piesele sunt de Guerrilla sau de o emisiune a lui Exarhu, ceea ce e deja prea mainstream pentru Ștefan și Oana 🙂 Plus: “La muncă, bă, munciți, munciți!”]

Iulian Comanescu: 
Impresia mea e că vă propagați mai ales pe net.

Ștefan: 
evident, ar fi fost culmea sa citim presa alternativa si sa ne propagam pe mainstream

Iulian Comanescu: 
În fine, trebuie să aveți niște lucruri suportabile tehnic pe Net, ca să vă propagați pe Net.

SFÂRȘIT CU DEDICAȚII MUZICALE, CA LA CURIERUL MELODIILOR

Iulian Comanescu: 
Hai să ne facem niște dedicații muzicale în încheiere.

Oana Maria: 
Yay! Sunt totally pro dedicații muzicale, n-am mai primit de mult o dedicație









.

Iulian Comanescu: 
De la mine pentru Oana:

Oana Maria: 
Uau, thank you! 




N-o știu. S


ounds (and looks) very good









.

Iulian Comanescu: 
Trupă de drum and bass din anii ’90.




 Ceva invenție de-a lui Roni Size.




 Ia să văd, găsesc ceva pentru Ștefan care să nu știe Ștefan?

Iulian Comanescu: 
Asta ar fi pentru Ștefan:

Oana Maria: 
Pe asta o știm









.

Oana Maria: 
Cel puțin eu 




am mai ascultat cinematic orchestra

Ștefan: 
dada, si mie-mi plac cinematicii

Oana Maria: 
Uite, din partea mea. Am fost înnebunită după americanii ăștia când i-am descoperit, acum niște ani. Am ascultat obsesiv. Îi știi?

Iulian Comanescu: 
Nope.

Oana Maria: 
I hope you like.

Oana Maria: 
Dacă nu, îmi spui și se rezolvă, găsesc altceva să te dea pe spate









.

Iulian Comanescu: 
Stai că e bine.









 Au undeva dedesubt tot chestia aia prog, epică…

Iulian Comanescu: 
Ok, mai am o întrebare, care e de la altcineva.

Iulian Comanescu: 
Mihnea Măruță, www.mihneamaruta.ro, om serios, cu trei fete, din Cluj. Nu hipster ca voi!

Iulian Comanescu: 
”De ce nici o trupă și nici o piesă din România nu devine trupă, respectiv piesă cult pentru o generație?”

Ștefan: 
eu vad marsul care defileaza prin bucuresti ca pe o multime de leaderi









. fiecare este propriul leader.

Ștefan: 
daca piesa-cult inseamna o piesa agreata de majoritate, probabil ca andri-popa este o piesa cult romaneasca a mai multor generatii. apropo de phoenix, mult mai reprezentativa pentru o intreaga generaitie mi se pare canarul. dar, nah, nu se poate lalai la foc de tabara

Ștefan: 
si timpuri noi au fost cu adevarat formatie cult









. si cred ca-s multe exemple, de la ocs pana la subcarpati

Iulian Comanescu: 
Pentru mine, da.




 Artan e genial.




 Mai departe.

Ștefan: 
pai nu stiu daca sa-i dau dreptate lui mihnea. pentru ca manelele, parazitii, bug mafia… au fost fenomene-cult

Iulian Comanescu: 
Cred că da, pentru publicul lor

Ștefan: 
probabil ca nu suntem o natiune asa unita cat sa poata exista sintagma de ‘piesa cult’ pentru o generatie intreaga

Iulian Comanescu: 
Interesant Evil Bee. Foarte interesant.

Oana Maria: 
mă bucur 




referitor la întrebare, poate din același motiv pentru care nu mai există idoli 




- s-a dus vremea lor – 




se întâmplă prea multe lucruri, sunt prea multe canale de informare




, prea multă muzică









.

Oana Maria: 
Nu mai există doar două-trei genuri muzicale principale




 și de la fiecare doi-trei idoli



.

Ștefan: 
eu cred ca “muzica buna” abia acum se naste cu adevarat

Iulian Comanescu: 
Acum mi-am cam epuizat posibilitățile, dar am senzația că am neglijat totul.




 O să fie o discuție criptică pentru toată lumea, din care voi vă alegeți cu Breakbeat Era și eu cu Evil Bee.

Oana Maria: 
haha

Iulian Comanescu: 
Dar ducă-se pe pustii de mainstream.

Oana Maria: 
Ai vreo nelămurire pe care ți-ar plăcea să ți-o satisfacem?

Iulian Comanescu: 
Cred că v-am pus în defensivă și ați fost safe.




 Să mor dacă am vreo nelămurire. Mă nelămurește totul, în rest nimic. Mai vreau doar o poză.

Oana Maria: 





Poftim: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=689301724419748&set=a.399205700096020.116504.231418953541363&type=1&theater











Oana Maria: 
uite, poza asta ar fi o dedicatie din partea noastră pentru mainstream și pentru haterii din ultimele zile




:)
 Dacă ți se pare ok









.

Oana Maria: 
MUIE URA! HAI CU DRAGOSTEA!

Iulian Comanescu: 
Vaaai, mi-ați distrus toată respectabilitatea.
 Clădită în atâția ani pe blog.

Oana Maria: 
HAHA, 




dacă vrei, îți dăm una mai puțin ofensatoare














.

Iulian Comanescu: 
Nu.

ACUM CHIAR CĂ TERMINĂM. CU ÎNCEPUTUL

Oana Maria: 
Asta a fost așa, fix ce-am simțit 




după ultimele zile


: 

united we stand, divided we fall




. Și pe această cale, vreau să îi mulțumesc lui Ștefan că mă susține orice ar fi, chiar dacă sună patetic 🙂

Ștefan: 
eh, nu te sustin orice ar fi. te sustin sa-ti aperi punctul de vedere, nu as fi crezut in el daca ar fi facut rau altora

Iulian Comanescu: 





Auci, deci chiar a durut Sexy Protestatara.

Iulian Comanescu: 
Prima voastră excursie-n mainstream. Nu știu cum să-i zic.

Iulian Comanescu: 
Doare totdeauna.

Oana Maria: 
Ți-am zis, nu m-a durut personal, cât m-a durut universal. M-a durut că trăiesc în societatea asta








, în care majoritatea oamenilor vor să citească așa ceva









.

Iulian Comanescu: 
Pentru mine nu-i nicio surpriză. Nu știu, poate dacă eram altceva decât (fost) ziarist era.

Oana Maria: 
În rest, e doar un fâs care o să dispară în 2-3 zile. 









Nu e mare chestie, asta îi explicam și maică-mii la telefon în seara asta









.

Iulian Comanescu: 
Pricep perfect ce-a fost în capul ălora de la Ring. Nothing personal.




 Maică-ta se dă pe Facebook?

Oana Maria: 
Aha.

Oana Maria: 
Din păcate pentru ea, că află chestii de la care nu mai poate dormi noaptea












.

Iulian Comanescu: 
Zi-i să doarmă liniștită. O să fie din ce în ce mai mult așa.

4 thoughts on “ymterviu.044. Poetrip plânge, cântă și tastează”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *