La fel cum regretatul Gheorghe Dinică e cel mai mare autor de replici proverbiale din filme (Bastos, Semaca etc…), Marian Vanghelie e cel mai mare gaffeur verbal din politica românească. Ultima lui zicere s-a petrecut acum două zile, când, după îndepărtarea din fruntea PSD București, primarul s-a apucat să explice cum te “ejaculează” această organizație dacă ești “pămpălău”, la Turcescu și Cristoiu. Cum de a tolerat un partid cu aspirații către social-democrația europeană prezența în conducere a unui om care folosește limba română cam cum ai deschide o conservă de pește cu o șurubelniță?
Această întrebare e mai mult indignare decât interogație cu sens. Ca dovadă faptul că Vanghelie a fost dat jos din fruntea PSD București înainte, și nu după gafă. Primarul de la 5 are un lung istoric de gogomănii verbale, începând cu ticul “care este” și continuând cu ziceri ca “almanahe”, eșecul de a conjuga “a fi” și, în fine, ezitarea “Gugăl-Goagăl”. E destul de clar că nu acestea contează. Ce merite a avut Marian Vanghelie pentru a compensa aceste ieșiri verbale?
Prin cercurile informate se vorbește despre contribuțiile materiale la propășirea partidului și de spiritul organizatoric al primarului. Cu tot cu antologicele sale scăpări verbale, primarul de la 5 e, comparativ cu netrebnicia unora din politicienii români, un self made man și un ins de acțiune. Pentru propriii alegători, a fi stăpân pe limba română nu folosește la mare lucru, față de a domni peste un economat sau peste o organizație sindicală. Vanghelie a pornit de jos și a ajuns departe, chiar dacă statutul de membru al Academiei Române pare a fi ceva nu tocmai fezabil în cazul lui.
Chiar atunci când și-a prins limba-n DEx ca într-o cursă de șoareci, “Marean” a încercat să-și pună cenușă în cap zâmbind, lucru care, cel puțin, nu l-a afundat în groapa în care căzuse. Cum-necum, Vanghelie e cel “care este” de ani de zile, de când e el Vanghelie. Să-l felicităm pe Victor Ponta că și-a dat, în fine, seama de asta și a făcut un fel de front de salvare a organizației București pentru a-l îndepărta din funcție?
E clar că motivele îndepărtării lui Vanghelie sunt în altă parte decât în vanghelitatea acestuia. Până la alegerile locale mai e mai puțin de un an și PSD, ca orice partid mare, începe să se pregătească. Ambițiile proaspătului “ejaculat” de a candida “la Capitală” sunt deplasate: pentru moment, cel puțin, aceasta nu e tocmai un sector 5 generalizat. În plus, Ponta s-ar putea să fi așteptat momentul încă din ziua când a devenit, nominal, președinte de PSD.
Toate bune și frumoase. Dar Vanghelie a mai fost îndepărtat odată de pe listele PSD. A candidat ca independent și, pe 6 iunie 2004, a fost ales din primul tur. Cine pare mai solid, el sau Victor Ponta?
Articol scris pentru ediția de print de miercuri, 29 iulie a “României libere”