Două vorbe pe care vi le zic din tren – și o să vedeți de ce contează că e din tren. După ce am plecat din București, soția și-a scos laptopul din rucsac și a început să lucreze ceva pe el. S-a conectat la internet cu telefonul cu Android, prin WiFi Hotspot (tethering), lucru care se poate de la versiunea 2.2 a sistemului de operare.

După vreo două ore, am deschis și eu laptopul meu, voiam să văd un film. M-am trezit și eu conectat la ceva prin WiFi. Când m-am uitat, era numele de default al rețelei create de un telefon HTC. Nu știam de unde vine rețeaua, fiindcă hotspot-ul de la telefonul meu nu e deschis, dar până la urmă m-am lămurit: de la al soției.

Întâmplarea face că avem două mobile la fel, trimise prin curier de operator ca beneficiu, fidelizare sau așa ceva. Nu știu să mă fi legat la HTC-ul soției vreodată până acum, ca laptopul să țină minte rețeaua. Dar, acum câteva luni, cred că m-am conectat la propriul telefon, care pe vremea aceea avea numele și parola de default. Adică aceleași cu ale soției de acum.

Morala e clară: dacă cineva vede un nume de rețea default, poate presupune Continue reading →