Tag Archives: România liberă

Scurt, că-s pe fugă, despre BRAT și tiraje inexistente

Faptul că BRAT a început să scoată la iveală neregulile (în Adevărul, pe Dailybusiness.ro) legate de propriii membri mi se pare curajos, atâta timp cât astfel de lucruri nu sunt reglări de conturi interne. Sincer, nu mă așteptam ca breasla să înceapă să facă ordine prin astfel de lucruri, de unde și reacția mea la speculațiile lui Bușcu. N-am vreme acum decât de un hat tip pentru BRAT și afirmația că țin pariul, chiar dacă asta înseamnă să-l pierd 🙂 Sunt în predări cu The Industry, o să revin după, în funcție de cum evoluează lucrurile.

Un pariu pentru Bușcu: scuze contra demisie :-)

O amică mă trage de mânecă asupra zgomotului pe care a început să-l facă Doru Bușcu despre tirajul zice el artificial umflat al “României libere”. Povestea am aflat-o dintr-un interviu realizat de Anca Nicoleanu pe Jurnalul.ro, care trimite la un material din “Cațavencii”. Materialul originar nu l-am găsit pe net, dar, oricum, într-un fel sau altul Bușcu mă acuză de părtinire în privința “României libere”, pe motiv că sunt colaboratorul ziarului. Răspunsul meu e, desigur: Bullshit. Și de aceea îi propun lui Bușcu următorul pariu:

  • În ziua când se dovedește că tirajul “României libere” e cu totul altul decât cel care se vede în momentul respectiv în cifrele Biroului Român de Audit al Tirajelor (vreo 40 de mii de exemplare), și anume din motive de “falsificări” BRAT, eu renunț la calitatea, destul de puțin importantă pentru mine, de colaborator al “României libere”
  • Dacă “România liberă” rămâne în BRAT așa cum este, fără sancțiuni și altele, până la 31 martie 2012, Bușcu scrie un textuleț de scuze în revista pe care o conduce, acolo unde ar fi oricum obligat să-l scrie chiar de pe acum, fiindcă mi-a făcut un proces de intenție. Ar fi probabil pentru prima oară când cineva de la Cațavencu și-ar cere scuze public pentru ceva, cred 🙂 Bușcu, în orice caz.

De ce am tupeul să propun toate astea: fiindcă în cei “trei ani” de care vorbește Bușcu în contextul “falsificărilor”, Biroul Român de Audit al Tirajelor, alias BRAT, la care și Bușcu are acces ca șef de gazetă, le-a publicat pe ele, pe “falsificări”, iar eu nu am avut decât să iau act de ele, așa, în afara BRAT cum mă situez.

Cu alte cuvinte, dacă toată lumea crede că “România liberă” vinde 40.000 de exemplare și nu e adevărat, poate ar fi cazul să vedem și cine pune în circulație aceste cifre și cine bușcu’ meu e lăcusta care le-a girat ani de zile, ca director a diferite gazete membre ale organizației și participant tacit la “falsificare”, nu?

P.S.: Continue reading

,

Complicitate prin SMS

Rămas fără soție și fără pretexte de a apărea la TV, Irinel Columbeanu a postat pe Youtube un mesaj în care spune că va candida la primărie. Dovadă de tâmpenie? Nu neapărat. Iri a câștigat deja prima bătălie, fiindcă presa serioasă, orice-ar mai însemna asta în 2012, s-a repezit să preia anunțul.

Nu numai “România liberă”, dar și “Adevărul”, “Jurnalul național” și “Evenimentul zilei” reiau filmul pe home page-ul site-urilor lor. Ultimul ziar îl vinde chiar cu strigarea “Exclusiv”. Oricât de prost am sta la capitolul “coeficient de inteligență” și “profesionalism” în presă, e greu de imaginat că prietenii de la “Evenimentul” au crezut cu adevărat că se află în posesia unei exclusivități, atunci când s-au împiedicat de filmul cu Iri pe YouTube. Probabil că a fost o tentativă de a trage lucrurile de păr.

Toate acestea se întâmplau ieri, 3 ianuarie, după ce filmul fusese postat pe 2 și, încă odată – în ziarele serioase, fiindcă apariția în tabloide n-ar fi fost o problemă. Azi, ar trebui să vină la rând editorialiștii care să-și dea ochii peste cap și să susțină că așa nu se mai poate. În această socoteală ar intra și subsemnatul, dacă cineva ar avea chef să-i citească indignările. Continue reading

, ,

The end of print media? More like the end of the print crisis…

The Romanian print advertising market has decreased, since the beginning of the crisis, from roughly 80 million to a value estimated between 24 and 27 million in 2011 (Mediaedge:cia and Initiative Media for The Industry). 2011 is the first year when print spendings will go below the Internet budgets. Titles such as “Gândul” have closed their paper edition (April 2011), while “Adevărul” lost more than two thirds of its sold circulation, since the first months of 2010. The crisis stroke badly the print segment of the media market, because economic fragility became an open door for the politicians’ and political parties’ influence and tabloid content got mixed in every publication’s formula.

In other words, things appear as they could not look any worse. Both newspapers journalists and their managers are depressive, quality titles have very little prestige left and even tabloids can complain about sold circulation.

Logo of the Romanian newspaper Adevărul, as us...

An old logoplate of the "Adevărul" newspaper

Is it the extinction then? Not really. More like the bottom point. Or, in other words, more like the end of the crisis than the end of the print media. Obviously, print will cease to exist in its traditional form. Or it already ceased. But it’s more about a change of a business model. The decrease of the advertising spendings in the segment is only roughly 10%, 2011 versus 2010. So hopefully the market has settled down to 25-30 million euros/year. Sold circulation decrease, which also brings a decrease of the revenues, is more manifest for titles deprived of aggressive marketing (books and DVD’s inserts) such as “Adevărul” than for the rest of the market. It is organic, dealing with the consumers’ interest, to a smaller extent. So these days the issue is more the discovery of a new business model/sustainability recipe than about losing even more speed.  Continue reading

O redacție și un brand

Această rubrică se referă în general la un om și mai multe etichete. Azi e vorba de o etichetă și mai mulți oameni. Mai exact, de brandul “Academia Cațavencu”, care și-a schimbat recent proprietarul, în urma licitației.

Întâmplarea face ca noul proprietar să fie una și aceeași persoană cu cel al “României libere”, Dan Grigore Adamescu, dar asta are mai puțină importanță pentru rândurile care urmează. Problema e dacă suma pentru care a fost tranzacționat brandul, ceva mai mult de 880 de mii de euro, e “adevărata valoare” a lui, orice-ar însemna asta. Continue reading

, , ,

Cum ar arăta o lume fără ziare? Păi uite-o!

De fapt, știrea de media a zilei de azi – care a trecut neanunțată – e că vineri au fost concediați în jur de 40 de angajați de la “Jurnalul național”. Asta, cât timp preluarea Realității TV de către Elan Schwartzenberg fusese anunțată de Impact News sâmbătă, iar la conferința de azi omul de afaceri n-a spus decât lucruri previzibile, de genul că vede Realitatea TV ca pe o afacere și că “nu tolerează” nu mai contează ce.

De ce e important? Fiindcă ceea ce se întâmplă la “Jurnalul național”, pus în contextul pieței cotidienelor, începe să răspundă la întrebarea care circula acum câțiva ani, la începutul crizei, pe blogurile de media: Cum ar arăta o lume fără ziare?

Uite-așa, cum o vedeți 🙂 Știrea referitoare la “Jurnalul” întregește peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face țăndări, pauperizate și reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.

E drept, de la criză nu mai sunt bani din reclamă și, în plus, politicul presează probabil mai rău decât la începutul mandatului Năstase. Astea sunt, însă, numai un dat: de remarcat și sancționat e zelul sinucigaș cu care presa, prin ai săi “factori de decizie”, și-a vârât capul în lațul creat de politicieni. Continue reading

De mâine, scriu în “România liberă”

După ce, o vreme, am lipsit din paginile presei scrise, revin începând de mâine, în fiecare marți, cu o rubrică numită Oameni și etichete. Am ales România liberă fiindcă e unul din cotidienele quality al căror tiraj nu s-a făcut țăndări în urma crizei. În plus, pe el nu scrie “mogul”, ci Dan Adamescu/WAZ, iar relansarea Garcia, ultima, mi se pare cea mai promițătoare pe care am văzut-o recent.

Conform înțelegerii cu “România liberă”, textele integrale se vor găsi pe net numai pe Comanescu.ro. Iată-l pe primul:  Continue reading

,

ymterviu.039.2. Dan Turturică: Estimarea de 100 de mii onorariu pentru Mario Garcia e exagerată

Cu o oarecare întârziere revin cu partea a doua a ymterviului despre “România liberă”, cu redactorul-șef al acestuia, Dan Cristian Turturică. E vorba în ea de elementele de poziționare a cotidianului în format Garcia, reputația de publicație cu un public îmbătrânit și argumentele din studii ale lui Turturică împotriva acestei reputații, ca și diferența dintre art directorii români și faimosul Garcia. Una de preț, dar nu numai.

3:20:30 PM Iulian Comanescu: Poți să-mi spui ceva despre estimarea de 100-150 de mii fee pentru Mario Garcia?

3:20:44 PM Dan Turturică: exagerata, evident

3:21:17 PM Iulian Comanescu: Pentru mine nu-i așa evident. Habar n-am cât ia Garcia

3:21:20 PM Iulian Comanescu: Cum e cetățeanul?

3:21:26 PM Dan Turturică: senzational

3:22:04 PM Dan Turturică: ca toti oamenii mari pe care i-am cunoscut in strainatate, pe cit de destept si de succes, pe atit de normal Continue reading

ymterviu.039.1: Dan Turturică despre site-ul României libere. Comparație cu Beta.evz.ro

“România liberă” s-a relansat pe 15 martie, iar din 22 martie se vede pe internet și noul site, mult mai bun decât cel anterior. S-a tot vorbit despre aportul lui Garcia, care a stârnit reacții căldicele. Mie, cum spuneam la linkul de mai sus, mi se pare interesantă poziționarea ca unic broadsheet generalist (care contează, cel puțin), cu 1,9 RON preț pe exemplar, sensibil mai mult decât alte ziare de pe piață. E un loc pe care îl intuiam pentru “Cotidianul”, înainte de martie-aprilie 2007, când a fost clar că în loc de o creștere pe conținut în continuare și creșterea de preț, urmează contrariul. Vorbim deci despre un ziar care încearcă să facă altceva, într-o piață foarte conservatoare și pe alocuri cu totul lipsită de fantezie. De aceea, am considerat că merită să-mi dezmorțesc “întrebătorul” cu Dan Turturică, redactorul-șef al ziarului, și să văd dacă pot să scot de la el mai mult decât a scos de pildă Petrișor Obae chiar în zilele relansării.

Începem molcom, cu o discuție despre site, interesantă pentru profesioniști. În următoarele bucăți din ymterviu (interviu pe messenger, pentru cei care au intrat aici după ce am renunțat să mai public astfel de conversații susținut) va fi vorba de lucruri mai palpitante, ca trecerea “Evenimentului zilei” în proprietatea fraților Păunescu și câte ceva despre întreaga piață de print din România, fee-ul real al lui Mario Garcia etc. Continue reading

,

România liberă, esențialul: formatul și prețul mare

Romania libera

Ceea ce vedeți a fost deja comentat: o schimbare radicală la singurul ziar cu aspirații care mai arăta ca în anii ’90. Detalii și comentarii judicioase despre ceea ce a făcut Mario Garcia găsiți la Cătălin Tolontan, care a vorbit pe tema asta cu cei mai cunoscuți art directori români de ziar, Cristi Lipan și Marian Toader. Mai multe sunt greu de spus despre grafică, cu excepția faptului că unul din cei doi ar fi putut probabil gestiona o redesenare de o calitate asemănătoare, pentru mult mai puțini bani decât cei “100-150 de mii” ai lui Garcia.

Ar mai fi de spus doar că pagina I e foarte plină, mai ales în zona “above the fold”, jumătatea de sus a ziarului, care se vede pe tarabă dacă este împăturită. Fonturile șmale (condensate) de la titlurile de jos sunt funcționale, ca și restul layoutului, și eu unul găsesc cel puțin cinci subiecte pe care le-aș citi: deschiderea ingenioasă cu Mutu, antidotul de soacră, povestea lui Dragoș Bucur (chiar dacă s-a mai spus pe alocuri, pare a fi focusată pe diabet), centrala nucleară din Transilvania și zicerile lui Ion Iliescu.

Cu asta ajungem la miza reală a ceea ce se întâmplă la “România liberă”: conținutul. Continue reading