Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lăsat cu lacrimi și cu o tentativă consolatoare a lui Mihnea Măruță, fost redactor-șef, singurul care a reușit să facă o creștere substanțială la ziar.
Am evitat să scriu despre toată povestea la viitor, din felurite motive. Acum, la trecut, e cazul să ne întrebăm de ce unul din cele mai promițătoare ziare din România, cu o densitate considerabilă de creier pe centimetrul pătrat de hârtie (sau pe metrul pătrat de redacție) n-a funcționat. Sper să fie prea devreme ca toate cele de mai jos să se transforme într-un epitaf.
“Cotidianul” a fost, până acum vreun an, ziarul pe care îl deschideam primul pe internet și uneori îl cumpăram și pe hârtie. Evoluția lui mă obsedează de mult, așa cum mi-a adus aminte Brăduț Ulmanu cu un link la o discuție din 2006, în care îl pomeneam pe Măruță ca redactor-șef la ziar cu 9-10 luni înainte ca numirea să aibă loc (întâmplare, n-am făcut-o eu :-), se poate spune cel mult că am pus numele în circulație). Lucrurile au intrat pe o pantă descendentă în momentul în care Dragoș Stanca a fost mutat la business și apoi la online în Realitatea-Cațavencu, iar după aceea, la puțin timp, același Mihnea Măruță și-a dat demisia de la ziar (aprilie 2008). Dar să începem cu începutul.
1. În perioada “Rațiu și urmașii”, ziarul a trecut printr-o mulțime de schimbări de redactor-șef, cu oameni radical diferiți, ca Ion Cristoiu și Dan Diaconescu. Redacția s-a ales cu percepția că linia “actuală” nu prea are importanță, fiindcă oricum peste câteva luni de zile va veni un alt șef, care va vrea altceva.
2. După preluarea de către “Academia Cațavencu”, am început să aud povești persistente despre “facțiunea Husar și facțiunea Cațavencu” din redacție. Călin Husar era administratorul afacerilor familiei Rațiu, care fuzionase cu academicienii. Au fost testați Cristian Grosu și Carol Sebastian. Aceeași senzație de “nu contează, lucrurile o să se schimbe mâine în redacție” la jurnaliști și restul.
3. Preluarea de către Sorin Ovidiu Vîntu, la începutul lui 2006, a fost un stunt de imagine pentru acesta, dar nu se poate spune că a propulsat reputația ziarului la ceruri. Noi, cei care scriem în gazete, tindem să trecem cu vederea asemenea lucruri, dar pentru public, contează, dacă mă gândesc la ce reacții apar pe-aici prin subsol, dar și în alte părți.
4. Numirea lui Mihnea Măruță ca redactor-șef a fost singurul moment când “Cotidianul” părea a-și fi găsit un drum. Îmi aduc aminte că, înaintea ei, Continue reading →