Faptul că legea TVR s-a poticnit din nou, la Senat, e genul de știre care m-a făcut să mă satur de “importanta” zonă a presei “mari” și să mă duc spre online și altele în ceea ce scriu în ultima vreme. Lucrurile sunt previzibile, triste, enervante, fără ieșire: o să avem o televiziune publică de doi lei, din diferite motive, dintre care primul e acela că politicienii nu vor să schimbe legea care plasează instituția menționată la remorca partidului sau coaliției la putere.

Reforma TVR e o melodie pe care politicienii de toate culorile o fredonează de prin 2004, mai ales în campanie. Apoi, cu proiectul de lege se întâmplă “ceva” și se poticnește. Ar mai fi ceva de zis? Eu cred că da. Dacă televiziunea publică e o problemă fără soluție și importanța ei va continua să se diminueze, care mai e rolul mass media în sistemul politic al României? O televiziune publică se lega de interesul public, apărarea valorilor democratice și așa mai departe. Acum, pare-se, retrogradăm TVR-ul la un rol nominal în sistemul nostru politic. Televiziunile private vând “marfă”. Entertainment, tabloidizare fără relevanță politică. Ce punem sau ce apare în loc?

1. SCHIMB DEMOCRAȚIE PE ENTERTAINMENT. DTH-UL CREȘTE NU ÎN DETRIMENTUL CABLULUI, CI AL TELEVIZIUNII TERESTRE
Așa spun o serie de cifre GfK, incluse în Media Fact Book 2010: dacă în 2007 televizunea era recepționată în România 13,5% terestru și 15% prin DTH, în 2009 avem 7,6 la sută terestru și 23,2% DTH. Ce înseamnă televiziune terestră? Continue reading →