Tag Archives: noul val cinematografic românesc

Bacalaureat, blestemul provinciei

Într-un oraș oarecare, mai degrabă mic decât mare, din Caraș-Severin, un chirurg care-și vede de treabă, numit ironic Romeo, și-a păstrat demnitatea în ciuda sistemului. Romeo are o fată imaculată, Eliza, care trebuie să ia note maxime la bacalaureat, ca să își confirme locul obținut, cu creier și muncă pe brânci, la Cambridge. Totul e sub control până când un personaj misterios înghesuie fata într-un șantier, cu intenții (nerealizate) de viol. Fata scapă cumva de agresor, numai cu o mână luxată și o traumă în definitiv suportabilă.

A doua zi e, totuși, examenul. Medicul trebuie să intervină pentru ca Eliza să și-l poată da, fiindcă sistemul a stabilit că elevii nu au voie în sala unde se dă proba cu mâini în ghips, pornind de la prezumția de vinovăție că pot ascunde fițuici în ele. Îți vine, bineînțeles, să aplauzi atunci când Romeo, cu mare curaj, reușește să invalideze regula și își bagă fata-n examen. Dar apoi se dezlănțuie iadul. Continue reading

Aferim: alegerile bune au consecințe rele

Aferim! nu este un film alb-negru, ci un film în griuri, o scară glorioasă de griuri, asortată cu ambiguitatea morală a unei lumi de care nu vrem să auzim, dar care constituie însuși substratul nostru istoric. La 1835, un zapciu pe nume Costandin pornește călare prin Țara Românească, împreună cu fiul lui, Ioniță, de profesie dorobanț în devenire, ca să prindă un rob țigan fugit de la boierul Iordache Cândescu. Dacă înlocuim zapciul cu șeriful și robul cu sclavul american, obținem un tagline tipic de western, genul pe care Radu Jude a spus că a vrut să-l omagieze prin imaginea alb-negru la lansarea de presă, dar filmul e mult mai mult de atât. Continue reading