Acum câteva săptămâni, un cunoscut realizator de documentare de călătorie de pe un post TV specializat a vizitat Bucureștiul, împreună cu echipa. După ce a fost plăcut surprins de gastronomia și ambianța câtorva locuri gen Hanul Berarilor, prezentatorul și-a găsit o îndeletnicire curioasă: număratul statuilor din oraș. La un moment dat, a conchis: “Da, sunt foarte multe.”

Unde e Bucureștiul într-un top al orașelor, după numărul de statui? Internetul e plin de liste, dar nu am găsit ceva asemănător. În lipsa statisticilor, pot presupune doar că statuile din București fac impresia de “multe” fiindcă arată o nevoie de legitimare istorică. Nevoie care, la noi, se vede și într-o ciudată caracteristică a monumentelor: spre deosebire de ale altora, ale noastre încep la un moment dat să se miște, la fel ca actorașii poleiți sau pictați în alb care au început să-și facă veacul și prin Centrul Vechi. Și, mai mult, pleacă la plimbare.

Mihai Viteazu și compania la Casa Poporului

Știți, probabil, la cine sau la ce mă refer. Continue reading →