Cu siguranță, o lume mai plină de like-uri e mai frumoasă decât una fără like-uri. Altfel nu ne-am da atâtea pe Facebook, unii altora. N-am suferi când nu le primim. N-am pedepsi abținându-ne să le dăm. Nu le-am număra tot timpul. N-am vorbi aici despre ele. Și totuși, cum ne descurcam pe vremea când nu exista like? Și cu ce ne ajută el, like-ul, acum?
Continue readingÎn percepția generală, calculatorul și acel sos adictiv în care se bălăcește, Internetul, sunt un echivalent contemporan al Lămpii lui Ilici. Totuși, la fel cum nici calculatorul nu mai e calculator în ultima vreme, ci mobil sau tabletă, nici Internetul nu mai e ce-a fost. Consumul de online diferă tot mai tare de utopia științifică pe care și-a dorit-o „Părintele WWW”, Tim Berners-Lee. Și dacă tot consumăm din ce în ce mai mult, e bine să știm ce și al cui e. Continue reading
Am vreo 4900 și ceva de prieteni pe Facebook, pe care i-am strâns până acum câteva luni sau un an; pe cei mai mulți nu-i cunosc, dar le-am dat add din politețe și fiindcă, de ce să mint, îmi convenea și îmi convine: la mai mulți prieteni poți în principiu promova linkuri și altele mai bine.
Contul meu de pe Facebook
În momentul de față, în România, Facebook-ul e probabil cea mai deșteaptă expresie a Web 2.0. Vezi acolo oameni care au evitat alte zone ale netului, făcând lucruri pline de sens sau amuzante. E și motivul pentru care evenimentele din Piața Universității, de la începutul acestui an, s-au propagat mai degrabă pe Facebook decât pe blogosferă sau Twitter. Și e la fel de bine motivul pentru care, de unde rețeaua nu mă atrăgea, îmi petrec zilnic între câteva și câteva zeci de minute acolo. E clar de ce am început să nu mai văd rețeaua ca pe o cutie de rezonanță pentru ceea ce am de spus sau pentru linkurile pe care le am de diseminat.
După ce anii trecuți mă interesase să cresc cât mai repede, acum mă interesează mai tare calitatea relațiilor. Nu cred în listele (clasificările) Facebook, dar am vrut să rămân sub 5.000 de prieteni, limita la care te oprești și îți poți transforma contul în pagină de personalitate. E oarecum diferența dintre narrowcasting, relație personală, și broadcasting, comunicare de tip clasic (oricât ar fi ea pe o rețea socială). Contul personal e bidirecțional, presupune reciprocitate și relații cu încărcătură umană, față de pagina de personalitate/firmă/produs/blog, care e unidirecțională și seamănă mai degrabă a comunitate de fani, pregătită la injecții de comunicare obișnuite, decât a cerc de cunoștințe propriu-zise, cu care porți o conversație. Asta înseamnă că am început să dau unfriend pentru ca să pot da add, unora din oamenii care îmi propun asta. Mai întâi, câteva motive pentru care dau unfriend: Continue reading
Explicații pentru cei ușor și scuzabil nelămuriți: Continue reading
