Tag Archives: Facebook

Print

The Industry, 13

BY
The Industry nr. 13

The Industry nr. 13

După ce am citit vreo trei cărți specializate referitoare la data journalism și i-am luat un scurt interviu lui Paul Radu, am povestit cum am blufat pe Facebook, achiziționând linkuri contra unei sume modice – altfel spus, de ce pagina asta e o țeapă și pentru care motiv am îndrăznit să dăm această țeapă. Am făcut o vizită la Times New Roman cu câteva zile înainte de petrecerea lor de trei ani, ca să aflăm inclusiv cine e misteriosul patron și cum e poreclit în redacție, iar apoi ne-am uitat prin binoclul întors al unui guru Soros la datele Mapping Digital Media, centralizate pe 36 de țări, de unde o să aflați cât combustibil (zornăitor) are online-ul și cât e adevărat în miturile despre convergență și globalizare. Victor Ilie, cea mai nouă achiziție din gașca The Industry (și de la Casa Jurnalistului) s-a dus în Gara de Nord ca să vadă cum funcționează ziariștii (vânzătorii din trenuri), ba chiar a vândut ziare împreună cu ei. Ileana Tomescu de la Brand Programming Network povestește în Interviu cum vrea să integreze Facebook-ul în mixul de classic media și, în fine, Simon Cowell redevine un subiect de actualitate, și e tratat ca atare, dat fiind că X Factor reîncepe și pe la noi.

Lucrurile astea le găsiți, ca totdeauna, în revista de hârtie, dacă vă abonați pe www.theindustry.ro (mai precis, aici) sau mergeți până la Cărturești-Verona sau AFI ca să o cumpărați. Până atunci, puteți citi texte din numerele mai vechi pe site, ca de pildă Continue reading →

Social Media

Userii cu nume de firmă de pe Facebook au început să fie dezactivați

BY

Facebook a început să dezactiveze conturile de persoană fizică, cu nume de firmă. Dincolo de faptul că scăpăm de ceva apropiat de spam, sunt și alte consecințe.

Încă de prin 2009-2010, de când lumea a început să se gândească mai serios, și în România, la comunicare de brand pe Facebook, una din cele mai simple – dar și la limită – soluții au fost conturile de persoană fizică, folosite însă pentru firme/business-uri/branduri, cu nume gen “Pensiunea Costelia Predeal”. Ideea era destul de simplă: dacă-ți faci o pagină de brand, care e permisă de regulile Facebook (sunt mai multe categorii), trebuie să aștepți ca lumea să-ți dea like sau să sugerezi prietenilor din contul de persoană fizică să dea like, deci numărul de contacte crește lent. Dacă “Pensiunea Costelia Predeal” (exemplu fictiv) dă add cui vrei și cui nu vrei, are șanse destul de mari să primească add la loc. Eventual, la 5000 de contacte – limita pentru conturile de persoană fizică – contul se poate transforma în pagină și toată lumea e fericită.

Sigur, sistemul ăsta nu e regulamentar, dar multă vreme n-am auzit despre represalii, la fel cum știm cu toții că pe Facebook e plin de nume bizare de persoană și alte aiureli, pe care, s-a zis, rețeaua le tolerează fiindcă până la urmă e-n avantajul ei. De curând însă, când îmi făceam curat prin contacte, am dat și peste conturile de felul ăsta, persoană fizică și nume de brand, pe care am vrut să le scot din listă. Facebook mi-a dat în mai multe cazuri mesajul: “This account has been disabled”, cu specificarea că am ca singură opțiune un unfriend.

Cont dezactivat

Cont dezactivat

Asta înseamă că dintr-un motiv sau altul Continue reading →

Social Media

Cui (nu) dau add pe Facebook și cine sau ce mă face să dau unfriend

BY

Am vreo 4900 și ceva de prieteni pe Facebook, pe care i-am strâns până acum câteva luni sau un an; pe cei mai mulți nu-i cunosc, dar le-am dat add din politețe și fiindcă, de ce să mint, îmi convenea și îmi convine: la mai mulți prieteni poți în principiu promova linkuri și altele mai bine.

Contul meu de pe Facebook

Contul meu de pe Facebook

În momentul de față, în România, Facebook-ul e probabil cea mai deșteaptă expresie a Web 2.0. Vezi acolo oameni care au evitat alte zone ale netului, făcând lucruri pline de sens sau amuzante. E și motivul pentru care evenimentele din Piața Universității, de la începutul acestui an, s-au propagat mai degrabă pe Facebook decât pe blogosferă sau Twitter. Și e la fel de bine motivul pentru care, de unde rețeaua nu mă atrăgea, îmi petrec zilnic între câteva și câteva zeci de minute acolo. E clar de ce am început să nu mai văd rețeaua ca pe o cutie de rezonanță pentru ceea ce am de spus sau pentru linkurile pe care le am de diseminat.

După ce anii trecuți mă interesase să cresc cât mai repede, acum mă interesează mai tare calitatea relațiilor. Nu cred în listele (clasificările) Facebook, dar am vrut să rămân sub 5.000 de prieteni, limita la care te oprești și îți poți transforma contul în pagină de personalitate. E oarecum diferența dintre narrowcasting, relație personală, și broadcasting, comunicare de tip clasic (oricât ar fi ea pe o rețea socială). Contul personal e bidirecțional, presupune reciprocitate și relații cu încărcătură umană, față de pagina de personalitate/firmă/produs/blog, care e unidirecțională și seamănă mai degrabă a comunitate de fani, pregătită la injecții de comunicare obișnuite, decât a cerc de cunoștințe propriu-zise, cu care porți o conversație. Asta înseamnă că am început să dau unfriend pentru ca să pot da add, unora din oamenii care îmi propun asta. Mai întâi, câteva motive pentru care dau unfriend:  Continue reading →

Social Media

Manifestațiile n-au fost nici pașnice, nici violente. Au fost repetiție generală

BY

În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar și dacă m-aș ocupa, tot nu le-aș avea), ceea ce s-a întâmplat în Piața Universității, Piața Unirii și celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiție generală pentru modul cum va funcționa media în acest an electoral și, probabil, și după el. Câteva simptome și concluzii le știm de pe acum:

Media tradițională se comportă pur și simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize și alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligență normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ți mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: Continue reading →

Social Media

Care realitate?

BY

Dilema veche mi-a cerut un text despre mass media și modificarea percepției realității. Mie mi se pare mai degrabă că media pe stil nou prelungește realitatea cu un domeniu virtual, în loc să dubleze/reflecteze mai mult sau mai puțin fidel/modifice realitatea offline. Am scris în consecință, așa cum se poate vedea mai jos.

În paranteză fie spus, apropo de scindarea Realității TV, de care m-au tot întrebat diverși amici, nu prea am ce spune mai mult decât ce e la vale. Motivul? Nu mă interesează. Singura chestie pe care aș putea s-o adaug e că dacă tai o râmă în două, se regenerează în loc să moară.

“Noi facem realitatea!” scria, triumfător, după scindarea Realității TV din seara de 23 octombrie, sub noua siglă a noii RTV, cea care emite din vechiul sediu al Realității, cu vechea echipă, dar cu noul patron Sebastian Ghiță. Simplă frustrare legată de foștii colegi, rămași sub sigla veche, dar în sediul nou?

Nu tocmai. Sau nu numai. Sloganul inventat pe genunchi – pe care autorii au neglijat să-l scrie cu majuscule, jocul de cuvinte ar fi fost perfect… – face parte dintr-o succesiune de mantre superstițioase, cam cum sunt strigătele de luptă din arena politică. De talismane verbale, descântece confundate de proprietarul afacerii cu sloganele bine alese și eficiente. Ceva ce poate fi analizat. Ca să ne ducă, desigur, la ideea de realitate. Continue reading →

English

9 mistakes companies often make on the internet

BY

I think it was 2001 or 2002 when I first got involved in an online communication project related to a company (it was Coca-Cola). Back then it was called e-marketing or e-presence. Now it is called interactive, direct marketing, special projects, social networking, PR 2.0 and so on. Based both on my own experience and also on others projects, which I’ve studied in order to be able to come up with good solutions for my customers, I’ve assembled a list of DON’Ts or common mistakes companies usually make online.

  1. Too much control, perfectionism. Successful companies search for perfection with their their products and services, launched in a competitive climate and carefully tailored to consumers’ needs. Blogging and social platforms have a very different philosophy, consisting of spontaneity, reaction speed, lightness, tolerance for error. Unlike printed texts, blog posts can be corrected after publication and if mistakes are not brutal, there will be very little frustration and criticism because of them.  Continue reading →
Social Media

Facebook scade și în România, la 3,4 milioane de utilizatori

BY

După știrile din diferite surse despre scăderea numărului de utilizatori ai Facebook din diferite țări zise cu tradiție, acest parametru se duce în jos și în România. Dacă acum câteva săptămâni se vorbea de peste 3,6 milioane de utilizatori, acum obținem, prin targetarea pe România și toate grupele de vârstă, puțin sub 3,4 milioane:

Asta e cifra pe care am obținut-o azi, acum câteva zile erau peste 3,4 milioane de utilizatori. Dat fiind că e vorba de o scădere destul de abruptă, ar putea fi bineînțeles vorba și de echipa site-ului care umblă pe sub capotă.

Social Media

Prefața la “Cartea fețelor”, cea care se va lansa vineri

BY

Așa cum ați aflat dacă ați mai intrat pe aici, Brăduț Ulmanu a început, dar și isprăvit, un volum despre Facebook pe nume “Cartea fețelor”. Cartea apare în “Spații publice” – colecția care a început cu Cum să devii un Nimeni și pe care o coordonez împreună cu Radu Gârmacea, redactor-șef la Editura “Humanitas” – și se lansează mâine, la ora 17.30, la standul editurii. Cu permisiunea acesteia, îmi face plăcere să vă ofer, mai jos, prefața pe care i-am scris-o lui Brăduț Ulmanu. E un eseu de sine stătător, sper să-l savurați:

Dansul click-urilor și grimasele emoticonilor

Cea mai ciudată și în același timp definitorie trăsătură a Facebook e faimosul poke. Exprimă autismul lui Zuckerberg, deși acest diagnostic pare a fi o exagerare care a pornit de la The Social Network, filmul lui David Fincher. Cum adică poke? Am dat și primit poke doar de câteva ori, dar împunsul cu degetul, anume cel virtual, e un simptom a ceea ce se întâmplă sub ochii noștri: Facebook înseamnă că începem să vorbim între noi prin semne. Mai precis, semne virtuale. De ce facem asta? Continue reading →

Social Media

ymterviu.041.2: Ulmanu, Facebook, politicienii și prietenii

BY

20:48 Iulian Comanescu: Eu am o teorie a emigrației.

20:48 Iulian Comanescu: În anii ’90 se emigra în Spania sau Germania.

20:48 Iulian Comanescu: Pe vremea lui Năstase s-a emigrat în Italia.

20:48 Iulian Comanescu: Acum se emigrează pe Facebook.

{Partea a doua a discuției cu Brăduț Ulmanu, care scrie un volum numit Cartea fețelor, evident despre Facebook, care se va tipări la Humanitas.}

20:49 Iulian Comanescu: Azi am ieșit… de pe calculator, nu de pe Facebook.

20:49 Brăduț Ulmanu: foarte interesant

20:49 Brăduț Ulmanu: Facebook ca evadare

20:49 Brăduț Ulmanu: dar aici e o asemănare mare cu cinema-ul sau literatura, sau jocurile

20:49 Iulian Comanescu: Din microclimatul meu tehnologic plăcut, screen-ul meu de MacBook PRO, care arată bine, merge bine, se simte bine sub buricele degetelor.

20:49 Brăduț Ulmanu: instrumente de evadare din realitate

20:49 Iulian Comanescu: Am fost până la Bucur Obor să ne cumpărăm un robot de bucătărie.

20:50 Iulian Comanescu: Alt spanac tehnologic. Mă rog, dacă tot e robot, l-am botezat Cezar.

20:50 Iulian Comanescu: Dar nu contează asta.

20:50 Iulian Comanescu: La Bucur Obor, roboții erau vânduți de niște cretini de care bănuiesc că robotului Cezar i-era cu adevărat jenă.

20:50 Iulian Comanescu: L-au scos pe Cezar din cutia de carton, au încercat Continue reading →

Social Media

ymterviu.041.1: Brăduț Ulmanu și cartea lui despre Facebook

BY

20:00 Iulian Comanescu: Gata, îi dăm drumul?

20:00 Brăduț Ulmanu: ready when you are

20:01 Iulian Comanescu: Stai o sec să trag cu juma de ochi la B1.

{Cât trag cu ochiul, voi aflați că am dezgropat ideea de ymterviu pentru ca să vorbim de volumul pe care îl pregătește Brăduț Ulmanu (Jurnalismonline.ro) pentru Editura “Humanitas”, titlu de lucru Cartea fețelor. Cartea urmează să apară în Spații publice, seria coordonată de Radu Gârmacea și al dumneavoastră umil, care a scos acolo acum aproape doi ani Cum să devii un Nimeni.

Mai jos e prima parte a discuției.}

20:01 Brăduț Ulmanu: putem amâna dk vrei, no problem

20:01 Iulian Comanescu: Nu

20:01 Brăduț Ulmanu: ok

20:02 Iulian Comanescu: Gata.

20:03 Iulian Comanescu: Adică mă rog.

20:03 Brăduț Ulmanu: asa

20:03 Brăduț Ulmanu: pai ne intrerupem cand vrei tu, asta e avantajul la discutiile astea

20:03 Iulian Comanescu: Ei, nu mai e nimic de văzut, sunt niște știri gen head-uri. Pachetul grafic e interesant, dar cam în stadiul de schiță. Nu înțeleg de ce au intrat cu astea. [Discuția a început luni, 7 martie. B 1 ar urma să se lanseze pe bune pe 17 martie.]

Stirile B1

Știrile B1 TV

20:03 Brăduț Ulmanu: e relansarea?

20:03 Iulian Comanescu: Un fel de.

20:04 Iulian Comanescu: Hai să-ncepem așa. Ce-ai fi făcut pe Facebook cu o relansare gen B1?

20:04 Iulian Comanescu: Ca să legăm tema ymterviului de ceea ce nu ne lasă să-l facem Continue reading →

© 2017-2023 Comanescu & Partners.