De ce mă uit pe Wall-Street.ro: din când în când vine cu ceva foarte important, de negăsit în altă parte. De data asta, în titlul Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra, aprobata de Guvern se ascunde un balet de miliarde de euro, care va schimba fundamental piața TV din România.
Așadar, vorba lui Răzvan Dumitrescu: până la 1 ianuarie 2010, Guvernul va aloca două multiplexuri digitale. Ce e un multiplex: o frecvență în care încap patru sau șase (în funcție de soluția aleasă – nu am când să mă documentez, acest post e mai curând un capăt de fir pentru prietenii din departamentele de media) televiziuni. România trebuie să treacă integral la emisie digitală terestră (DVB-t, adică prin antenă, nu cablu sau farfurii de satelit) până la 1 ianuarie 2012. Pe spectrul de frecvențe digitale încap de patru-șase ori mai multe posturi decât pe cel analogic, la calitatea actuală, ceea ce e un avantaj pe termen lung. Dar, pe termen scurt, zonele sărace ale României, cele care aveau acces numai la TVR, rămân “scoase din priză” (în Europa și SUA asta se numește “analogue shutdown”), fără acces la TV. Semnal va exista, de la televiziunea publică, dar el trebuie convertit în cazul televizoarelor mai vechi cu ajutorul unui set-top box (o cutie de pus pe TV cum e aceea de la providerii de DTH), care e destul de costisito.
Așa se vede problema din punctul de vedere al dreptului la informație, adică politic. E drept, România va fi mai puțin afectată de tranziție, fiindcă este, comparativ cu alte țări, mult mai cablată/racordată la DTH. Din motive de istoricul industriei, suntem într-o situație cu totul diferită față de Marea Britanie, unde, dacă stai la hotel, poți prinde 30 de posturi prin antenă. La toate acestea se adaugă însă și miza enormă de business, despre care vorbeam la început.
Cele două multiplexuri digitale înseamnă opt (sau 12) frecvențe naționale pentru posturile publice și mai ales private din România, în situația în care cu excepția TVR, niciun post TV autohton nu are acoperire națională. PRO TV, Antena și tot restul sunt conglomerate de frecvențe analogice locale, acordate separat, pe care marii owneri de media din România le-au construit ca să poată vinde advertiserilor o acoperire națională sau cvasi. Miza e clară. Continue reading →
