Tag Archives: Cotidianul

,

Mihnea Măruță la Adevărul: de ce cred că o să meargă, măcar până la un punct

Căderea liberă în care se află de mai multă vreme “Adevărul” avea nevoie de o măsură managerială decisă. Deocamdată, proprietarul și GM-ul Adevărul Holding, Peter Imre, l-au adus de la Cluj pe unul din redactorii-șefi legendă din presa românească, Mihnea Măruță. Legenda, atâta cât e ea, se referă la o perioadă de creștere pe care Măruță a asigurat-o la “Cotidianul” în perioada 2007-2008. Prin aprilie a celui de-al doilea an a părăsit, stupefiant, “Cotidianul” pe o traiectorie ascendentă, ca să-și crească fetele la Cluj și din cauza reorientării managementului de la vremea respectivă: după o perioadă de cheltuieli mari de marketing (inserturi), Realitatea-Cațavencu decisese lucruri ca reducerea numărului de pagini, exact când ziarul avea nevoie să arate mai mult conținut.

În timpul scurs, Măruță s-a ferit să se implice în proiecte majore și, poate, bine a făcut. Am avut plăcerea să îl împing să își facă blog și apoi să îl pun să scrie la Presa.nu și “The Industry”. Pe Oradecluj.ro, a făcut uneori lucruri frumoase cu resurse puține. Dar, sigur, “Adevărul” îl va folosi la parametri maximi și eu cred că Măruță va fi un plus substanțial pentru ziar.

Sigur, presa scrisă e într-o situație aproape fără ieșire, iar “Adevărul” a avut în tot acest timp probleme mari de conținut. E de văzut dacă Dinu Patriciu va decide să susțină financiar redacția așa cum trebuie și dacă neutralitatea politică (măcar relativă) în care s-a păstrat ziarul de la preluarea de petrolist va continua. Dar, în tot ce am făcut împreună și l-am văzut făcând prin alte locuri, am văzut la Măruță două calități esențiale și, se pare, destul de rare în presa de azi din România: un mare bun-simț jurnalistic și știința detaliată de a construi subiecte solide și relevante.

Dacă Mihnea Măruță va reuși să “întoarcă mesele”, cum zice americanul, e greu de știut. Deocamdată e de remarcat curajul unui om care se bagă într-o situație cu puțini sorți de izbândă. De judecat ce se va întâmpla mai departe în funcție de asta.

Comnunicatul de presă: Continue reading

,

Întoarcerea dinozaurului: dar dacă…?

Până prin 2004, presa cotidiană din România a fost totalmente la cheremul unor oameni ca Sorin Roșca Stănescu, Cornel Nistorescu sau Cristian Tudor Popescu. “Dinozaurii” erau personajele și în același timp personalitățile care creaseră ziarele populare ale anilor ’90 și care în prezentul de acum câțiva ani erau acuzați de amestecarea atribuțiilor editoriale cu business-ul. Rând pe rând, cei trei, ca și alte personaje de rang secund, precum Horia Alexandrescu, au părăsit pozițiile de putere pe care le dețineau. A devenit presa mai bună fără ei?

Ultimii doi plecați din fruntea unor ziare sunt Sorin Roșca Stănescu și Cristian Tudor Popescu, în ianuarie 2008. Cornel Nistorescu, la care se referă previzibil acest text, părăsise prima poziție undeva prin 2004, lăsând în urmă, la “Evenimentul zilei”, o legendă pe care avea să și-o invalideze destul de rapid, prin luări de poziție perpendiculare pe lucrurile pentru care militase până în 2004, când Traian Băsescu a făcut prima vizită de curtoazie de după alegerea ca președinte la ziarul pe care îl condusese Nistorescu.

Cu propriile simpatii politice nu te joci, dacă ești persoană publică. Dacă l-ai susținut public pe Traian Băsescu și într-o zi îți vine chef să-l critici, s-ar putea să te trezești cu un cor de huiduieli. Nu știu dacă Nistorescu a avut motive ascunse să “întoarcă armele”. Cert e că într-un fel sau altul liderii de opinie sunt în România un soi de corifei care animă și instruiesc o galerie ca aceea de la meciurile de fotbal. Dacă, la meci, șefului de la Steaua i-ar trece prin gând să strige “Dinamo”, probabil că s-ar alege praful de el în câteva secunde.

Dar asta este numai o poveste colaterală, necesară ca să explicăm percepția publică a lui Nistorescu la momentul prezent. Ea ne arată de ce punerea pe liber de la “Cotidianul” a lui Cristian Pătrășconiu și a Mirelei Corlățan a stârnit mult mai multe reacții critice decât dispariția din schemă, în circumstanțe asemnănătoare, a lui Ciprian Ranghel și Pavel Lucescu. [[UPDATE: Pavel Lucescu nu a fost concediat, ci i s-a sugerat doar să plece, anterior apariției lui Nistorescu, spune chiar Pavel în subsol.]] De fapt tot tărăboiul din aceste zile poate fi rezumat sub formula: “Un dinozaur se întoarce în fruntea unei redacții și provoacă un scandal monstru”. Și totuși. Dacă…? Continue reading

Cornel Nistorescu la Cotidianul

“Bătrânii” se întorc sau, cel puțin, Cornel Nistorescu o face. Omul care a pilotat “Evenimentul zilei” prin apele tulburi ale mandatului Năstase va conduce “Cotidianul” de la 1 August. Adrian Ursu a fost numit director editorial la Realitatea TV.

Oare se mai poate repara ceva la “Cotidianul”?
Sursa.

UPDATE 2: Măruță remarcă faptul că deschiderea ediției online a fost schimbată cu un prim articol al lui Nistorescu, omagiu lui Ion Rațiu. Am senzația că Nistorescu are nevoie de spațiul ăla, al editorialului, ultimul pe care l-a păstrat în “Evenimentul zilei”, mai multe luni după ce a plecat din poziția no. 1. Budescu relatează o primă ședință cu Nistorescu, în care acesta ar fi spus că proiectul anterior al lui Bușcu era “o prostie”.

UPDATE: S-a oficializat. Comunicatul de presă: Continue reading

,

De ce n-a mers Cotidianul

Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lăsat cu lacrimi și cu o tentativă consolatoare a lui Mihnea Măruță, fost redactor-șef, singurul care a reușit să facă o creștere substanțială la ziar.

Am evitat să scriu despre toată povestea la viitor, din felurite motive. Acum, la trecut, e cazul să ne întrebăm de ce unul din cele mai promițătoare ziare din România, cu o densitate considerabilă de creier pe centimetrul pătrat de hârtie (sau pe metrul pătrat de redacție) n-a funcționat. Sper să fie prea devreme ca toate cele de mai jos să se transforme într-un epitaf.

“Cotidianul” a fost, până acum vreun an, ziarul pe care îl deschideam primul pe internet și uneori îl cumpăram și pe hârtie. Evoluția lui mă obsedează de mult, așa cum mi-a adus aminte Brăduț Ulmanu cu un link la o discuție din 2006, în care îl pomeneam pe Măruță ca redactor-șef la ziar cu 9-10 luni înainte ca numirea să aibă loc (întâmplare, n-am făcut-o eu :-), se poate spune cel mult că am pus numele în circulație). Lucrurile au intrat pe o pantă descendentă în momentul în care Dragoș Stanca a fost mutat la business și apoi la online în Realitatea-Cațavencu, iar după aceea, la puțin timp, același Mihnea Măruță și-a dat demisia de la ziar (aprilie 2008). Dar să începem cu începutul.

1. În perioada “Rațiu și urmașii”, ziarul a trecut printr-o mulțime de schimbări de redactor-șef, cu oameni radical diferiți, ca Ion Cristoiu și Dan Diaconescu. Redacția s-a ales cu percepția că linia “actuală” nu prea are importanță, fiindcă oricum peste câteva luni de zile va veni un alt șef, care va vrea altceva.

2. După preluarea de către “Academia Cațavencu”, am început să aud povești persistente despre “facțiunea Husar și facțiunea Cațavencu” din redacție. Călin Husar era administratorul afacerilor familiei Rațiu, care fuzionase cu academicienii. Au fost testați Cristian Grosu și Carol Sebastian. Aceeași senzație de “nu contează, lucrurile o să se schimbe mâine în redacție” la jurnaliști și restul.

3. Preluarea de către Sorin Ovidiu Vîntu, la începutul lui 2006, a fost un stunt de imagine pentru acesta, dar nu se poate spune că a propulsat reputația ziarului la ceruri. Noi, cei care scriem în gazete, tindem să trecem cu vederea asemenea lucruri, dar pentru public, contează, dacă mă gândesc la ce reacții apar pe-aici prin subsol, dar și în alte părți.

4. Numirea lui Mihnea Măruță ca redactor-șef a fost singurul moment când “Cotidianul” părea a-și fi găsit un drum. Îmi aduc aminte că, înaintea ei, Continue reading

Ce ziare quality trăiesc la anul?

Pe nou-lansatul blog, Dragoș Stanca a plasat niște predicții despre ziarele quality, dintre care, spune el, se vor mai afla pe piață cel mult trei la 1 iunie 2010. Îmi place relativizarea noțiunii “quality” în textul respectiv, fiindcă e vorba de ziare poziționate printr-un statement în zona aia. De fapt, cred că avem de-a face cu vreo două mid-marketuri care vând acceptabil, dar sunt în scădere (în lipsa marilor campanii), “Evenimentul zilei” și “Jurnalul național”, plus “Adevărul”, un ziar care își caută formula și crește mai ales datorită colecției de carte, deocamdată.

Asta dă, oarecum, și lista titlurilor cu șanse de supraviețuire pe print. Supraviețuirea nu înseamnă și rentabilitate la 1 iunie 2010, naiba știe cum or fi vânzările de publicitate atunci, dar oricum, cele două ziare deținute de români par a fi pornit la drum lung fie și numai pentru că investițiile în marketing, prin colecțiile de carte, sunt substanțiale. Despre “Evenimentul zilei”, Michael Ringier și alții au lăsat să se înțeleagă în repetate rânduri că nu au de gând să-l închidă sau vândă, iar din puținul pe care-l știu din respectivul grup media, așa pare a fi. Cine ar putea muri și de ce?

– “Cotidianul”. După ce o pornise-n sus, promițător, pare a fi condamnat la zona sub 20 de mii de exemplare. Faptul că Dragoș Stanca, manager în Realitatea-Cațavencu, grupul care deține ziarul fondat de Ion Rațiu, dă numai trei supraviețuitori, iar supraviețuitorii sunt ușor de evidențiat ca mai sus, ar putea fi un indiciu. Dincolo de asta, în ciuda unor articole bune și a numeroși jurnaliști valabili, ziarul nu și-a găsit un drum. Dincolo de raportul calitate-tiraj pe care nu mi-l pot explica, ceea ce e miraculos la acest ziar e mai curând supraviețuirea, după nu știu câte formule de management schimbate.
– “Ziua”. Scăderea continuă și după plecarea lui Sorin Roșca Stănescu, dacă la “Cotidianul” te miri cum de nu și-a găsit drumul, la “Ziua” vezi prea puține eforturi de trecere în mileniul actual, sper să nu se supere cineva de-acolo pe mine, sau în definitiv, n-au decât să se supere, că oricum se supără toată lumea ori de câte ori scriu.
– “Gardianul”. Se aplică și la el ce spuneam despre “Ziua”.
– “România liberă”. Nu știu cum de se menține. Păcat de câte-o sclipire, dar în rest…
– “Gândul”. Pare mort de când s-a născut, diferitele face lifturi și plecarea lui CTP de la direcțiune n-au avut ce adăuga la un ziar și el cu iz de anii ’90. Faptul că se pierd bani constant, de la lansare, nu e probabil pe placul lui Adrian Sârbu, pe care nu-l văd stipendiind multă vreme ditamai Publimedia, mai ales pe criză.

Cam astea-s ziarele quality auditate. Topul pe 2008, singurul cunoscut oficial, e ăsta:

Tiraje 2008

Tiraje 2008

Ziarele care au avut o creștere abruptă în 2008, adică “Adevărul”, “Click!” și “Cancan” sunt defavorizate în clasamentul de mai sus. Creșterea a continuat pare-se și în 2009.

Deși tripleta câștigătoare pare destul de clară, sunt o mulțime de lucruri pe care eu unul nu le pot prevedea clar, legat de piață. Deci n-aș ține vreun pariu nici cu Stanca, nici cu altcineva. Șanse de supraviețuire ar mai avea Cotidianul, ca urmare a susținerii financiare a lui Sorin Ovidiu Vîntu, deci o altă versiune ar fi o piață cu patru titluri zise quality.

P.S.: Tolontan scrie și el o chestie visătoare pe aceeași temă. După ce am scris cele de mai sus am ajuns și la Mihnea Măruță, care vede lucrurile cam la fel cu mine. Motivele sunt probabil asemănătoare. Oricum, socoteala asta îi privește mai mult pe proprietarii de media decât pe noi. Presa scrisă și cea online au probleme comune în ultima vreme: înregimentarea politică, lipsa unei soluții referitoare la conținutul propriu față de ceea ce fac televiziunile de știri, dormitul pe la conferințe de presă, bălăceala în Mediafax etc.

Scroll down și către ultima parte a textului de la Focusblog, la citatele din Charlie Beckett.

Cotidianul vs. Cotidianul, din nou

Traian Ungureanu scrie în “Cotidianul” de ieri despre faptul că exit poll-urile care dădeau PSD-PC câștigător detașat sunt “vârful unui program de manipulare psihologică desfășurat săptămâni în șir”. Pavel Lucescu, ironic, în același număr al aceluiași ziar: “Așa-zisele erori de estimare de la exit poll-uri sunt doar proba finală a faptului că PD-L a fost lucrat de forțele răului. Paranoia revine, iată, din nou, pe cai mari.”

Ghici pe cine ironizează Lucescu!

Schizotidianul

O mostră de pluralism al opiniilor tipică pentru presa românească, în “Cotidianul”. Alin Fumurescu e convins că PD-L va guverna cu PNL, în timp ce Adrian Ursu zice că PD-L e condamnat la opoziție, sub altul pe site.

Editorialul lui Alin îmi place mai mult, pot spune și că sunt amic cu el, deși nu ne-am mai văzut de ani de zile, fiindcă “Fumi” bântuie acum prin America. La modul cum sunt scrise cele două texte însă, asta n-are nicio importanță, cred că-s pur subiectiv. Problema care se pune e câți cititori vor lua în serios un ziar cu accese de schizofrenie de felul ăsta (simultan pe net, la o zi pe print).

Mai rămâne să trăim ziua când Traian Ungureanu o să-l contrazică pe Traian Ungureanu. Dar asta nu cred să se întâmple, oricât se ceartă Traian Băsescu cu Traian Băsescu.

, , ,

ymterviu.035: Cu Gelu Trandafir de la CNA, despre politică pe bani la TV

10:13:51 PM Iulian Comanescu: Dragă Gelu Trandafir, ești membru CNA, iar motivul pentru care te-am rugat să accepți un ymterviu – și îți mulțumesc că ai acceptat – e chestia asta hot cu publicitatea electorală la TV.

10:14:16 PM Iulian Comanescu: CNA are un proiect de decizie, care probabil va fi adoptat marți, cu privire la faptul că politicienii pot și trebuie să plătească pentru ca să apară în anumite spații la TV. Problema e spinoasă rău: dacă dai bani ca să apari, riscăm ca televiziunile să nu mai reflecte campania echilibrat și imparțial, ci proporțional cu banii cheltuiți de fiecare.

10:14:50 PM Iulian Comanescu: S-a stârnit un val de stârmbături în breaslă. Poți să-mi spui cum se vede dinspre tine, dinspre CNA? Fiindcă voi aveți și monitorizări.

10:15:25 PM Gelu Trandafir: Sunt putin uimit. Nu CNA este institutia care propune ca accesul candidatilor sa se faca pe bani la posturile private. Asta este stablit prin Legea 35 inca din luna martie

10:16:41 PM Iulian Comanescu: Pot confirma, am pe-aici pdf-ul cu legea.

10:16:51 PM Gelu Trandafir: De aceea sunt uimit, atat de reactiile unor ziaristi, dar mai ales de reactiile politicienilor Continue reading

,

Ultimul SNA: semne de clarificare pe piața cotidienelor

Piața presei cotidiene din România dă primele semne de clarificare, după investițiile masive ale lui Patriciu, Vîntu și Voiculescu din perioada 2005-2007. Categoria istorică a cotidienelor “de referință” o duce rău, ziarele de sport scad, dar două noi tabloide, “Can-Can” și “Click!” se impun în peisaj cu tiraje care le plasează în top 3. Urmează decesele?

Cifre și corecții legate de metodă

Ultimele date referitoare la presa scrisă provin din Studiul Național de Audiență (SNA), care măsoară audiența (numărul de cititori ai unei publicații) în valuri anuale. Rezultatele nou apărute se referă la perioada aprilie 2007-aprilie 2008. Locurile obținute de “Can-Can” și “Click!” sunt mai slabe decât în topul tirajelor, ceea ce nu trebuie să ne mire. Așa cum spuneam și în “Evenimentul zilei”, explicația probabilă este notorietatea pe care o măsoară implicit SNA. Un brand mai vechi sau care reprezintă extensia unei televiziuni (“Pro TV Magazin” întrunește ambele atribute) va fi pomenit mai des de respondenții la sondaj, la categoria “am citit”, fără să fie vorba de o lectură efectivă.

În plus, a compara clasamentul rezultat din media audienței pe aprilie 2007-aprilie 2008 cu topul tirajelor din 2008 e destul de arbitrar. Probabil că media pe acest an e mai bună la “Click!” și “Can-Can” decât cea pe 12 luni.

Titlu Apr 2007-Apr 2008 Ian 2007-Ian 2008 Variatie
Libertatea 1300 1328 -2.11
Jurnalul National 742 810 -8.4
Gazeta Sporturilor 678 714 -5.04
Evenimentul Zilei 546 617 -11.51
PRO Sport 536 553 -3.07
CANCAN 392 0 0
Adevarul 377 405 -6.91
Click 330 0 0
Romania Libera 221 235 -5.96
Compact Bucuresti 210 249 -15.66
Cotidianul 199 179 11.17
Gandul 191 196 -2.55
Ziarul Financiar 186 204 -8.82
Curierul Național 144 144 0
Ziua 127 161 -21.12
Curentul 74 74 0

Structura pieței

Câteva publicații nu au cifre și în valul anterior, dar însăși intrarea în măsurători a mai multor titluri denotă seriozitate din partea publisherilor, care caută reclama vândută pe baza cifrelor de audiență. Dincolo de relativizările de mai sus, piața cotidienelor românești capătă un aspect mai clar și mai segmentat decât în anii trecuți: Continue reading