Trei prieteni trecuți binișor de 30 se întâlnesc de 1 Mai, la Neptun, și încep să-și caute tinerețea pe ducă în niște sticle de vin alb. Până la urmă, 1 Mai-ul se dovedește un simplu 1 mai, fără majusculă, nici Neptunul nu mai e ce-a fost odată, la fel cum Vama s-a dus dracului și Club A s-a nasolit.

Boogie

Sună foarte bine, de fapt povestea e pe undeva un “după 20 de ani” în care momentul originar e 1989, așa că am dat și eu fuga la cinematograf să văd Boogie, filmul lui Radu Muntean. Fără pretenții de critic de film, o să-mi permit câteva observații:

– e un film în care se “întâmplă” destul de puține, plin de dialoguri. E curios cum acestea oscilează între deja vu și previzibil, pe de o parte, și momente de un comic golănesc, irezistibil, pe de alta.
– Adrian Vănică și Mimi Brănesc au fost pentru mine două revelații. Sunt la nivelul lui Dragoș Bucur și al Aneimaria Marinca. Pare-se că s-a terminat cu actorii tineri care spun prost replica.
– Sunetul e semnat de o persoană pentru care am multă admirație, Electric Brother, dar e prost. Continue reading →