Klaus Iohannis are sindromul Asperger, e sigur-sigur. La fel cum Traian Băsescu posedă, mai presus de orice dubiu, boala lui Parkinson, iar Adrian Năstase s-a împușcat rău de tot cu glonțul acela, de era să moară. Dacă nu știți de unde vin toate aceste certitudini gogonate, aflați că la originea lor sunt niște specialiști, de regulă anonimi. Dar mai ales o presă disfuncțională. Continue reading
Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care va fi dat publicității chiar în ziua în care apare Dilema veche, joi, 19 iunie, cuprinde o indicație foarte interesantă despre politizarea mediei românești: publicitatea publică, adică banii dați de Guvern și agențiile acestuia presei, s-a ridicat în 2013 la aproape 77 de milioane de euro, o sumă foarte importantă comparativ cu volumul publicității comerciale, de 305 milioane. Din cauza procedurilor de atribuire, e puțin probabil că suplimentul de bani s-a dus la canalele media populare, omologate de public. Rămân cele cu surse de finanțare neclară, dar opțiuni partizane clare. Continue reading
Ani de zile, cât a contat ca politician, Adrian Năstase a fost un sinonim al lipsei de carismă. Însă în noaptea de 20 spre 21 iunie, când cu sinuciderea ratată, social-democratul și-a văzut cu ochii visul de a umple jurnalele de știri ale televiziunilor și paginile I ale ziarelor, fără să le plătească sau să le constrângă pentru asta. A reușit, în fine, fostul prim-ministru să pună în scenă un spectacol de succes, cu prețul propriului sânge?
Ministru de externe în cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Diaconescu a devenit cunoscut acum vreo 10 ani, după ce, în 2000, se făcuse secretar de stat în același minister pe care îl conduce acum. Între aceste date, a pendulat de la Externe la Justiție și de la PSD la UNPR cu grație și sex appeal. Cum a făcut el asta? Și la ce fel de viitor îl predispune?
După studii de drept și diferite poziții deținute în organisme internaționale ca Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa sau Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră, Cristian Diaconescu a apărut în prima linie a politicii în martie 2004, ca ministru în guvernul Năstase care își trăia ultimele luni, pe un val de nepopularitate care a dus PSD la pierderea prezidențialelor și, ulterior – prin majoritatea non-PSD creată de Traian Băsescu – și a guvernării. Continue reading
Discursul de miercuri al președintelui Băsescu a fost promovat isteric de majoritatea televiziunilor. Pentru a-l prelua, însuși apoliticul PRO TV, bătut la ratinguri de Antena 3 de câteva ori de când cu protestele, l-a privat de spațiul de emisie pe Cătălin Măruță, blegomanul rege al după-amiezelor de criză.
Vorbind serios și cu un efort de distanțare rațională, nu putem ocoli truismul că Traian Băsescu este un președinte cu părți bune și părți rele. Nu e nici Hitler, nici Iisus, contrar a ceea ce susțin în aceste zile două jumătăți de Românie, iar cele două mandate ale sale vor fi cântărite cel mai bine de istorici. Și, probabil, la scara unui secol, Băsescu va fi o notă de subsol, fiindcă n-a făcut nici Unirea, nici Independența și nici evenimentele din 1989.
Dacă istoricul viitorului va folosi ca bibliografie discursul de acum două zile, probabil că nu va greși prea tare, cel puțin în partea de bilanț. Desigur, președintele și-a exagerat unele merite și a aruncat vina pe dușmani pentru anumite eșecuri, dar sursa Băsescu poate fi confruntată cu altele. Și atunci, de ce Traian Băsescu a produs dezamăgire? Am găsit trei cauze. Continue reading
