Succesul lui Călinescu, dincolo de glume

Dintre toate prognozele media care mi s-au adeverit, cel mai tare mă bucur de revenirea lui Florin Călinescu la Românii au talent, fiindcă predicțiile pe care le poți face la noi sunt de regulă negative. În cazul lui Călinescu a fost pe dos, iar după mai multe episoade, putem vedea și de ce.

Înainte ca sezonul să înceapă, Adevărul mă întreba dacă Florin Călinescu mai poate face față rigorilor televiziunii din ziua de azi, la 15 ani după finalul legendarei Chestiunea zilei de pe PRO TV. Am spus atunci că singurul pericol care-l paște pe Călinescu e să nu fie prea bun pentru Românii au talent, în care e doar unul din cei patru jurați, față de formatele de o oră-două ore a căror locomotivă era în trecut. Călinescu a intrat pe post proaspăt și cizelat și, cum se spune în engleză, a furat show-ul. Cum a făcut asta? 

Sub faptul, vizibil, că e fundamental și din nou amuzant, Florin Călinescu are darul de a remarca altceva decât evidentul în prestațiile invitaților, pentru a formula judecăți mereu surprinzătoare și în același timp adecvate. Știind că realitatea din reality show-uri e totdeauna construită într-un anumit grad (iar talent-show-urile sunt un subgen de reality television), Călinescu reușește să nuanțeze și răul, și binele incluse în premisele filmării. De exemplu, după un tenor-dansator care cântă bine o arie celebră, ceilalți jurați sunt extatici, dar el pufnește amabil, într-un testimonial: de ce mai și dansează, dacă e și tenor? „Cântă operă până la capăt și poate ai să iei locul întâi!” Atunci când un puști face un cover impecabil la Maroon 5, Călinescu tace pur și simplu între țipetele încântate ale celorlalți și își manifestă aprobarea pur și simplu cu o bătaie paternă pe obraz și o strângere de mână.

Dar, dincolo de tăceri, omul nostru și-a construit o paletă diversă de reacții. Tip verbal prin excelență, reușește să tragă după el juriul, iar apoi și prezentatorii, într-un cor de țipete a la Tarzan, după un moment al unui rapsod popular care și-a construit prestația penibilă pornind de la omul-maimuță. Calitățile de instigator și hoț de show ale lui Călinescu se văd într-un dialog despre o dansatoare pe nume Marusia, care se distinsese prin datul excesiv din fund. Dialog care merită transcris și analizat:

Călinescu: Marusia, eu am apăsat primul fiindcă eu am o vârstă și nici nu mă mai ține inima să văd așa ceva… Nici mobilitatea mâinii nu mă mai ține să…

Rădulescu: Nu, nu, se-alintă Florin, eu sunt convinsă că Florin, la cum îl știu eu, duce-un număr pân’ la capăt, dar…

Călinescu: Un număr da, dar atât!

Bartoș, din culise: S-a intrat în teoria relativității!

Călinescu: Hai să votăm. Ăăă, Andi nici nu poate vorbi, că are mâna lipită de… de pupitru, da.

Rădulescu: Eu cred că pentru tine, pentru demnitatea ta de dansatoare și de copil…

Călinescu: Eeee, hai, mă, de unde-ai scos cuvântul ăsta, „demnitatea”? Noi suntem la prezidiul congreselor?

Rădulescu: Deci, o să spun foarte direct: e vulgar!

Călinescu: Nu e vulgar! Nu e ora și locul potrivit!

Rădulescu: E vulgar! Nu are legătură cu dansul!

Călinescu: Nooo, nu se poate!

Andra: Nu! Ai vrut să faci dancehall și nu ți-a ieșit.

Călinescu: Dance ce?

Andra: Dancehall. E un stil acuma de dans. Da’ ai făcut numai o anumită…

Rădulescu: Vezi, Florine, vezi? Și tu trebuie să mai înveți!

Călinescu: Dancehall…

Smiley, din culise: Eu la vals mă pricep.

Călinescu: Sper s-apară două călugărițe cu… niște indulgențe. Andi?

Moisescu: Îmi pare rău, de la mine nu!

Călinescu: Ah, ce ipocrit! (Râsete.) Mihaela?

Rădulescu: Marusia, din tot sufletul, nu!

Călinescu (către Andra): Zi, zi…

Andra: Nu, și de la mine nu.

Călinescu: Zi, că uite, Bartoș și cu Smiley nu se mai pot desprinde…

Andra: E, o faptă bună am făcut pentru băieți, am lăsat momentul până aproape de final. Deci răspunsul este nu.

Călinescu: Da’ totdeauna, cu băieții, e bine să-i lași până la final. (Râsete.) Îmi pare rău, răspunsul este nu.

Discuția are în esență doi participanți, Mihaela Rădulescu și Florin Călinescu. Călinescu o provoacă pe cea dintâi cu o aluzie, iar Rădulescu înghite momeala, sărind peste cal cu cel mai transparent eufemism posibil la televizor („mai poate-un număr”), pentru ca apoi să să treacă-n registrul pompos, cu replica despre demnitate. Călinescu o ridiculizează, după care Rădulescu dă cu bota-n baltă definitiv pomenind despre vulgaritatea dansului după ce vorbise de „numere”.

Pân-aici, ar fi fost suficient, dar Călinescu nu se lasă: dansatoarea nu e vulgară, e inadecvată la ora respectivă și la televizor, încasează lejer faptul că nu știe ce-i acela dancehall și, în fine, cere voturile de la restul juriului, trăgând concluziile. „Ca la congrese.”

Juriile de talent show au întotdeauna câte un mascul alfa, iar până la apariția lui Călinescu, la Românii au talent acesta a fost, oricât de ciudat sună, Mihaela Rădulescu. Cu un Andi Moisescu astenic prin definiție și o Andră modestă și ea la modul definitiv (vezi obsesia sancționată și de prezentatori pentru „piele de găină”), Călinescu nu are a se război decât cu expresionismul previzibil, din topor al Mihaelei Rădulescu, pe care îl stârnește, pentru a capitaliza ulterior momentul. Totul, la modul mucalit, evitând agresivitatea verbală și păstrându-și rolul de bătrânel de treabă, înțelegător cu lipsurile concurenților și, eventual, polemic numai cu colegii jurați.

Ceea ce face Călinescu în panelul de la Românii au talent e oricum altfel decât inocent, dar creează o dinamică reală într-un juriu mai plicticos, previzbil și lipsit de nuanțe decât echivalentele lui din marile piețe TV. Până acum, juriile talent show-urilor din România au fost construite din animale prăsite în ograda proprie și e remarcabil (nu în sensul bun) faptul că un Mihai Petre a reușit nu numai să se perpetueze prin câteva, dar să obțină și un transfer la concurență. De câte ori un outsider ca Brenciu sau Chirilă a fost cooptat, acesta a produs surprize.

Înapoi la Călinescu, oricare-ar fi fost problemele personale pe care le-a avut după 2001 (și acestea au existat, cu adevărat, din nenorocire), sezonul actual de Românii au talent arată ce poate face un entertainer de calibru într-un format bine construit și bine executat. Am nu doar motive să cred, ci și informații, că semfinalele, transmise live, fără tăieturi de montaj, îi vor da lui Călinescu ocazia să se dezlănțuie. Iar dacă în toamnă Chestiunea zilei reapare la PRO TV, așa cum se vorbește, s-ar putea să ne convingem cu totul că Florin Călinescu a fost multă vreme, vorba lui, altundeva decât „la ora și în locul potrivit”.

Articol scris pentru ediția de joi, 7 aprilie, a săptămânalului Dilema veche.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *