Incapabilă să mai facă față cheltuielilor curente, inclusiv salariile angajaților, TVR a difuzat săptămâna trecută o serie de talk-show-uri în care se pune pe sine însăși în discuție. A spune despre Societate Română de Televiziune că e „pe marginea prăpastiei” sau „în faliment” a devenit un clișeu, și totuși cam asta-i situația de ani de zile. Dar de unde ar trebui apucată problema? În niciun caz de la situația financiară.
În aceste zile, se vehiculează ca soluție la problema TVR insolvența instituției. Dacă legislația privind insolvența e modificată astfel încât să se poată aplica și entităților economice deținute de stat, TVR ar putea rămâne în stare de funcționare și plăti salarii, amânând alte plăți de tipul dobânzilor la credite sau taxelor la stat. Soluția e însă numai pe termen scurt și se referă la situația economică, și nu la misiunea și rolul public al TVR. Un plan de redresare pe termen mai lung implică o viziune și un consens public în jurul acestei viziuni. Despre câteva din componentele acestei viziuni am mai scris, dar să le recapitulăm.
1. Modelul american: o televiziune publică mai retrasă. Politicienii și aspiranții la funcția de președinte-director general al TVR scot din mânecă, de câte ori le convine, vise și aspirații demagogice sau măcar imposibile de genul „un BBC românesc”. Aspirațiile sunt imposibile din motive de bani și audiență. TVR dispune de 100-120 de milioane de euro, anual, iar bugetele marilor televiziuni europene ca BBC sunt de ordinul a 5 miliarde de euro pe an. Chiar dacă BBC include și radiouri și o rețea globală de corespondenți, de exemplu, nu ai cum face BBC cu un buget de 40 de ori mai mic decât al BBC.
Din punctul de vedere al audienței, TVR 1 s-a situat pe locul al șaselea în 2015, cu 0,8 puncte de rating pe target național, în medie, adică o audiență de patru ori mai mică decât a PRO TV. Revenirea în top 3, măcar, ar dura ani de zile, chiar și pe piața românească.
Odată ce renunțăm la demagogie și vise puerile, TVR s-ar putea concentra, măcar în primii ani, pe segmentele de program care se referă la interesul public stricto sensu. Aici intervine modelul american, în care PBS este o rețea cu rating mai mic decât marile rețele private (NBC, ABC, CBS și în ultima vreme Fox), care au apărut primele în SUA. Istoria e diferită, dar modelul PBS e de luat în seamă fiindcă include știri, emisiuni investigative celebre (Frontline) și documentare asemenea (Nova). Alte producții costisitoare, ca divertismentul sau serialele de ficțiune, nu au cum încăpea în grila TVR în primii pași, iar filmele artistice de Hollywood, și ele scumpe, nu reprezintă prima prioritate. Și, cu riscul de a-mi atrage oprobriul microbiștilor, obsesia națională a meciurilor de fotbal interne sau externe pe TVR nu are nicio legătură cu același interes public.
PBS, așa-numitul Public Broadcasting Service, este un model de studiat și din punctul de vedere al surselor de finanțare. Banii federali sunt doar 445 de milioane de dolari (în 2014), iar PBS îi primește prin intermediul Corporation for Public Broadcasting, care finanțează nu instituția, ci programe ale ei. PBS este organizat ca o rețea federală de 354 de stații TV, iar restul fondurilor provin din diferite surse punctuale, în funcție de stație. În România, ar fi mult mai simplu, dar e de reținut faptul că după afirmațiile șefei interimare a TVR, Irina Radu, numai 5% din banii TVR sunt cheltuiți pe programe.
Campanie WNET/PBS, care ia în balon History Channel și explică de ce americanii au nevoie de o televiziune publică
2. Schimbarea legii. Prin sertarele Comisiilor de cultură zac o serie întreagă de proiecte de modificare a legii TVR. Legea în vigoare, care datează din 1994, e catastrofală mai ales din punctul de vedere al numirii politice Consiliilor de Administrație și președintelui-director general (PDG), care depind de ciclurile parlamentare. Dincolo de faptul că membrii acestora sunt personaje cu prea puțină legătură cu televiziunea, și PDG-ul, și Consiliile sunt în mod regulat trântite de Parlament la orice schimbare de putere sau reconfigurare a spectrului politic. Chiar dacă ar fi vorba de oameni competenți, cu viziune, aceștia nu și-ar putea face planuri pe ani de zile, atâta cât e necesar pentru o redresare a TVR.
Este evident că legea de funcționare este prima problemă de rezolvat, dar este la fel de evident că nu politicienii o vor rezolva-o. Schimbarea a fost asumată în trecut de cel puțin trei partide mari (PNL – prin Mona Muscă, PDL – prin Raluca Turcan și UDMR – prin Kelemen Hunor), dar numai în campanie, pentru a face din PSD un sac de box pe motive de politizare a TVR. Când partidele respective au ajuns la putere, oroiectele au rămas prin sertar. Reaua-voință a tuturor partidelor politice este evidentă, iar schimbarea legii nu de la ele poate veni.
3. Mijloacele: consens public și campanii. Talk-show-urile despre sine difuzate de TVR 1 au generat diferite reacții și, cu siguranță, în ele s-a spus o mare cantitate de prostii. Ele arată însă că TVR ar putea fi dispusă să-și ia soarta în mâini. Odată ce schimbarea legii nu e posibilă cu politicieni, televiziunea publică și-ar putea mobiliza publicul. Ni-i putem imagina pe Mircea Radu sau Iuliana Tudor strângând semnături în piețe, pentru o inițiativă legislativă cetățenească. TVR ar putea prelua subiectul în campanii pe post, implicând Știrile și spațiile de promo. 100 de mii de semnături nu sunt chiar atât de multe, iar publicul ar fi antrenat în dezbatere, pentru a susține televiziunea publică.
Toate cele de mai sus sunt paralele cu dezbaterea din prezent, care se concentrează în jurul banilor TVR. Despre bani se poate vorbi, însă, numai după ce problema legii și cea a misiunii publice au fost clarificate, iar cea de-a doua s-a concretizat în două grile, pentru TVR 1 și TVR 2, realiste din punctul de vedere al costurilor și al poziției pe piață a celor două posturi. Spinoasa problemă a angajaților TVR depinde și ea, la rândul ei, de aceste grile, iar ea poate fi rezolvată cu ajutorul unor auditori sau specialiști în resurse umane internaționali, cu experiență în schimbări de amploare în corporații publice.
Articol scris pentru ediția de joi, 10 martie, a revistei Dilema veche.
Domnule Comănescu, articolul dvs. este cât se poate de corect. TVR a pierdut orice șansă de a mima – măcar – imparțialitatea politică și se sufocă în orgolii caduce.
TVR este finanțată – măcar parțial, volens, nolens – de către public și coordonată de Parlamentul României, care este – implicit – răspunzător de dezastrul actual. Prin vocea dlui Tăriceanu se încearcă pasarea responsabilității și găsirea de soluții către guvern.
Din păcate, TVR are salariați a căror existență depinde de cea a instituției.
Nu am văzut un bias politic evident în ultima vreme la TVR. Sigur, se poate vorbi de un anumit caracter “oficial” al știrilor, de exemplu, dar povești gen interzicerea interviului cu Băsescu sunt de pe la începutul epocii Stelian Tănase.
Apropo domnul Tariceanu este raspunzator de 2 lucruri dezastroase ptr TVR si anume 1. numirea lui Tudor Giurgiu ca presedinte, acel presedinte care s-a folosit de o lipsa de prevedere in lege si anume ca televiziunile sunt obligate sa dea minim 3 % din incasarile din publicitate catre CNC , dar nu s-a precizat un maxim, drept urmare a dat 17 % din bugetul provenit din publicitate catre CNC si 2. La propunerea lui Giurgiu tot Tariceanu a dat o hotarare de guvern prin care de atunci TVR da 15 % din incasarile din publicitate catre CNC. Este o discriminare intre institutia de stat si cele private . A raspuns Tariceanu cumva? NU si culmea vrea sa ne mai dea si lectii. Parlamentului si guvernelor le-a fost solicitata din partea TVR modificarea acestei hotarari de guvern si nu au vrut niciunul din guvernele care i-au urmat lui Tariceanu sa o faca. Mai mult ticalosul de Ponta a dat publicitatea de stat nu catre televiziunea de stat ci catre televiziunea privata a prietenului lui Ghita – ROMANIA TV. In orice alta tara europeana acest prim ministru intra la puscarie. In nici o tara din uniune in special in Marea Britanie “finala” la prezidentiale nu se concepe ca sa fie in alta parte decat la Televiziunea Publica. Ponta o vrea la Romania tv sau la Antena 3. Sunt multiple abuzuri la care a fost supusa TVR de catre politicieni . Culmea, metoda ( capusarea din interiorul institutiei si din exteriorul ei ) este aceeasi ca la marile intreprinderi pe care Romania le-a pierdut . Si culmea culmilor romanii se lasa din nou pacaliti !!! O fi urmarea non valorii cultivate de multi ani de politicieni prin intermediul celorlalti jucatori din piata media( curve,excrocherii, ticalosii , crime etc ) ? Supremele valori BANUL obtinut prin orice mijloc ,prostitutia si hotia !!!!! Sa incercam sa ne opunem macar acum , macar ca un exercitiu pentru a incepe sa ne luam inapoi tot ce ni s-a furat !
N-am știut că Giurgiu a dat o mulțime de bani către CNC, dar bine a făcut, fiindcă din banii CNC au reieșit Palme d’Or-uri și Urși de argint, în timp ce din banii TVR rămași la TVR, TVR 1 face 0,8 puncte pe zi.
Cu privire la banii dați de Ponta României TV, toți prim-miniștrii, inclusiv Năstase, Tăriceanu și Boc, au cheltuit fonduri guvernamentale cu presa și televiziunea privată. Nu văd un motiv special ca acești bani să se ducă la TVR, dar, în general, campaniile ministerelor și regiilor guvernamentale n-au nicio noimă dpdv advertising, lăsând loc ipotezei că ele cumpără bunăvoința mass media.
Da, dezbaterile pentru prezidențiale ar fi trebuit să aibă loc la TVR, aici sunt vinovați atât Ponta, cât și Iohannis, la ultima iterație, când au bănănăit nu pe Antena 3 și România TV, ci pe Realitatea și B1.
Cu privire la căpușare, am și eu senzația că se întâmplă ceva asemănător în ultima vreme, fiindcă TVR nu mai este o miză politică, nu au apărut informații despre partizanat tranșant. Știrile de la 20.00 sunt, poate, puțin plicticoase, dar de câte ori m-am uitat n-am văzut nimic suspect.
Un articol corect si bine gândit.. Mi-a plăcut ideea ca numărul de angajati sa fie hotărât de grila de programe, practic de volumul de munca preconizat.. Asta spre deosebire de idiotii care cer strict concedieri masive.. Teoretic daca se va vrea o grila stufoasa, angajatii actuali pot fi considerati chiar putini.. Deci rămâne sa se hotărască cam ce se vrea de la TVR, si apoi restul.. Felicitări
Mulțumesc.