Afon de felul meu cum sunt la fotbal, recunosc că m-am uitat la câteva meciuri din Campionatul European, nu de alta, dar au fost cam la orice terasă sau bar prin care am trecut, până la finala de acum opt zile. Nu am, desigur, nimic de spus despre calitatea jocului și altele. Totuși, felul cum vorbesc comentatorii mi-a zgâriat urechile. Am încercat să le demontez retorica de tinichea aici, în “Evenimentul zilei” de sâmbătă. Concluzia: în linii mari, realitatea de pe teren e atât de pompoasă în gura naumilor și enăcheștilor tocmai fiindcă marea majoritate a meciurilor sunt banale și pline de cotonogeală.
Iti demonstrezi singuri ca nu ar fi trebuit sa scrii articolul asta si nici nu ar trebui sa scrii despre fotbal. De ce? Pai recunosti inca de la inceput ca nu cunosti fenomenul (“Afon de felul meu cum sunt la fotbal”), dar in final tragi o concluzie de mare filosof in ale sportului. Nu e drept. Nu e drept, pentru noi, cei care stim ce inseamna fotbalul si sportul in general. Ca tie nu-ti creste pulsul atunci cand fremata tribunele sau cand vezi o pasa magica, nu e vina noastra. Dar te rog, nu mai scrie de fotbal.
Excelent!
Adi: N-am scris despre fotbal, ci despre limbajul comentatorilor de fotbal.
E adevarat, dar concluzia pe care ai tras-o era legata de fotbal. Nu contesta nimeni faptul ca Enachescu, Naum, Gradinescu, desi sunt cei mai buni comentatori romani la ora actuala, nici nu se apropie de Topescu. Dar nivelul relatarilor lor nu reflecta in nici un fel nivelul fotbalului. N-am avut nici un Platini care sa dea zece goluri sau un Hagi care sa dea gol de la jumatatea terenului. Dar am vazut o echipa a Spaniei care a impresionat prin consecventa si tehnicitate, o Rusie care deseori a sclipit, o turcie plina de curaj si o echipa a olandei care in grupe a jucat fenomenal. Pentru lucrurile astea nu poti face fotbalul “banal”.
Salut!
Poate ca ai dreptate atunci cand evaluezi comentariul la kilogramul de clisee. Dar cand te referi strict la termenologia sportiva, nu faci decat sa iti exprimi o parere, care se apropie, fie-mi iertat, de nepriceperea autodeclarata. Pai intr-un meci sunt zeci, sute de aruncari de la margine si tie nu-ti convine ca unii comentatorii ii mai spun repunere!! Adica sa nu se abata de la denumirea din regulament, sa se rezume la un lot de cuvinte seci? De ce sa nu spuna si tusa sau, simplu, margine?! Acum ceva timp, un scriitor venerabil saluta in rubrica sa modul variat in care se exprima unul dintre comentatorii transformati de tine in substantive comune (apropo, stiai ca Naum nu comenteaza fotbal?). Iar acest scriitor, fara suparare, este o voce cu ceva mai mult ecou decat a ta…
PS Si referitor la inca un exemplu pe care l-ai citat… Un antrenor nu e neaparat selectioner, deci daca ai auzit un comentator de la EURO numindu-l pe antrenorul cutare selectioner, fii sigur ca a stiut ce spune!
Stai sa ne deslusim. Singurul lucru pe care l-am spus despre fotbal este ca e prea des un circ indopat cu bani, in ultima vreme. Nu trebuie sa fii Tolontan sau mama “specialistilor” ca sa spui asta, e chiar o constatare banala. Nebanal e faptul ca am pus abundenta de clisee pe seama insuficientei lucrului-in-sine, na, ca sa ma exprim si eu bombastic.
Cred ca toti cei de aici sunt de acord ca mai e mult pana departe, cel putin in materie de campionat intern. M-am uitat la meciurile de europene cu o placere de nepriceput, cred ca au fost echipe si partide remarcabile, dar lucrurile puteau fi spuse si in limbajul precis pe care il foloseste aici Adi Zabava, de pilda.
Cat priveste argumentul cu repetitiile, cele gen “aruncare de la margine” supara mai putin decat toate perifrazele alea obosite. Si stim foarte bine ca exista comentatori care nu mai folosesc expresia simpla, originara, ci numai pe cele “distinse”. Iar cu diferenta dintre “selectioner” si “antrenor”, c’mon. Daca tinem neaparat, putem gasi tot felul de nuante.
Regulamentul n-are a face. E ca si cum ai scrie o stire despre o ciocnire intre doua masini pe limba politiei. Probabil ca regulamentul a fost adaptat dupa cine stie ce echivalent prestigios de-afara si sunt gata sa pun pariu ca nu a fost consultat niciun filolog, ba chiar traducatorul autohton a preluat tot felul de strainisme plin de zel, ca, nu-i asa?, daca spunem “repunere” in loc de “aruncare de la margine”, Banel e Ronaldinho si Daniel Nicolae, Platini.
Draga Iulian, de data asta ai fost dur si nedrept. Poate ca din lipsa de spatiu nu ai accentuat destul faptele “pozitive”: dintre toate sociolectele media, cel al comentatorilor sportivi e cel mai bogat dpv retoric, cel mai prestigios cultural si cel mai productiv. Mai era buletinul meteo din perioada Gianina-Oreste-Tabara. Am ris de ei, am reusit sa-i desfiintam…
Comentariul sportiv e azi unul dintre putinele contexte din cultura romana vie in care se foloseste antonomaza (fotbalistii de sub Timpa, de pe Litoral, inclusiv porecle gen Giscanul, Procurorul si alte panzere). Metaforele razboinice sint de asem. f. prestigioase dpv cultural si f. de impact. Jargonul de media/marketg e plin de ele (campanie, concurenta/competitie, slogan = strigat de lupta). Sint sigur ca, daca Ilie Dobre si-ar pune mintea cu vreun art. de-al tau, ti-ar gasi si el multe noduri in papura. (Dar nu asta e idee…)
Este unul dintre putinele contexte in care oamenii simpli sint pusi la radio/TV in contact cu cultura de tip clasic… si asta de bunavoie! Si cu entuziasm agonic! Oamenii astia sint ultimii continuatori ai lui Pindar! Asa degradati cum sint, e bine sa-i udam si sa-i sadim…
Ca argument suprem, ti-as spune ca oamenii astia vorbesc in direct si ca le e greu sa fie spumosi si spontani non-stop. Sa-i lasam sa fie bombastici si grandilocventi: nimeni nu mai e astfel in ziua de azi, in epoca blazarii si a circotismelor. Sa-i lasam sa decoreze jocul chiar si atunci cind acesta nu are subst. Sa ii incurajam sa o faca. Daca le dam in cap, or sa devina si mai nesiguri, si mai frustrati, si mai ezitanti. Daca tu le dai in cap ca au zis ieniceri, or sa se cenzureze: aoleu, sa nu m-auda Comanescu! Daca in schimb ii stimulezi, s-ar putea ca in curind sa iti dea satisfactii estetice nesperate.
Iulian, de data asta sunt numai partial de acord cu tine! Eu cred ca Gradinescu ramane cel mai bun comentator, chiar daca a mai scazut in ultimii ani – pentru ca varsta nu ne iarta, iar Naum este “second best”. Enachescu este insa mereu din alta poveste, partial cunoscator al limbii romane si un adevarat campion al cliseelor; fiind sef, este normal ca-l mai imita si subalternii, ceea ce devine cu adevarat enervant. La Euro a fost de-a dreptul penibil prin slugarnicia afisata in fata fotbalistilor si oficialilor nostri, in special dupa meciul de trista amintire cu Olanda, obligata sa ne bata in sila. Noroc ca momentul a fost salvat partial, prin obiectivitate, de cei aflati in studioul de la Bucuresti.
Pacat ca nu esti mai iubitor de fotbal. Ai fi putut constata, surprinzator, ca TVR bate totusi la mare distanta celelalte televiziuni la calitatea comentariilor! La ProTv si Sport.ro, cel putin, dragostea de sine a comentatorilor de fotbal a ajuns la paroxism si ei vorbesc doar ca sa se auda, de multe ori fara legatura cu ce se intampla pe teren. Tot acolo a ajuns la paroxism si “becalofilia”. Din fericire, Liga campionilor, unde se vede fotbalul adevarat, trece la TVR si sper ca Gradinescu sa nu plece la Antene de dragul Ligii lui Mitica.
Dar poate-ti plac si alte sporturi! Daca ai urmarit precedenta Cupa Mondiala de rugby la TVR, ai beneficiat de un comentariu cu adevarat la inaltimea jocului de pe teren, ceea ce a fost o adevarata placere…
Textier: tu vezi toată povestea într-o cheie mai curând sociologică, pe mine mă interesează faptul că discursul comentatorilor a devenit insuportabil. Clișeele lor n-au nicio portanță și nicio justificare, pentru ca să zic așa. Măcar de s-ar mai potoli după articolul meu, dar bănuiesc că n-o să-l vadă sau o să reacționeze violent, că de’, le place fotbalul și cine dă în gongorismele lor, dă în fotbal.
Alin: da, există desigur comentatori mai buni și mai răi. De aceea textul din EVZ nu dă niciun nume. Dacă ar fi să fac vreo nominalizare, m-aș referi la Cornel Dinu, al cărui stil verbal bombastic și plin de platitudini istorice și culturale (Austria nu știu ce cu Germania că a fost Anschluss) este culmea.
Din ce spui, deduc că l-am auzit mai ales pe Enăchescu, dar adesea erau două voci, care se luau la întrecere în cimiliturile descrise.
“Dorința de a le înflori s-ar putea să ascundă o lipsă a lor: e, oare, fotbalul despre care zdrăngăne comentatorii, chiar cel iubit de Noica, spectaculos și nemânjit de bani meschini? ”
Oare e chiar vorba de inflorit? Nu sunt jurnalist, insa cum ar suna un meci in care comentarorul sa repete de 100 de ori denumirea echipei? Spre exemplu, in articolul pe care l-ati redactat, ideea ca Panzerele au caftit ienicerii vi se pare deplasata. Mie mi s-ar parea deplasat sa aud ca “Germania ataca cu tot efectivul careul Tuciei. Turcia se apara cu toate liniile. Germania are un corner. Turcia se lupta in continuare. Germania preseaza. Turcia contra ataca. Germania e prinsa descoperita. Turcia areo sansa imensa de gol. Germania e la pamant. Turcia inscrie.” M-ar durea capul si oricat de mult as iubi fotbalul as schimba pe alt canal.
Nu apar comentatorii, ba chiar adesea mi se par deplasati. De asemenea majoritatea jurnalistilor mi se par deplasati in general. Pentru ca scriu despre subiecte cu care nu au nici in clin nici in maneca. Este pacat, pentru ca pe Dvs va vedeam ca unul care este super eficient pe ceea ce face: comenteaza starea pietei media. Este pacat ca va dati singur cu stangul in dreptul si va apucati sa comentati (si nu pentru prima oara) ceva ce nu cunoasteti. Este pacat pentru ca, de exemplu, jurnalistii pe care ii blamati nu se apuca prea des sa comenteze starea freudiana a fotbalului romanesc, si in niciun caz n-am sa-i aud vreodata luandu-va painea de la gura si comentand starea pietei din Romania.
Degeaba va scuzati in comentariile de mai sus. Articolul initial spune tot: ” […] fiindcă marea majoritate a meciurilor sunt banale și pline de cotonogeală.”. Nu e bine sa comparati merele cu perele, mai ales cand pe diploma Dvs de licenta scrie caise. Fotbalul este mult prea frumos pentru a fi redus la o dimensiune precum cea descrisa in articolul de mai sus, iar o astfel de frumusete poate fi vazuta in meciuri din India, Romania, Italia sau meciuri de tipul campionatului mondial. Trebuie doar sa stii dupa ce sa te uiti. Iar o persoana care iubeste fotbalul se uita dupa cu totul si cu totul altceva decat Dvs: batai si cotonogeala.
Mult succes va doresc, si la cat mai putine derapaje de genul acesta. Redactati un blog prea interesant, ar fi pacat sa pierdeti un cititor avizat din cauza unor ineptii de genul acesta.
“Dacă ar fi să fac vreo nominalizare, m-aș referi la Cornel Dinu, al cărui stil verbal bombastic și plin de platitudini istorice și culturale (Austria nu știu ce cu Germania că a fost Anschluss) este culmea.”
Cornel Dinu nu este comentaror sportiv! Va rog sa va potoliti cu ineptiile, deveniti absolut penibil. Cornel Dinu este cel mai selectionat fotbalist dinamovist al tuturor timpurilor, si este unul din jucatorii reprezentativi ai unei nationale de fotbal pe care Romania a avut-o inaintea unor Hagi si Popescu despre care toata plebea a auzit. Cornel Dinu este unul din putinele persoane care are o facultate la activ, pe langa o cariera prodigioasa in fotbal.
Daca anumite entitati media, pe care Dvs ar trebui sa le intelegeti mai bine, doresc sa-l invite in mod constant in emisiunile lor, este doar problema lor, nu a domnului Cornel Dinu.
Ce sa-i facem fratilor ? La fotbal toti ne pricepem sau ne “pricepem“.
Fara a fi pro sau contra acestui articol ( fiindca orice comentariu pe marginea acestui articol este extrem de SUBIECTIV ) vreau sa remarc si eu neste chestii:
1. Cine mama naibii ii pune pe cei doi comentatori simultani sa se contrazica aiurea ? Imi aduc aminte de una: “dragul meu, tu ai o problema privind statistica, suturile in bara nu se trec la capitolul suturi pe poarta“ (citat aproximativ). Au urmat citeva secunde bune de tacere penibila. Cel criticat nu a mai zis nimic si cel cu critica s-a simtit dator sa continue dupa un timp cam lung. Fratilor, daca aveti chef sa va aratati mai destepti nu o faceti lovind colegul sub centura in direct la TVR, post national la o adica.
2. Hai sa mai incheiem cu aceste lait-motive de doi bani: turcii sunt ieniceri, germanii sunt panzere, olandezii sunt portocale mecanice, etc. Ce sa-ti spun, frate ! Ce destepti suntem, nu-i asa ? Generalizarile astea de doi bani sunt si mai haioase la intern: la Constanta sunt “marinari“, vai, la Sportul sunt studenti (n-au mai vazut ei picior de student de mult !), brasovenii sunt “de sub Timpa“ iar nemtenii “de la Pietricica“ s.a.m.d. Penibil !
3. Exista la TVR un dobitoc mic, urit si penibil, al carui nume nici macar nu l-am retinut, parca e ceva cu Sandu sau Alexandru, nu stiu exact. Cine dracu` i-a spus astuia ca e reporter sportiv ? Cine dracu` il tine pe asta in brate in TVR ? Culmea prostiei, citez iar din memorie: “stiu ca acum multa lume ma invidiaza, ca sunt linga antrenorul… cutare“ si urmeaza un asa-zis interviu cu intrebari banale, de doi bani. Eu in locul acelui om il trimiteam sa cumpere seminte. Nu zau, asemenea oameni stau pe salarii babane platite din abonamentele noastre ?
Poate mai zic eu si altele, pe masura ce imi aduc aminte si pe masura ce se incinge atmosfera pe aici ! Pina atunci, indiferent de rezultate si de comentatori: HAI ROMANIA !
Nu stiu ce sa zic – resurse stilistice “slabe”? Presa noastra sportiva, cea hardcore, foloseste un argou pe care neinitiatii nu il inteleg in mare proportie fix datorita resurselor stilistice bogate… Asa ar vrea ei ca noi, cititorii/ascultatorii/telespectatorii, sa credem – ca e vorba de un argou. Din pacate, totul a denaturat de prin 2000 incoace intr-un jargon nenorocit, din cauza caruia m-am lasat de presa sportiva cu totul. Si apar asemenea momente ciclice importante, precum un campionat european, cand traiectoriile presei sportive si ale publicului general se intersecteaza… Si incepe auto-proclamatul “afon” Iulian sa se revolte 🙂
In final, ca fost consumator de presa sportiva, acest limbaj de lemn nu mi se pare un pacat prea mare, cat timp nu avem dezacorduri si alte greseli gramaticale grave… Orice apreciere stilistica este extrem de subiectiva. Si oricat ar comenta afonii din 2 in 2 ani (N.B. pentru afoni – o data la doi ani are loc un campionat international relevant pentru Romania – european sau mondial), cei din breasla jurnalistilor sportivi, vor continua sa-si adapteze emotional exprimarea. Iar emotional vorbind, fotbalul este si va ramane multi ani de acum incolo singurul substitut eficient al razboiului.
MA MIR CA POTI SA SCRII.IN GENERAL,ASTIA AFONI IN ALE SPORTULUI,AU DOUA MIINI STINGI SI DOUA PICIOARE LA FEL.
Iulian ai dreptate in ceea ce spui , doar ca n-ar trebui sa generalizezi . Au fost 6 comentatori , si cel putin la Emil Gradinescu nu se potivesc observatiile tale . Ceilalti au intr-adevar obiceiul de a vorbi in clisee , si formule standard – pentru mine cel mai suparator e genul “timpul trece in favoarea echipei care este in avantaj “..si altele de acest tip – dar totusi hai sa fim mai intelegatori cu ei , cateodata au fost meciuri atat de anoste incat era nevoie de ceva sare si piper …deh , mancarea era fara gust . Dealtfel , recomand sa asculti comentariile celor de la Formula 1 , tot din banii nostrii calatoresc si ei , si gafele si cliseele lor sunt mult mai grave si mai insuportabile .
Si o mentiune , legat de un comentariu de mai sus . Eu cred ca Cristian Topescu folosea si mai multe clisee si banalitati , numai ca erau alte vremuri , alte pretentii ….si Topescu avea , si inca mai are o imagine si un PR foarte bun
Toata lumea are dreptate.
Prin 1993, la Scoala de Jurnalism BBC, englezii ne-au sfatuit pe noi, jurnalistii romani novici si generalisti, sa nu ne amestecam in ciorba comentatorilor sportivi. Ne-au spus ca exista un asa numit jargon sportiv peste tot in lumea asta, inclusiv in Marea Britanie.
Exista si un fel de legatura simbiotica intre spectatorul amatorul de sport, in general posesorul unui nivel scazut de instructie, daca nu chiar incult si agramat de-a binelea, si comentatorul sau de sport. Ca se te faci priceput de un grup oarecare de oameni trebuie sa le vorbesti limba. Asta a fost, este, si va fi la fel oriunde, oricand… 🙂
Kor: un limbaj de specialitate e bine-nteles necesar. Cred ca sfatul englezilor ascunde totusi un anume dispret fata de amatorii si ziaristii/comentatorii de sport, fiindca eu unul nu pot accepta ideea ca e vorba de altfel de fiinte umane, eventual de o rasa inferioara. E drept ca fotbalul e urmarit mai ales de spargatorii de seminte, dar exista si oameni educati care se intereseaza de el – un Nicolae Manolescu, un Radu Paraschivescu sau un Traian Ungureanu dintre cei in viata. I-am vazut pe acestia dondanind prostiile comentatorilor?
Ce bine ca nu imi place fotbalul si ca in ace perioada nu m-am dus la terasa. 😆
Na ca am devenit si eu penibil folosind in mod penibil de prea multe ori cuvintul penibil. Ptiu drace…
Daca e sa analizati discursul cronicarilor sportivi, cred ca cea mai elocventa mostra – de data recenta – ar fi cea a decesului cunoscutului pilot clujean Laurentiu Moldovan. Fata de autorally.ro – sursa primara a informatiei, aruncati, va rog, o privire, dle Comanescu, peste “masacrul” verbal facut de cronicarii sportivi atat din presa scrisa, cat si din cea audiovizuala, asupra acestui subiect. Veti descoperi ca, din pacate, destul de multi dintre cronicarii sportivi de la noi habar nu au despre ce vorbesc. Cand vine vorba despre fotbal e mai usor, ca la asta, teoretic, macar, se pricepe toata lumea.
te rog sa vezi clipul acesta si promit ca vin si cu altele … PRIME TV Chisinau cu Dragos Borchina (Telesport) si Mihai Sandu (fost jurnalist la EUTV)
– Manolescu, Paraschivescu, Ungureanu nu dondane fiindca nu comenteaza fotbalul in direct, ci numai pe hirtie, sau inainte/dupa meci; in rest mi-ar placea si mie sa-i aud live, desigur, si bineinteles pe R. Cosasu
– “eu unul nu pot accepta ideea ca e vorba de altfel de fiinte umane, eventual de o rasa inferioara” – ideea era, cred, numai ca jurnalistii/amatorii de sport isi cunosc cel mai bine ciorba. Kor a zis bine: “exista un asa numit jargon sportiv peste tot in lumea asta, inclusiv in Marea Britanie”.
– GLOSAR:
– minge = balon rotund – doar in sintagma “sportul cu balonul rotund” [chiar daca si alte sporturi se joaca cu b.r.] si derivatele, doar pt a sublinia ca, desi mingea e sferica, jocul poate avea orice rezultat
– poarta e buturi – luat din franceza (but), are aceeasi functie ca in engleza (goal) [stiu ca stiati], adica omul si-a atins scopul daca a bagat mingea in poarta
– repriza = mitan – denumire mai veche a reprizei, daca nu aberez, cred ca vine din germana
– aruncarea de la margine = repunere = aut – sinonime, simplu, folosite pt a evita monotonia
– preferinta pt cuvintul “selectioner” in cazul acestui Campionat European e absolut justificata. El e antrenorul echipei nationale, ceea ce presupune selectarea dintre jucatorii cu nationalitatea tarii respective. Antrenorii pur si simplu sint la echipa de club, chiar daca selectionerii sunt si ei antrenori,
– jucătorii = elevii acestuia – da, e vreo problema?
Nu v-am spus nimic din ce nu stiati, desigur. Penalizabila este numai repetitia decerebrata a termenilor, sintagmelor etc.
P.S. Un meci al Italiei poate parea oricind “banal si plin de cotonogeala”, dar de cele mai multe ori este mai mult decit atit; intrebati somitatile de mai sus. Sigur, asta nu ma impiedica sa prefer oricind Brazilia, Olanda, Spania, Argentina.
Majoritatea comentariilor au devenit patimase: microbistii ataca pe oricine se leaga de pasiunea lor!
Sa nu uitam totusi ca fotbalul este un spectacol, sustinut de niste profesionisti foarte bine platiti, sprijiniti de un intreg aparat auxiliar: tehnicieni, medici, specialisti in PR, marketing, impresari, etc.. Acesti oameni presteaza saptamanal, oferind un spectacol cu caracter sportiv. Ei sunt implicati intr-o industrie unde se vehiculeaza sume enorme, iar publicul este de ordinul milioanelor de spectatori (sau telespectatori).
Privite astfel, pretentiile lui Iulian nu sunt deloc exagerate: comentatorii sportivi ar trebui sa onoreze publicul cu niste comentarii mai de Doamne-ajuta. Chiar daca respectivii comentatori sunt probabil constienti de ce spunea mai sus Kor, referindu-se la nivelul de instructie al spectatorilor amatori de sport, ei ar trebui sa dovedeasca un minim respect pentru cei care-i asculta.
Cred ca si astazi nivelul comentariilor lui Cristian Topescu, din zilele lui bune, ramane un nivel de referinta destul de greu de atins. Omul asta se documenta, isi pregatea minutios toate transmisiunile (nu uitati ca nu lucra in vremea Internetului), stia bine limba romana, dadea dovada de entuziasm si spontaneitate.
P.S. Ca un fapt divers, cati dintre ascultatorii de fotbal credeti ca stiu dece echipei Olandei i se zice Portocala Mecanica?
“Naumii si Enachestii” suna la fel de absurd ca “Hurezenii si Valentin Stanii”.
Bun, un blog are un caracter mai putin oficial decat articol (in articol te-ai ferit sa dai nume), dar demonstreaza o prejudecata.
Naum este un tip remarcabil, atipic pentru breasla comentatorilor de sport din Ro…
Ma surprinde neplacut usurinta cu care pui etichete unor oameni pe care de fapt nu-i cunosti…
Superficialitatea, dublata de nedefinirea clara a unei arii de competente, e o boala de care sufera (prea) multi jurnalisti din Ro, dar pe tine nu te suspectam de ea…
Pacat.
Problema comentatorilor români de fotbal este că nu înțeleg fotbalul. Exact această realitate încearcă ei să o ascundă sub vorbele pompoase și metaforele despre care vorbești foarte bine. Este, dealtfel, felul de a înțelege fotbalul pe care marea majoritate a ziariștilor sportivi îl predau publicului: un joc care ține de bani, de noroc, de arbitru, dar prea puțin de așezarea în teren, calitățile tehnice și viziunea jucătorilor și managementul unui meci de la un cap la altul dar și la antrenament (schimbări, tip de pregătire fizică, alimentație, chiar pregătire psihologică). Nu aflăm nimic despre toate astea din comentariile românești. Singura excepție este tandemul Vochin – Cheltuitoru de pe Antena 1, care, culmea, nu se bucură de mare succes. Îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar tocmai modelul Țopescu, implicat personal și cu lux de amănunte fără legătură cu ceea ce se petrece pe teren sau în sală, a dus la tipul de comentariu sportiv pe care îl avem acum. Era un stil foarte bun pentru vremea lui, mai ales că aducea culoare într-o lume guvernată de limbajul de lemn. Cred, însă, că jurnaliștii sportivi de astăzi ar trebui să mai lase deoparte scandalurile și înfloriturile și să se aplece serios asupra spectacolului din fața lor. Poate și o astfel de schimbare ar contribui la revenirea pe stadioane a unui altfel de public decât grămezile de huligani care, ce coincidență, nu văd nici ei meciul, niciodată, ci doar culorile stridente ale galeriei adverse.
@Adi Zabava: “Nu contesta nimeni faptul ca Enachescu, Naum, Gradinescu, desi sunt cei mai buni comentatori romani la ora actuala, nici nu se apropie de Topescu”
Daca ai fi scris : comentatori romani de fotbal parca as fi fost de acord. Dar adevarati comentatori tv gasesc ca sunt cei de la Eurosport la tenis de camp si volei. apoi cei de rugby ( parca la SportTV)
Cat priveste pe dl C. Topescu ar trebuie sa admitem – O! tempora- ca nu mai este / nu mai poate fi ce a fost. Il apreciez, il stimez, dar o viata merge inainte si o alta vine din urma.