Nu sunt un ascultător de radio FM românesc, iar motivul pentru care nu sunt așa ceva e că de obicei primești un terci de hituri care nu te interesează și glume de toaletă. Dacă nu l-aș fi știut pe Bogdan Strătulă, director executiv la Radio Seven, aș fi fost circumspect cu privire la acesta. N-am fost și bine am făcut. Motivele ar fi mai multe, dar ca să nu vă plictisesc pomenesc doar trei.
1. Muzica
Nu am făcut niciodată un radio, dar pe vremea când studiam jurnalismul am citit o carte clară de Norbert Backenhus, Radioul local. În cartea asta scria un lucru simplu, că radioul FM se construiește de la muzică, și nu de la segmentele de talk sau de știri. Radio Seven are o identitate. În termenii anunțați de Seven, la ei se cheamă adult contemporary. Din punctul meu de vedere, e o muzică pe care pot s-o ascult. Cumva, o alegere familiară, dar nu cea mai evidentă. Deși îmi place rock-ul, de Rock FM fug fiindcă la ei Zeppelin e egal cu Stairway to Heaven, Purple, cu Smoke on the Water și Janis Joplin, cu Me & Bobby McGhee. S-ar putea să nu fie exact așa în playlistul lor, dar înțelegeți ce vreau să spun. Cred că treaba unui DJ de radio e să-ți dea cumva a doua alegere, cea familiară și totuși surprinzătoare. Communication Breakdown, Lazy sau Down on Me în cele trei cazuri – habar n-am.
Treaba asta am găsit-o mai ales în două emisiuni de la Seven. Urban Sunsets a lui Strătulă și Lista lui Dinu a lui, evident, Dinu. Prima e mai ales downtempo-uri cu flavor exotic și un dram de siropoșenie asumată, haioasă, iar a doua, oarecum o colecție eclectică de noutăți, care reușește de asemeni să te surprindă fără să te gonească. Bun, atâta cât am ascultat eu, la un moment dat s-ar putea să apară și surprize, dar tocmai despre asta e vorba, nu?
2. Emisiunea lui Chivu
Marius Chivu e tipu’ acela care scrie la Dilema și îngrijește antologii de autori români contemporani. Sună bătrânește, doar că Marius Chivu e tânăr și emisiunea lui, All You Can Read, la fel. Aduce mai mult a NPR decât a Radio România. Invitații sunt cei care ar putea spune ceva și unui public mai larg decât fanii hardcore ai cărții. Public pe care să-l aducă cu mijloacele radioului mai aproape de lucrurile alea importante din cărți. De pildă, Florin Iaru, Radu Paraschivescu sau Lucian Boia. Emisiunea cu ultimul a fost, bineînțeles, despre Eminescu. Mitul Eminescu, de care Boia s-a ocupat într-o carte. Dacă vă așteptați la discursuri pompoase despre asta, le găsiți pe site doar în inserția inventivă a unui fragment din Călinescu. În rest, Mondial cu Atât de fragedă și chestii. Producție de radio, cum ar veni, și Boia bine strunit. Îi doresc lui Marius Chivu să rămână la cel mai mic numitor comun al lumii cărților, fără rabaturi la consistența culturală a discursului, așa cum a reușit.
3. Radioul care nu mai e radio
Atunci când l-am întrebat pentru Mediafax de trendurile care se văd în România, în 2016, în comunicare, Bogdan Strătulă, mi-a spus că „radioul nu mai este radio. A devenit un mix echilibrat de Facebook, Instagram, Mixcloud, Soundcloud, imagine, imagine în mișcare și, nu în ultimul rând, radio.” Eu unul nu mai am un radio în casă. I-am cumpărat unul zugravului care mi-a renovat o garsonieră fiindcă se simțea singur cu trafaletele, dar i l-am făcut cadou la sfârșit. Nu l-am păstrat fiindcă mă gândeam în ce morman de dejecții ar putea ateriza copiii la matinal. Pe Net e, totuși, altceva. Din punctul ăsta de vedere, 7radio.ro, site-ul radioului, e interesant. Găsești podcasturile emisiunilor, descrieri – și destul de puțin în rest, ceea ce e bine. Dacă te uiți pe site-urile de radiouri mai mari sau mai vechi, e multă aglomerație. Plin de tot felul de știri pe care le are toată lumea, concursuri la greu și așa mai departe. Aici găsești ce-ți trebuie, coloana vertebrală a radioului, chiar dacă nu e la radio. Știrile sunt despre București, care e obiectul anunțat al Radio Seven, și sunt bine alese.
Se poate mai bine?
Întrebarea e retorică, răspunsul e clar, oricare-ar fi obiectul ei. Tot site-ul, pe care l-am lăudat, poate fi optimizat. N-am găsit ordonarea cronologică a emisiunilor, iar descrierile lor sunt cam metaforice pentru gustul meu. La Boia-Chivu am pus pauză, dar a trebuit să reiau de la început. Probabil, și dacă ai asculta radioul în timp real ai găsi astfel de chestii. Dar una peste alta piața românească FM se diversifică de vreo câțiva ani și senzația aia de claustrofobie dată de glume porcoase și muzică imbecilă dispare. Rock FM, pe care l-am criticat mai sus, are o strategie distinctă și fanii lui – și e numai un exemplu. Radio Seven vine cu o ofertă distinctă și o face la modul coerent. Sper să-i iasă, mă tentează să am un radio în casă.
P.S.: Deși textul ăsta e unul promoțional, plătit ca atare, ideea a fost să ascult Radio Seven și să spun ce-mi place și ce aș mai vedea, în plus, în grila radioului.
Ilustrația: Laura Ivăncioiu, Mihai Găinușă și un șarpe, echipa matinalului