Alegerea cardinalului argentinian Jorge Mario Bergoglio ca Papă, pe 13 martie, i-a surprins doar pe cei care se așteptau la o alegere ne-surprinzătoare, ca să spunem așa, iar aceștia erau foarte puțini: noul Papă avea șanse mici să vină din Europa, chiar dacă Francisc I e primul Pontif născut în afara Europei, în ultimii 1300 de ani. Faptul că și numele e o premieră a produs diferite speculații, care pot fi însă demontate.
Papa Francisc, pe 20 martie. Sursa imaginii: Wikipedia
Cardinalul Bergoglio și-a pus explicit numele de Papă în legătură cu virtuțile franciscane – preocuparea pentru săraci și pacifismul -, iar acest lucru n-ar fi avut motive să dea naștere interpretărilor. Totuși, a dat, pentru că Francisc e primul Francisc. Însă o simplă privire aruncată în urmă arată un lucru simplu: din 263 de Papi, câți au fost de la Sf. Petru încoace, peste 40 au avut nume nerepetate, de la Sf. Agatho, din secolul al VII-lea, la Sf. Zosimas, din secolul al V-lea. Un astfel de nume unic a existat chiar secolul trecut, la Ioan Paul I, predecesorul imediat al lui Ioan Paul al II-lea, care a fost Pontif timp de numai 33 de zile. De altfel, speculațiile de la moartea lui, în 1975, sunt încă destul de proaspete. Iar cei care s-ar fi așteptat la un Paul, Pius sau Benedict uită că și Benedict, numele ales de înaintașul încă în viață al lui Francisc, a fost o inovație relativă, deoarece cardinalul Ratzinger a făcut o reverență către purtătorul cu numărul XV al acestui nume, care a fost Papă acum destul de multă vreme, în timpul primului război mondial.
Atunci, de unde toate speculațiile? Desigur că un rol l-a avut și demisia lui Benedict al XVI-lea (o altă premieră), dar superstițioșii se leagă mai ales de două profeții, a Sf. Malachia și a nelipsitului Nostradamus. Cea dintâi spune, pe scurt, că ultimul din șirul de Papi se va numi Petru Romanul, iar înaintea acestuia se află un Pontif a cărui descriere corespunde, dacă poftim, cu a lui Benedict al XVI-lea.
Nostradamus are o altă relatare, referitoare la al 266-lea Papă, care se va afla pe Scaunul Sf. Petru într-un timp în care pe cer vor apărea doi Sori. Și după Sf. Malachia, și după Nostradamus, urmează Judecata de Apoi și tot restul.
Bineînțeles că toate aceste lucruri au preocupat diferite ziare și site-uri mai mult sau mai puțin profilate pe paranormalâcuri, mai ales în lipsa unor explicații amănunțite despre retragerea Papei Benedict al XVI-lea. Desigur, este la mintea cocoșului că Francisc I nu se numește Petru Romanul, dar amatorii de profeții vor răspunde imediat acestei obiecții cu raționamentul că Biserica Catolică a ales premeditat un Papă ne-italian, pentru ca adevărul ieșit la iveală sub forma unui mesaj de acum 1.000 de ani să fie infirmat. La fel, cu privire la imaginea unui papă negru care circulă printre amatorii de ezoterisme, se poate spune la fel de bine că ea corespunde lui Francisc I. Acesta e alb de felul lui, e drept, dar iezuit, iar șeful iezuiților, se știe, e un papă (în) negru.
Socoteala celor 266 de Papi, a lui Nostradamus, nu stă în picioare nici ea. Francisc I poartă numărul 266, într-adevăr, pentru că au fost tot atâtea pontificate, numai că un anume Benedict al IX-lea a fost ales Papă de trei ori, între 1032 și 1048. Benedict al IX-lea a ajuns Pontif în jurul a 20 de ani și una dintre renunțările la Tiară s-a petrecut contra unei sume de bani, în paranteză fie spus. Dar, desigur, 266 e 266 pentru cine vrea să i se facă pielea de găină din motive de Judecata de Apoi.
Dar, dincolo de toate aceste brambureli, numele de Francisc are o semnificație reală. Presa s-a mirat ca o adolescentă la primul bal de gluma făcută de Papă cu cardinalii – “Să vă ierte Dumnezeu pentru ce-ați făcut!”, le-a spus după ce l-au ales -, de microbuzul pe care a ținut morțiș să-l folosească în locul vehiculului papal, la fel cum a făcut cu un lift colectiv. Ca și de insistența de a-și plăti nota acolo unde se cazase înaintea desemnării în funcție.
Acest gen de gesturi au toate o semnificație clară, cea legată de virtuțile franciscane de care vorbeam la început, și e limpede că noul Papă folosește toate pârghiile de imagine pe care le are pentru un anumit gen de statement. Lucrurile pot fi judecate creștinește numai de un teolog, dar în cheie politică, e destul de clar ce-a vrut cardinalul argentinian – și în general, Biserica Catolică – să comunice odată cu noul Pontificat.
Articol scris pentru ediția de joi, 21 martie, a revistei Dilema veche.