Până prin 2004, presa cotidiană din România a fost totalmente la cheremul unor oameni ca Sorin Roșca Stănescu, Cornel Nistorescu sau Cristian Tudor Popescu. “Dinozaurii” erau personajele și în același timp personalitățile care creaseră ziarele populare ale anilor ’90 și care în prezentul de acum câțiva ani erau acuzați de amestecarea atribuțiilor editoriale cu business-ul. Rând pe rând, cei trei, ca și alte personaje de rang secund, precum Horia Alexandrescu, au părăsit pozițiile de putere pe care le dețineau. A devenit presa mai bună fără ei?
Ultimii doi plecați din fruntea unor ziare sunt Sorin Roșca Stănescu și Cristian Tudor Popescu, în ianuarie 2008. Cornel Nistorescu, la care se referă previzibil acest text, părăsise prima poziție undeva prin 2004, lăsând în urmă, la “Evenimentul zilei”, o legendă pe care avea să și-o invalideze destul de rapid, prin luări de poziție perpendiculare pe lucrurile pentru care militase până în 2004, când Traian Băsescu a făcut prima vizită de curtoazie de după alegerea ca președinte la ziarul pe care îl condusese Nistorescu.
Cu propriile simpatii politice nu te joci, dacă ești persoană publică. Dacă l-ai susținut public pe Traian Băsescu și într-o zi îți vine chef să-l critici, s-ar putea să te trezești cu un cor de huiduieli. Nu știu dacă Nistorescu a avut motive ascunse să “întoarcă armele”. Cert e că într-un fel sau altul liderii de opinie sunt în România un soi de corifei care animă și instruiesc o galerie ca aceea de la meciurile de fotbal. Dacă, la meci, șefului de la Steaua i-ar trece prin gând să strige “Dinamo”, probabil că s-ar alege praful de el în câteva secunde.
Dar asta este numai o poveste colaterală, necesară ca să explicăm percepția publică a lui Nistorescu la momentul prezent. Ea ne arată de ce punerea pe liber de la “Cotidianul” a lui Cristian Pătrășconiu și a Mirelei Corlățan a stârnit mult mai multe reacții critice decât dispariția din schemă, în circumstanțe asemnănătoare, a lui Ciprian Ranghel și Pavel Lucescu. [[UPDATE: Pavel Lucescu nu a fost concediat, ci i s-a sugerat doar să plece, anterior apariției lui Nistorescu, spune chiar Pavel în subsol.]] De fapt tot tărăboiul din aceste zile poate fi rezumat sub formula: “Un dinozaur se întoarce în fruntea unei redacții și provoacă un scandal monstru”. Și totuși. Dacă…?
Despre relele făcute de Nistorescu la “Cotidianul” s-a scris deja, drept pentru care n-o să revin. Nu aprob deloc anunțurile de concediere fără explicații și mi-e greu să înțeleg de ce un om cu experiența și realizările lui Cornel Nistorescu a acreditat, în ultimele zile, ideea unei conspirații care amestecă serviciile secrete și Cotrocenii ca factor declanșator al scandalului “Cotidianul”. Chiar dacă toată povestea este reală, e limpede că ea nu “sună” ca atare și Nistorescu știe prea bine că adevărurile de presă sunt o chestiune de retorică și credibilitate, și nu neapărat una de substanță. Vezi, de pildă, modul cum s-a nuanțat chiar celebra istorie referitoare la Petru Romoșan și colaborarea acestuia cu Securitatea, pornind de la o primă relatare care și ea a fost făcută conform regulilor jocului. Conspirația pe care o acuză Nistorescu transmite în aceste zile mai curând imaginea unui om în război cu toată lumea, care începe să vadă dușmani peste tot. Or asta nu arată a poziție de forță, deși putem presupune că Nistorescu a venit la “Cotidianul” după ce a negociat prerogative totale, ca dovadă și faptul că ceilalți manageri din Realitatea-Cațavencu s-au transformat în spectatori ai scandalului.
Și totuși. Dacă Nistorescu încearcă să folosească, cu o detașare ascunsă, egală cu urgența cu care scrie și ia decizii la “Cotidianul”, întregul tămbălău? Încă odată, fără să aprob ceea ce a făcut cel mai vital dintre dinozauri în redacție, știu foarte bine că revoluțiile de resurse umane, deciziile arbitrare cu iz de sadism din primele zile constituie primul pas al unei metode care caracterizează un anumit tip de manageri. Nu știu câtă premeditare a pus Nistorescu în gesturile lui aparent impulsive, dar știu că astfel de lucruri se fac atunci când într-o redacție se produce o schimbare de putere și știu că ele pot fi eficace, deși sunt blamate de toate manualele de resurse umane și management.
Care era, până acum, problema “Cotidianului”? Una de leadership. Cineva a numărat șapte redactori-șefi în doi ani, dacă nu mă înșel. Pe lângă rotația acestora, mai sunt de amintit și organigramele complicate la vârf din Realitatea-Cațavencu. De fapt, nu numai Realitatea-Cațavencu, care are reputația unei colecții de individualități foarte bine cotate, dar aproximativ așezate pe job descriptionuri la vârf, ci și multinaționalele cu activitate în România funcționează după mecanisme și organigrame foarte complicate. Trendul ultimilor ani este separarea atribuțiilor editoriale de cele de business, adică exact ceea ce Cornel Nistorescu și generația “dinozaurilor” nu făcea. Din nou: a devenit presa mai bună fără ei? Cu tristețe și sentimentul apartenenței la o generație care a ajuns în fruntea bucatelor fără a se remarca prin ceva, răspunsul e: Nu. Poate, cum spuneam altundeva, problema e faptul că oamenii din generația mea au crescut multă vreme în umbra unor personaje autoritare și carismatice, după modelul inventat de Ion Cristoiu. Dacă facem un pas în spate și ne uităm la istoria presei, constatăm, bizar, că marile succese și revoluțiile s-au făcut cu personaje care aduc mai curând cu dinozaurii noștri. De la Emile de Girardin și a sa “La presse”, apărută în 1836, trecând mai departe printr-un H.L. Mencken și ajungând chiar la un Hugh Heffner, oamenii care au rămas în istoria presei au gândit strategii de conținut care s-au dovedit a fi și formule câștigătoare de business. De Girardin a avut ideea inserturilor de publicitate, Heffner a visat o revistă cu femei goale care să poată fi arătată și altora, spre deosebire de modelul anterior, pur pornografic, numit “sous le manteau”.
Această constatare nu e o scuză pentru șantajul de presă, corupția, complicitatea cu autoritățile, pornirile arbitrare și toate celelalte. Totuși, nu strică să aruncăm un ochi la noua generație de lideri din presa românească. Cu excepția lui Cătălin Tolontan, nu avem un redactor-șef de succes și în același timp notoriu. “Cei mai iubiți ziariști” sunt, pentru public, Cristian Tudor Popescu sau cel mai operator dintre ostatici, Sorin Mișcoci. Tirajele și rezultatele financiare confirmă percepția publicului. Ziaristul de succes din România este un fel de analist sau gazdă de talk-show care primește pe mână o gazetă, dă interviuri despre ce vrea să facă după care o șterge englezește, fără prea multă vâlvă, atunci când rezultatele încep să arate prost.
Cornel Nistorescu e la 180 de grade față de tot acest prezent al presei românești. La începutul lui 2005, când am venit la “Evenimentul zilei”, cei rămași din garnitura Nistorescu-Turturică spuneau niște lucruri deloc măgulitoare despre Nistorescu, dar pe un ton foarte drăgăstos. Desigur, cei rămași vedeau lucrurile puțin altfel decât cei plecați. Percepția pe care o consemnez aici e una subiectivă și mediată. Însă, ca toate reacțiile neprovocate, e una genuină și de aceea o pun în discuție. După toate aparențele, Cornel Nistorescu pare a fi o specie de șef nu foarte comod și nici procedural, care într-un fel sau altul reușește să stârnească emulație și admirație. Logica revoluțiilor ca aceea pe care Nistorescu o face acum la “Cotidianul”, dacă există vreo logică în ea, e ca la un moment dat șeful suprem să înceapă să emită o serie de anunțuri cathartice, care să-i surprindă și să-i bucure pe cei rămași la post. Oarecum asta e ceea ce le-am spus unor oameni care m-au întrebat, îngrijorați, ce părere am: la un moment dat, iertați-mi vulgaritatea dar situația nu prea poate fi descrisă altfel, urmează și niște “zăhărel”.
Punerea în pagină a cazului Romoșan (link, din nou) poate fi considerată, de unii, o primă victorie jurnalistică a lui Nistorescu. E “mai bine” decât versiunea anterioară, succintă și incriminatoare nenuanțat. În loc de insulte, cineva a obținut de la Petru Romoșan versiunea lui asupra poveștii, ceea ce din punctul de vedere al publicului e mai mult. Care este adevărul despre toată povestea? Vă las pe voi să decideți. Eu mă rezum la a mă întreba: ar mai fi avut Nistorescu aceeași înțelepciune și dorință de a nuanța dacă nu era vorba de prietenul lui Petru Romoșan? Pe un avizier de la “Evenimentul zilei” am văzut un fel de circulară dată la un moment dat de Nistorescu, nu mai țin minte decât sensul: “Nu se publică niciodată articole care incriminează oameni fără ca aceștia să fie contactați în prealabil.” În rest, vom vedea ce va face “Cotidianul” cu alți colaboratori ai Securității, livrați de CNSAS, și cu alte cazuri de mari sau mici acuzați, în viitor, cu sau fără Cornel Nistorescu.
Deocamdată, întrebarea la care nu putem răspunde, fiindcă e la timpul viitor, e: “Ce va ieși din hecatomba pe care a creat-o Nistorescu la Cotidianul?” În ultimele zile, întâlnesc tot mai puțini oameni dispuși să vadă o logică și un final fericit, pentru el și pentru ziar. Orice se va întâmpla însă, scandalul Nistorescu-“Cotidianul” este unul din momentele definitorii ale presei românești. Dacă ar fi fost o țară, despre “Cotidianul” s-ar fi putut spune că cineva a încredințat puteri depline cuiva și a declarat un fel de “stare de urgență”, cu măsuri nepopulare-arbitrare și autoritarism până în pânzele albe. E de văzut cum va ieși ziarul din această criză, iar cel mai interesant e că succesul sau eșecul (prorocit de mai mulți) lui Nistorescu va determina revenirea (sau nu) a altor dinozauri – cuvânt cu conotații atât negative, cât și pozitive – în poziții de conducere și va schimba radical dinamica pieței. Ceea ce face în aceste zile Nistorescu la “Cotidianul” va modifica abordarea asupra managementului real de presă din România.
Dacă mi se iartă sadismul, eu mă bucur, într-un sens, de ceea ce s-a întâmplat la “Cotidianul”. Venirea lui Nistorescu este un experiment relevant despre modul cum pot fi drese – sau distruse – lucrurile într-o presă aflată aproape integral în suferință. Ceea ce am scris nu reprezintă o pronunțare, am văzut destule ca să evit să dau un verdict, chiar dacă prietenii și oamenii cu care am lucrat știu că sunt destul de bun “la timpul viitor”. Toată treaba este să așteptăm și să judecăm situația altfel decât prin prisma propriilor simpatii politice și a scenariilor referitoare la înscăunarea lui Nistorescu.
P.S.: Există o ironie în întreaga poveste. Cu venirea lui Nistorescu, “Cotidianul” pare a se desprinde din sfera de influență a Cațavencilor. Este prima oară când Doru Bușcu afirmă că renunță la poziția de forță, deținută în redacție. “Plecații” transmit elanuri mobilizatoare celor rămași. E exact pe dos decât în 2004, când Nistorescu părăsise “Evenimentul zilei”, pentru a fi urmat de o bună parte a redacției, în frunte cu Dan Turturică. Noul stăpân suprem de la “Cotidianul” află pe pielea lui, acum, cum e să fii în barca cealaltă.
pentru ca nu am gsit in alta parte sa va contactez, am sa va scriu aici ceea ce ma “framanta” 🙂
Numele meu este Marius Corici, locuiesc in Cluj Napoca, casatorit si printre altele fac parte din grupul Intelligentics(www.intelligentics.ro), grup care activeaza in domeniul inteligentei artificiale.
La initiativa lui Vitalie Scurtu, membru al Intelligentics, am initiat un proiect de creare a unui corpus linguistic pentru limba Romana, in vederea utilizarii pentru cercetare in linguistica computationala.
Un corpus linguistic, reprezinta o colectie de texte, clasificate si analizate linguistic, care sta la baza tuturor tehnologiilor de linguistica computationala.
Obiectivul nostru este de a crea un corpus open source, in asa fel incat fiecare si oricine interesat in tehnologiile de linguistica computationala sa poata studia pe baza acestui corpus pentru a da un viitor tehnologiei informationale in spatiul limbii romane.
Aceasta lucrarea o facem pentru a dezvolta cercetarea in limba romana, pentru a da un impuls lumei academice sa dezvolte tehnologiile de linguistica computationala pentru limba romana, si are caracter cu interes strategic (in Romana se fac foarte putine progese in aceasta directie tocmai din cauza absentei resurselor de linguistica computationala).
Tin sa va aduc la cunostinta ca asa ceva inca nu exista pentru limba Romana. Academia Romana are un proiect asemanator, dar din pacate nu este accesibil publicului.
Echivalentul la ceea ce vrem sa facem in romana, care au fost facute in engleza sunt:
New York Times Corpus http://groups.google.com/group/nytnlp
Reuters Corpus http://about.reuters.com/researchandstandards/corpus/
Acest corpus linguistic este foarte necesar in procesul de invatare automata si achizitiei de cunostinte pentru aplicatii care folosesc tehnici de Inteligenta Artificiala.
Doleanta noastra catre dvs privind realizarea acestui proiect este aceea de a ne facilita accesul la articolele scrise in presa romana.
Sperand ca v-am captat atentia cu acest proiect ambitios si sunteti in asentimentul nostru, va multumim anticipat si asteptam raspunsul dumneavoastra.
Cu stima,
Marius Corici
“Cineva a numărat șapte redactori-șefi în doi ani, dacă nu mă înșel”. De fapt, numaratoarea a inceput in 2005, o data cu relansarea ziarului sub tutela catzavencilor.
De rest, frumoasa analiza, iar cinismul de la final ar fi chiar delicios, daca, subiectiv vorbind, nu m-ar incerca niste pareri de rau fata de ce se intimpla acolo acum. Am fost coleg cu oamenii aia si inca tin (la) legatura cu ei.
O precizare seaca: n-am patit inca nimic (foarte grav), nu m-a dat nimeni afara (desi mi s-a sugerat sa plec), n-am plecat nicaieri. Absenta mea din “dezbaterile” acestor zile are o motivatie extra-profesionala. In rest, ok analiza ta, Iulian.
Bogdan: toată stima pentru “Cotidianul”, a fost ziarul meu preferat pe vremea când aveam așa ceva. Nu-mi pare bine de necazurile lor, dar dacă asta-i situația și nu noi am provocat-o, putem să căscăm ochii și să încercăm să pricepem.
Pavel: mersi de precizare, am încercat să dăm de tine ca să confirmăm ceea ce venea pe mai multe surse din redacție. Îți doresc să ai ce meriți – Ranghel, pe care nu-l cunosc, am înțeles că s-a relocat la Bruxelles.
Cand afirmi ca “nu avem un redactor-șef de succes și în același timp notoriu”, te referi NUMAI la cotidiene.
Altfel, analiza ta e destul de aproape de realitate.
România: mai zi de la alte publicații.
Analiza strict profesionala.
De ce nimeni nu face o analiza detaliata a schimbarilor aparute in presa in preajma alegerilor? Vezi anii 2003 – 2004. Si daca astfel de schimbari apar, cum afecteaza credibilitatea presei? Pana acum singura sursa de incredere in ultimul deceniu romanesc ramane evz. Decizia de reintoarcere a dinozaurului nu cumva are de-a face cu Vantul de schimbare ce batea prin Cotidianul de vre-un an incoace? Nu cumva cineva astepta o schimbare mai radicala pe care a grabit-o?
Ce ar putea aduce Nistorescu cu intrarea lui de elefant, daca poimaine poate veni altul sa faca acelasi lucru cu echipa si orientarea ziarului? Cata credibilitate mai are un astfel de ziar cand nu stii la ce sa te astepti avand in vedere ca pot aparea oricand schimbari a caror natura si scop nu sunt cunoscute?
Săteanulonline: ai perfectă dreptate. Motivul pentru care am mers doar pe mecanismele profesiei e că au dus deja destui problema până la cer. În general încerc să mă bazez numai pe premise solide în astfel de raționamente. Chiar dacă lucrurile sunt mai lipsite de fantezie, în România ajungem destul de ușor la eternele poziții adverse dpdv politic.
Iulian: Bine punctat. Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu: ar fi procedat la fel Nistorescu in cazul unui necunoscut? Sigur ca nu. Si in afara de detalii concluzia ramane aceeasi: Romosan a fost un turnator.
Marius: Sa mor daca nu era sa te citesc pana la capat si sa te sun sa vad ce miracol faceti acolo, dar am vazut virgula dintre subiect si predicat (“Un corpus linguistic, reprezinta o colectie de texte…”) si m-am sucit, mai ales ca-n ultimele zile am observat aceeasi crima la Cotidianul si Jurnalul National. Pacat.
Bogdan: Ziarul a fost relansat in 2004.
…sorry, am fost după țigări, 🙂
Definește “de succes și în același timp notoriu”
Succesul se traduce prin cifrele de vânzări? Mă îndoiesc!
Cât despre notorietate…”ieși pe sticlă, te cunoaște toata lumea/ nu ieși…”
Imi place echipa de la Formula As, de exemplu. Nu poți zice că nu au succes și notorietate. Este adevărat, de altă factură. Și dacă vrei, imi place chiar și discreția lor, deși uneori e nedreaptă față de munca lor.
Și apropo de succes…vezi ce scrie Menaru despre ziarista de la Casa Albă.
Romania: succesul e tiraj și bani încasați. Halpert e de departe cel mai de succes redactor-șef/șef de gazetă în acești termeni. Ar mai fi prestigiul. Aici te las pe tine să spui – că nu pari a fi din interior – cât prestigiu au corifeii breslei în România.
Pavel Lucescu: “mi s-a sugerat sa plec…” Hai, sa fim seriosi! Decit sa spunem nimic, mai bine am sta in banca noastra.
Ips: mie mi se pare că Pavel a spus un lucru foarte precis. Nu e dorit, dar nu a fost concediat. Eu unul regret cel mai tare oameni ca el și ca Ranghel. Nu am lucrat cu ei ca să pot să le fac o evaluare, dar la ceea ce se vedea în ziar, erau printre puținele voci echilibrate și pertinente.
exista un mic adevar care rezista schimbarilor din ultimii ani din presa: “semnaturile” nu mor, si vor fi mereu un vehicul pentru audienta (tolo merge chiar mai departe si spune ca, atata vreme cat vor dura “semnaturile”, va dura si resa scrisa). dar:
pe de alta parte, NU mai sta in picioare, la ora la care vorbim, “omul ziar”. – lucrurile sau complicat in publishing, nu mai trecem aici detaliile; iar aici cel mai bun exemplu de constructor care a lucrat fara sa se expuna public este sergiu toader – fireste pe tv.
in orice caz, venirea lui nistorescu – idiferent daca va fi sau nu un succes (si eu cred ca nu) va schimba pur si simplu publicul cotidianului. si asa sloganul “pentru cititori de elita” era cam nepotrivit in tenta lui aroganta – dar acum nici macar la mishto nu mai poti sa-l lipesti de ziar. exemplu – am vazut de numai un sfert de ceas: nu mai scriu hurezeanu, baconsky si liviu antonesei, in schimb semneaza, incepand de azi, marius ghilezan. 🙂
Cristiangrosu: chestia asta pe care-a spus-o Tolontan cu semnăturile e foarte nostalgică. Așa e, numai dacă nu cumva între timp toate semnăturile nu vor fi devenit pseudonime de blog 🙂 Spectacolul personal se mută pe net, ca să nu mai vorbim de cariera pe care-o fac unii ziariști de presă scrisă la TV.
Cu privire la oameni aduși – Nistorescu a știut să nu se înconjoare de tâmpiți în trecut. Eu unul cred că identitatea elitistă a “Evenimentului”, versiunea Nistorescu, a fost dată în mare măsură de Carol Sebastian, Gelu Trandafir și Dan Tapalagă, la care se adaugă și alții. Vom trăi și vom vedea.
Indiferent că sunt din interior sau nu, sunt COMPLET DE ACORD cu menționarea lui Halpert și de aceea m-am și oprit la enunțul tău. Dar, în acest caz, te contrazici. Ai afirmat asta: “Cu excepția lui Cătălin Tolontan, nu avem un redactor-șef de succes și în același timp notoriu.”
Dar, iată, mai e și Adi Halpert…din acest motiv am și spus ca analiza ta e APROAPE de realitate. Și or mai fi și alții…
Cât despre prestigiu…cam greu…mai ales că acei corifei care mișună prin presă au momente (din ce în ce mai dese) în care cântă mult mai fals decât corul pe care trebuie să-l dirijeze. Și atunci…dau cu corul în gard exact cum face Dinozaurul la Coti. Sunt unii care au citit cum le-a convenit una dintre regulile elementare ale managementului resurselor umane care spune așa: ” Nu dicta – condu!”
România: Adrian Halpert a fost de cel mult 10 ori la televizor în viața lui și nu a instrumentat un caz cu un impact asemănător cu cel al Monicăi Ridzi. În sensul ăsta, nu are notorietate. E doar cunoscut în breaslă.
– cand spuneam presa scrisa ma refeream incluiv la versiunile online / net etc; in plus, colaborarea la un ziar ar scuti de multe complicatii pe comentatorii/expertii care traiesc (si) din asta si le greu sa gestioneze un blog
– ok cu oamenii de care s-a inconjurat pe vremuri: dar tu il vezi pe vreunul din cei trei (sau altii, din linia aia de management redactional) sa-l urmeze pe nistorescu la cotidianul?
Iulian, articolul despre Petru Romosan a aparut exact cand trebuia… Ce coincidenta, sa ajungi sef la Cotidianul si sa te trezesti cu un articol care-ti loveste prietenul si-n familie, pana la urma.
ghilezan??!! pai asta era consilier politic pentru liberali, nu mai e ziarist de mult (daca a fost vreodata). ok, probabil urmeaza gusa, geoana si alti ziaristi de teapa lui nistorescu
s
Cristian: Afirmația era “atata vreme cat vor dura “semnaturile”, va dura si presa scrisa”. Eu cred că Tolontan s-a referit la presa tipărită.
Cu privire la colaboratorii lui Nistorescu, se mai vehiculează cel puțin un nume de pe vremuri.
Bibliotecar: și la mine a venit pe mai multe căi informația că articolul cu Romoșan a fost un cadou de bun venit. Nu mă leg prea tare de asta, fiindcă nu am mijloacele de a verifica.
Gogoman: da, și eu știu că făcea consultanță. Teoretic nu îl împiedică nimic să renunțe la marketing politic și să se reapuce de presă, dar bineînțeles că apariția lui Marius Ghilezan la “Cotidianul” acreditează teoria cu orientarea anti-Băsescu. Știe totuși cineva cu certitudine ceva? Că dacă ne stârnim în maniera “vrea să-l aducă pe Ghilezan, care…” suntem exact în ton cu o mulțime de profeți din ultimele zile. Eu unul prefer să judec pe datele mai puține, dar certe pe care le avem.
O adevarata tortura sa citesc articolul pana la sfarsit. O exprimare greoaie …te ia durerea de cap. Or fi dinozaurii dinozauri dar macar scriu inteligibil, nu cu noduri.
Dumneata esti chiar un antitalent. aud ca Guvernul sponsorizeaza cursuri de reclaificare pentru cei 20%…vezi poate te lipesti acolo…zau ca aum te afli intr-un job cu care nu ai nimic comun.
Pavel Lucescu da, stie sa scrie…limpede , fara echivoc propozitia MI-E DRAG BASESCU mereu si mereu…
Mihai 2: chiar crezi că ne pasă de ce spun oameni ca tine?
de cinci ani de cand am plecat din .ro citesc in tara mea adoptiva trei ziare zilnic si nu stiu cum il cheama pe redactorul sef sau pe directorul niciunuia dintre ele. si nici nu ma intereseaza sa aflu.
ce stiu este ca gasesc in aceste ziare o selectie extrem de riguroasa a stirilor, analize si anchete extrem de bine facute. editoriale pe subiectele care chiar ard, fara mistouri si apropouri ieftine de care chiar si cotidianul a abuzat si abuzeaza. stiu ca atunci cand le citesc pot avea incredere in ele. indiferent de orientarea lor politica. este ceea ce romania, din pacate, nu va avea nici in 10 ani de aici incolo.
cand un redactor sef devine vedeta, as tinde sa devin brusc suspicios si-mi spun ca ceva e putred. nu cred in ziaristul vedeta care merge din televiziune in televiziune si nici nu am intalnit acest model in canada.
romosan a cooperat cu cotidianul pt ca l-a sunat nistoresc si i-a zis sa-i dea un interviu baiatului ala. si mirela l-a intrebat care este punctul lui de vedere si a primit pe langa o trimitere la mama ei si o iesire din presa 🙂
presa din .ro nu a fost niciodata (poate cu exceptia ringier si pro) interesata de viabilitatea sa economica. din acest motiv romania are o armata de ziare cu aparitie cotidiana pe o piata unde bugetele de publicitate se duc in procent de aproximativ 90% (daca nu ma insel) spre tv. o comparatie cu alte tari mai mari decat .ro ar fi extrem de interesanta. cu franta de exemplu, ca tot suntem noi francofoni 🙂
nefiind interesat de profitabilitate, pentru mogulul din spatele unei publicatii nu conteaza daca ziarul este condus sau nu de un dinozaur, cat timp el isi atinge obiectivele (de imagine, de santaj etc; fiecaruia dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi).
@MIHAI 2
Daca, prin absurd, ai afla cat de similar esti cu ceea ce acuzi ar fi surpriza vietii tale. Noroc ca n-o sa ai revelatia asta niciodata…
Pandele
Trusman: care-s alea trei ziare? Sunt vești bune pentru noi, cei care avem legătură cu treaba asta 🙂
trustman are dreptate. daca patronatul nu e interesat de profitabilitate, analiza ta iuliane schioapata putin.
totul se reduce la credibilitate. ai dreptate ca acum nistorescu e in situatia sefului galeriei de la steaua care striga “hai dinamo !” sigur va coagula rapid un public dinamovist. intrebarea este daca e suficient pentru scopul patronatului. in alegeri (electorale, de public de ziar, etc.) batalia nu se duce nici pe cei pro, nici pe cei anti, ci pe nehotarati. iar in zona nehotaratilor ma indoiesc ca nistorescu mai are forta si vreme pana la alegeri. dar vorba ta, vom vedea si vom trage concluzii ca sa putem consilia eficient dupa aceea.
Pandele: uite ce se întâmplă cu televiziunile și contractele politice. Mogulii vor bani, mai ales de la un punct încolo 🙂
trustman: desi nu schimba teza ta pe plan global, poate ca merita precizat: documetele audio cu iesirea nervoasa a lui romosan sint din 2006. in interviul de ieri, pr isi exprima regretul pt. ele, dar continua sa ii reproseze lui corlatan instrumentalizare.
articolul de dezvaluire semnat de corlatan poate fi vazut, mai mult dect o intimpinare ostila a catavencilor, si ca un aviz pt. nistorescu sa nu cuteze sa il aduca pe romosan sa faca agenda strategica a ziarului, ca la evz. romosan e detestat nu pt. ca – vai – l-a turnat pe bietul nego…, ci pt. ca e mai catavenc dect catavencii in materie de urzit campanii de presa.
pai citeste ziarul de astazi, o sa-l vezi pe ghilezan semnand un articol. e adevarat, e de sport. dar asa a inceput si TRU, nu?
http://cotidianul.ro/mitul_poli_l_a_invins_pe_il_luce-94497.html
@iulian: cred ca te dezamagesc dar e vorba de ziare din canada; din .ro citesc doar cotidianul, evz si blogurile
@ textier: multumesc pt. precizari. sunt sigur (chair si fara probe) ca articolul a fost o miscare ostila la adresa lui nistorescu. ceea ce nu justifica reactiile lui. una peste alta, personajul romasan mi-e total necunoscut. am auzit de el, pentru prima data acum. iertata sa-mi fie ignoranta.
cînd mă gîndesc că mă număr printre “istericii” din zilele astea… e drept, am făcut mai mult spam pe editorialele lui nistorescu, m-am și distrat, dar am și suferit cumva. apoi am obosit. dacă mă uit pe vizualizările editorialelor lui nistorescu, nu cred că sînt singurul. scandalul nistorescu trebuie să de decanteze un pic. o să și plec în weekend-ul ăsta într-un loc fără ziare, fără tv, fără internet și nu știu ce o să găsesc duminică, cînd mă întorc. nu prea mă mai interesează nistorescu. aștept să văd ce vor face vechii cațavenci și ceilalți ziariști. de fapt, asta mă interesează.
“Every day the third from the last page of the first section of the New York Times contains six or seven unsigned editorials…. especially (in ) the New York Times, expression of attitude in the rest of the paper is kept to a minimum. In such a situation the editorial is an obvious unit of analysis”
in The “Prestige Papers” a Survey of Their Editorials, Ithiel De Sola Pool, Stanford University Press, 1952, page 9, http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=1989338
BREASLA PRESEI ETERN DIVIZATA
Ce zici, Comanescu? De ce ne intereseaza situatia unui ziar care abia vinde 5000 de exmplare? WOW! …si ce impresie aveam despre Halpert, nu? Ne-a dat raspunsul….Ce se intampla de fapt si ce a inteles Adi. URAT!
Mie imi pare rau ca domnul Pavel Lucescu nu mai are loc la Cotidianul , pentru ca dumnealui este un ziarist foarte bun pe care il stimez !