Ghid TV pentru oamenii deștepți în Dilema

Numărul de joi al “Dilemei” apare în acolada “Ghid TV pentru oamenii deștepți”. Mă bucur că revista menționată m-a considerat și pe mine deștept, sau cel puțin așa presupun, fiindcă mi-a cerut niște răspunsuri la un interviu-anchetă. După ce mi le-a solicitat, m-a făcut să mă simt mai deștept decât mine însumi solicitându-mi un articol, pe care o să îl puteți citi joi, când apare revista. Așa se face că au rămas pe-afară răspunsurile mele deștepte despre TV, pe care nu-mi rămâne decât să le postez ca prostul aici:

1) Ce merita vazut/urmarit la TV (din oferta canalelor romanesti si straine deopotriva)? Ce va face cu adevarat placere sa urmariti cand deschideti televizorul?

Jay Leno, cu care ma culc, fiindcă funcționez bine seara, pana la miezul nopții. E o sărbătoare, păcat că se difuzează cum dă Dumnezeu, ba de acum o săptămână, ba de acum patru luni. Primele trei-patru minute de jurnal de la Realitatea TV sau Antena 3, dacă e iar cod galben, bătaie între două babe sau Paianjenul Văduva Neagră, schimb pe CNN. Acolo mai caut și uneori găsesc The Screening Room. Zappez intre Discovery-uri și National Geographic până găsesc niște documentare ca acum 10 ani, nu mă pasionează noua direcție, de “factual entertainment”, pe care au abordat-o. Regret BBC, pe care nu-l am. Sunt fan Bear Grylls (Discovery), căruia îi zic “Supraviețuitorul scârbos”, fiindcă mănâncă toate mizeriile alea. Oftez tot timpul când mă gândesc că am pierdut “Mondenii” de pe Prima TV. Ar mai fi Top Gear, The Apprentice (când e pe post). Când și când mai aterizez pe TVR Cultural, unde mă împleticesc în papionul lui Patapievici sau mă înțep în bățul acela în care e înfipt Alex Ștefănescu și dau pe Trinitas. Serios. Uneori mai apare câte-un teolog inteligent care-ți explică Evanghelia după Ioan sau reportaje lungi, destructurate și realizate cu picioarele despre duhovnici sclipitori și greu de înțeles, cu peisaje minunate. Din cu totul alt registru e Apropo TV a lu Andi Moisescu, singurul format lejer decent din România.

2) Ce seriale urmariti si de ce?
Larry David de pe HBO, evident, din cauza lui Larry David. Am mai văzut “Roma” și “The Tudors”. Mai scap la câte-un “Californication” sau “Dr. House”.

3) Ce talk-show-uri urmariti cu placere si de ce?
Niciunul. Din când în când mai aterizez pe Dan Diaconescu și mă minunez. Singurul moderator prezent pe ecran care merită cât de cât acest nume e Răzvan Dumitrescu. M-a pierdut când a început să invite câte 12 persoane în studio și să vorbescă numai despre faptul că “s-a scumpit”. Ar trebui să facă un pas în lături față de actualitate, știu că ăsta e formatul lui, dar când actualitatea e cine știe ce guițat scos la tribuna Parlamentului de vreun politician de strânsură…

4) Ce sau cine va place (v-a placut/impresionat) de la televizor?
Florin Călinescu, fiindcă a avut o perioadă când era la ani-lumină de tot ceea ce se întâmpla în România, singura vedetă autohtonă care a fost iubită și respectată așa cum a fost în America un Johnny Carson. Recunosc că sunt subiectiv, am lucrat pentru el și a fost o onoare, încă mai visez la asta. Andrei Gheorghe a mai prins niște momente magice, din păcate rarissime. Astfel de oameni probează că televiziunea nu trebuie să fie – și nu e – gunoi. Mi-ar fi plăcut să lucrez cu Teo. Poate că aș fi ajutat-o să fie mai bună și mai mare. Mai bună și mai mare decât era la Pro TV, nu ulterior.

P.S.: Articolul care va apărea joi se cheamă “Minimax, teroarea mogulilor”. O să vedeți de ce. Revin cu linkul când va fi pe net.