Acum vreo trei săptămâni, “Dilema” mi-a dat temă să scriu despre protestul pe net. Textul începe cam în felul următor:
“E protestul pe Internet altceva decît cel fizic? E el mai abundent, mai eficient? Sau dimpotrivă? Pentru a răspunde la această întrebare, nimerit e să începem cu cîteva exemple.
Pe Petitiionline.ro, cutare vrea serviciu divin și studiu biblic la televizor, între orele 9,00 și 12,00 dimineața, urmat de meciuri de fotbal, serviciu divin din nou – probabil că nu-n reluare – și filme. Sau dacă nu, divertisment și, da, meciuri, „deoarece sîntem o țară creștină“. Alt cutare vrea să trimită un mogul la pușcărie, iar un al treilea cineva – sau, mai bine zis, un alt nimeni – cere „să nu plece Flori în concediu“ (Acesta e titlul petiției. Cuprinsul: „Flori, nu plecaaa! Nu mă lăsa aici singuuur.“).
Petitiionline.ro e fratele mai mic și clona lui Petitiononline.com. Aici, cineva îi poartă sîmbetele unui director de institut cultural, iar altcineva vrea ca magazinul iTunes de la Apple să funcționeze în România, iar sistemul de operare al Macintosh-ului să fie disponibil și în limba română. În schimb, alți 271 de cetățeni doresc ca adevăratul fanclub Tokio Hotel în România să nu mai fie tokio-hotel.fanclub.ro, ci tokio-hotel-fan.ro. Prostiile sînt mult mai multe decît cererile cu cap. Dar mai e, bineînțeles, și Facebook. Avem o pagină contra „cenzurării Internetului prin codul de conduită virtual“, de parcă un cod poate avea putere de lege sau caracter de obligativitate. Mai e un „Manifest împotriva clasei politice românești“, care strînge vreo 200 și ceva de aderenți, iar userul „Jos Guvernul“ și-a făcut 45 de prieteni. Destul de puțin, mai ales că pagina „Mirel ascultă Cohen. Protestăm!“ a strîns 11 aderenți. Pe urmă, în fine, vin la rînd omniprezenții tîmpiți, petardele de subsol, depresiv-mahmur-agramații. De pildă, pe YouTube, la filmul cu Sarkozy care-l trimite la plimbare – sau nu e clar ce face – pe Traian Băsescu, românii care apar formulează, aproape fără excepție, un imperativ legat de sex oral și francezi.”
Textul integral pe site-ul Dilema.