Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lăsat cu lacrimi și cu o tentativă consolatoare a lui Mihnea Măruță, fost redactor-șef, singurul care a reușit să facă o creștere substanțială la ziar.
Am evitat să scriu despre toată povestea la viitor, din felurite motive. Acum, la trecut, e cazul să ne întrebăm de ce unul din cele mai promițătoare ziare din România, cu o densitate considerabilă de creier pe centimetrul pătrat de hârtie (sau pe metrul pătrat de redacție) n-a funcționat. Sper să fie prea devreme ca toate cele de mai jos să se transforme într-un epitaf.
“Cotidianul” a fost, până acum vreun an, ziarul pe care îl deschideam primul pe internet și uneori îl cumpăram și pe hârtie. Evoluția lui mă obsedează de mult, așa cum mi-a adus aminte Brăduț Ulmanu cu un link la o discuție din 2006, în care îl pomeneam pe Măruță ca redactor-șef la ziar cu 9-10 luni înainte ca numirea să aibă loc (întâmplare, n-am făcut-o eu :-), se poate spune cel mult că am pus numele în circulație). Lucrurile au intrat pe o pantă descendentă în momentul în care Dragoș Stanca a fost mutat la business și apoi la online în Realitatea-Cațavencu, iar după aceea, la puțin timp, același Mihnea Măruță și-a dat demisia de la ziar (aprilie 2008). Dar să începem cu începutul.
1. În perioada “Rațiu și urmașii”, ziarul a trecut printr-o mulțime de schimbări de redactor-șef, cu oameni radical diferiți, ca Ion Cristoiu și Dan Diaconescu. Redacția s-a ales cu percepția că linia “actuală” nu prea are importanță, fiindcă oricum peste câteva luni de zile va veni un alt șef, care va vrea altceva.
2. După preluarea de către “Academia Cațavencu”, am început să aud povești persistente despre “facțiunea Husar și facțiunea Cațavencu” din redacție. Călin Husar era administratorul afacerilor familiei Rațiu, care fuzionase cu academicienii. Au fost testați Cristian Grosu și Carol Sebastian. Aceeași senzație de “nu contează, lucrurile o să se schimbe mâine în redacție” la jurnaliști și restul.
3. Preluarea de către Sorin Ovidiu Vîntu, la începutul lui 2006, a fost un stunt de imagine pentru acesta, dar nu se poate spune că a propulsat reputația ziarului la ceruri. Noi, cei care scriem în gazete, tindem să trecem cu vederea asemenea lucruri, dar pentru public, contează, dacă mă gândesc la ce reacții apar pe-aici prin subsol, dar și în alte părți.
4. Numirea lui Mihnea Măruță ca redactor-șef a fost singurul moment când “Cotidianul” părea a-și fi găsit un drum. Îmi aduc aminte că, înaintea ei, discutam în particular despre ce ar trebui făcut la “Cotidianul” și Mihnea, în stilul pe care i-l cunosc apropiații, reflecta la o soluție punctuală, miraculoasă, care să schimbe lucrurile. Eu îi explicam că ajunge să facă ceea ce se face deja, dar mai bine și mai clar. Până la urmă a rămas pe-a mea: titluri inteligibile, articolele importante bine lucrate și așa mai departe. Din ceea ce știu din ședințele de redacție de la vremea respectivă, existau discuții autentice de idei și subiectele erau desenate așa cum nu se întâmplă în presa românească aproape nicăieri.
5. În aceeași perioadă, ca manager, Dragoș Stanca a făcut metodic singurul tip de marketing funcțional pe quality-urile din România: inserturi de cărți și DVD-uri, dacă excludem campaniile de ATL clasic cum sunt cele derulate azi la “Adevărul”. Pentru colecția de carte a fost nimerit folosit ca endorser Ioan T. Morar, care venea cu capitalul public de la “Lumea citește”, iar titlurile de DVD-uri au fost adecvate. Știu că există o mulțime de obiecții împotriva acestui sistem, folosit azi de “Adevărul” și “Jurnalul național”, nu mai revin asupra discuției, sunt convins că și voi, cei care citiți acest post, știți de poveștile cu “cumpărarea publicului”. Totuși, au existat și creșteri de audiență (dacă nu le interpretăm ca brand awareness) ale ziarului, consemnate de SNA. Nu mai spun cifrele, s-a vorbit despre ele la vremea respectivă.
6. Măruță a mai avut o calitate, pe lângă meșteșug: cea de pacificator de resurse umane. Dezolarea cu care a fost primită de redacție vestea demisiei, cheful de la revedere, tricoul cu “Măruță – numărul unu” cu care oamenii l-au cadorisit arată că omul cu pricina a știut să se descurce între adversitățile și orgoliile în bună parte justificate ale celor din echipă și să-i facă să tragă în aceeași direcție.
6. Inexplicabil, sinucigaș, capricios, pe creșterea de tiraj și audiență dată de inserturi în primăvara lui 2008 managementul a decis tăierea costurilor – printre altele, reducerea la 24 de pagini. Cu alte cuvinte, s-a investit la greu în marketing, după care conținutul, care trebuia arătat, a fost ascuns. După o campanie precum cea de care a beneficiat ziarul în iarna 2007-2008, publicul trebuia să primească optimul de conținut. Acolo a fost, probabil, locul în care lucrurile s-au stricat.
7. Toate cele de mai sus s-au întâmplat cu o echipă oricum sceptică; cred că nu fac mari procese de intenție dacă spun că în continuare oamenii din redacție, o parte dintre ei remarcabili, au văzut în “Cotidianul” doar un loc de muncă, și-au văzut de treabă și au încasat salariile mai mari sau mai puțin mari. Motivație, spirit de echipă, aspirații? Poate pe la online. Nu trageți în ziariști, sunt și ei, înainte de a fi ziariști, oameni și e dreptul lor.
8. Polemica Traian Ungureanu-restul editorialiștilor pe teme de Traian Băsescu și susținere declarată a acestuia a fost o idee proastă. E adevărat că un ziar trebuie să prezinte un grad de pluralism al opiniilor, dar la vremea respectivă a fost vorba de schizofrenie curată. Mai mult, nici “Cotidianul”, nici Traian Ungureanu nu puteau primi girul publicului în toată povestea, fiindcă s-au decredibilizat reciproc: TRU a spus despre gazetă că e un instrument de mogul, iar gazeta despre TRU că e afiliat, propagandist etc. Între o polemică civilizată și rufe spălate în public e o diferență.
Viitorul. Doru Bușcu a anunțat un ziar în care vor fi cinci sau șase pagini de opinii, din 16. Sună ciudat, ziarul abdică parțial de la funcția informativă, dar e mai bine decât să și-o exercite cu o întârziere de o zi, așa cum se obișnuiește încă în presa quality din România, care destul de des nu ține cont de faptul că știrile de azi au apărut ieri pe Realitatea TV sau HotNews.ro. Lefurile reduse la 1000 RON în cazul a aproape 30 de angajați sunt o formulă nefericită pentru încercarea de a nu concedia pe nimeni. Poate că era mai bine ca oamenii respectivi să fie dați afară pur și simplu, ca percepție. Așa, sună prost, dar în realitate, e mai bine. Ambițiile “Cotidianului” nu mai sunt însă, evident, acelea de ziar de prima ligă și poate că e bine că în actuala degringoladă a printului managementul și proprietarul nu mai aspiră la așa ceva. În tot cutremurul din zilele trecute, însă, n-am văzut niciun anunț cu privire la închiderea vreunui asset Realitatea-Cațavencu, cu excepția renunțării la participarea la Romantica. În condiții normale, Realitatea-Cațavencu ar fi încercat probabil să câștige controlul, fără de care nu avea rost să încerce o relansare. Cu alte cuvinte, Sorin Ovidiu Vîntu continuă același model de dezvoltare extensivă, pe orizontală, prin contrast cu un Patriciu, care preferă modelul vertical (sediu și tipografie, lângă titluri puține). În momentul de față, pare că Realitatea-Cațavencu încearcă să nu renunțe la nimic.
Nu știu dacă m-am concentrat subiectiv pe ceea ce arată ca o poveste de resurse umane, în punctele 1-8, cu excepția deciziei sinucigașe de a reduce conținutul după o campanie bogată de marketing. Aștept nuanțele și obiecțiile voastre, dacă le aveți, mai ales că nu e vorba de o redacție pe care am cunoscut-o din interior. Până la proba contrarie, lucrurile se pot rezuma astfel: niște oameni foarte buni au făcut un ziar care pierdea foarte mulți bani. Se știe cât contează oamenii, în media, dar numai la nivel de “înțelepciune comună”. Atunci când jurnaliștii, de la redactori-șefi la reporteri, vor primi mandate clare, libertate și recunoașterea măcar simbolică a lucrurilor bine făcute, probabil că vom avea și presă. Până atunci, ne rămâne netul, cu consolarea că bloggerii cunoscuți din România sunt, mutatis mutandis, un fel de reporteri-vedetă, așa cum ar trebui să fie și omologii lor din presa scrisă.
scris de Iulian Comanescu pe 6 February 2008, la ora 10:30 am
“Consiliul Editorial de la Cotidianul – Dinescu in”
postarea mea: “Noul colegiu editorial de la Cotidianul aduce cu Real Madrid, “perioada galactica”. nu jucau fotbal, dar vindeau tricouri la kil’ cu Figo, Zidane & David “spiceBoy” Beckham.
Ursu, Hurezeanu, Dinescu, & Co vor juca sau ……vor vinde tricouri?”
….deci au vandut tricouri! acum vor pleca la alte cluburi (redactii) pentru ca sunt invatati pe bani multi pentru care nu trebuie sa presteze ci doar sa faca exhibitionism!
O mostra de “jurnalism”, marca Cotidianul
“Sa ma ierte fanii marinarului, dar cind l-am auzit azi spunind ca pe el nu-l intereseaza cazul Ridzi pentru ca-i minor, mi-a venit sa vars. De greata. Si ca sa nu creada adulatorii ca o zic pentru ca as face jocurile altcuiva, uite, promit ca daca ma duc la vot o sa pun stampila tot pe nenorocitul asta. Dar nu de dragul vostru, iubitilor, ci pentru ca n-am nimic mai bun de-ales. Dar mai promit ceva. Ca de voi ajunge la vot si, prin urmare, il voi alege din nou, la prima ocazie cind dau ochii cu el voi face tot posibilul sa-i trintesc un pumn in gura. Nesimtitule!”
http://lucescu.blog.cotidianul.ro/2009/07/10/nesimtitule/
Cu toata stima pentru cei de acolo, dar a ajuns dintr-un ziar respectabil, o fitzuica pentru cei saraci cu duhul…
Chiar asa tare isi desconsidera cititorii?
Ei vor sa fie platiti pentru asta?
Mie mi se pare mult si 10 milioane lunar prea mult pentru asa ceva….
Chiar pentru ei nu a fost un semnal de alarma cand un articol hotnews sau al altui ziar are zeci de comentarii iar un articol online al cotidianului are 1-2 sau de multe ori 0 comentarii?
Chiar nu realizeaza ca si-au pierdut publicul?
“Daca ceea ce ai de spus(scris) nu este mai valoros decat tacerea, mai bine taci.” N.Iorga.
Pana acum aproximativ un an Cotidianul era, si in cazul meu, al doilea ziar al zilei (online), obicei pe care mi-l formasem datorita imaginii de aproximativa echidistanta pe care reusise sa mi-o creeze in perioada anterioara. Din pacate, la un anumit moment a inceput sa adopte o linie pronuntat partinitoare, moment din care a inceput sa coboare din topul preferintelor mele. Nu sunt pro cutare sau anti cutare, si de aceea astept de la un asa numit “quality” informatii proaspete, prezentate complet si obiectiv. E absolut de dorit ca editorialele sa contina opinia personala a autorului, dar e inacceptabil ca stirile sa fie deformate, interpretate sau omise in functie de orientarea publicatiei.
Observatie: din pacate, o traiectorie aproape identica o are si Realitatea Tv. Candva referinta a obiectivitatii in televiziunea romaneasca, acum doar o alta antena care se inclina cum bate vantul (sau Vantu)
Părerea mea – dintre toate, schimbarea atâtor șefi a deconcertat probabil cel mai mult redacția, iar asta s-a văzut în pagini, prin lipsa de entuziasm a echipei. Puține titluri memorabile și puține lovituri de presă în ultima perioadă – un ziar bine făcut, dar care a atras prea puțină atenție.
Campania de inserturi – cu părere de rău, titlurile – cel puțin în privința cărților – n-au fost în nici un caz mainstream, or a transforma acest booster de tiraj într-o promovare ea însăși nișată și afectată este o greșeală. JN și Adevărul au lăsat fasoanele deoparte și, dacă tot au băgat bani în asta, au căutat maximum de efect.
Despre viitor – am mari îndoieli în ceea ce privește experimentul cu ziarul de opinii – adică am îndoieli privind succesul comercial și impactul unei asemenea publicații. Locul e ocupat de (zeci de) ani de 22, Dilema (Veche). S-ar putea să fie mai ieftin (comentatorii pot fi plătiți la bucată, până la urmă), dar nu cred că va fi un hit.
Prea mulți bani cheltuiți prea greșit prea multă vreme. Mie o să-mi fie dor de Cotidianul – ca și tine, Iulian, și eu pe acesta-l cumpăram de la chioșc sau îl căutam prima dată pe net.
PS – ca de obicei, jos CAPTCHA!
Am (re)inceput sa citesc Cotidianul la relansarea din 2004. Mi s-a parut extraordinar la inceput, obisnuit fiind cu stilul de gherila de la Evz/Ziua de pe atunci. Perioadele cu Turcescu si Maruta in frunte mi-au parut cele mai fructuoase, perioade in care ziarul a fost tot mai dinamic si echipa de editorialisti era in mod cert cea mai buna de pe piata. Am fost dezamagit de mai tot ce s-a intamplat dupa plecarea lui Maruta: tin minte surpriza neplacuta la trecerea la 24 de pagini, apoi la 16; titlurile tendentioase, daca nu stupide, s-au inmultit (Oprea, Sutu si Dutulescu sunt campionii), la fel si articolele scrise in pripa si greselile de documentare (aici campioana e Diana Lazar), la fel si editorialele agresive pana la ilizibil (v. Oanta, Dinescu). Practic, am ajuns sa cumpar Cotidianul numai pentru cateva nume din paginile de comentarii (Baconschi e preferatul meu), pentru sintezele foarte bune (unele antologice, facute de echipa de la Cultura) si pentru placerea de a citi pastilele lui Alin Ionescu in metrou. Dupa plecarea lui TRU, am renuntat sa mai cumpar ziarul (cu exceptia zilei de miercuri, cand e cartea) si de atunci il citesc si ma enervez in fiecare zi pe net.
Cam asta e povestea Cotidianului din ultimii ani, din perspectiva unui cititor, daca intereseaza pe cineva.
o analiza interesanta, presupun, dar e numai pentru uz intern. pentru mine, ca simplu fost cititor de ziare, explicatia e mult mai simpla: a trai nu este identic egal cu a te prostitua, de aceea nu am sa inteleg niciodata cum poti lucra pentru gigi, voiculescu, vintu, patriciu etc. e ca si cum ai fi degustator de rahat si ai avea pretentia ca esti profesionist.
Comanescu,
lasa dom’le vraja: analiza ta e pe alaturi(asta nu cumva e una diplomatica, ca de aia insisti cu demisia lui Maruta).
Cotidianul si-a pierdut cititorii si aspectul quality in momentul in care “a schimbat linia”, adica de la alde Maruta, Ranghel si altii care chiar gandeau, au fost adusi alde Ursu, Dragoteasca, care sunt un fel de pesedisti isterici, de la scoala lui cetepu’.
In zilele de azi, cand internetul omoara presa scrisa, un astfel de ziar putea incerca sa-si pastreze “brandul”, respectiv cititorii. Cititorii mai revin pe acolo doar “psihologic”, precum killer-ul la locul crimei :).
Nu mai e nimic de citit in Cotidianul, in acest moment, asta este adevarul. Dar, prb ca tu, fin’ca lucrezi in media nu poti spune lucrurile astea.
O spun eu, care am citit Cotidianul in fiecare zi, de cand il preluasera Catavencii; atunci, era un ziar de dreapta, de elita, pt elita. Inevitabil, il citeau si altii.
acum, s-am dus draq tot. spune tu sincer, daca mai ai pt ce sa deschizi Cotidianul??? Ce analize “inteligente” mai citesti acolo? Din alea care sa-ti spuna “dom’le, uite, la asta nu ma gandisem!”? Nu analiza tonomatice si injuraturi. Ca a fost si altceva si asta a ajuns.
Mortua est.
Radu: comentariul tău este simptomatic, din punctul de vedere al cititorului/utilizatorului. Miza ziarelor și televiziunilor quality e la oamenii ca tine, dar din păcate cred că stai mai mult pe posturi și în ziare străine, ca și mine 🙂
Someone: așa, mai puțin mainstream, cum au fost, titlurile de carte au dus tirajul și audiența suficient de sus ca să faci ceva cu acel tiraj și acea audiență. În rest, perfect de acord cu tine.
Camil: da, interesează, și tu ești în zona aia de target pe care Cotidianul și alții o ratează. Stau și mă gândesc acum că toate frământările din ultima vreme ale ziarului au fost percepute mult mai acut de tipul de cititor pe care îl viza ziarul.
Someone: a, și ți-am făcut un cont ca să scapi de captcha, ba chiar prin ianuarie. Vezi în mail.
apropo de chestia cu opinii vs. informatie, mi-am adus aminte de decizia adevarului de a scoate politica din cuprinsul ziarului …
doua decizii cel putin ciudate
Obisnuiam sa citesc cotidianul si sa urmaresc realitatea tv in perioada in care chiar pareau quality.
Apoi treptat au decis sa adopte un stil latrator si partinitor, moment in care am incetat.
Schimbarea a fost probabil una dictata, altfel nu imi explic cum au decis sa strice si ziarul si televiziunea.
De cateva luni de zile nu mai citesc decat _foarte_ vag ziarele iar televiziunile romanesti (in special cele de stiri) ma indispun in maxim 10 minute.
Pana deunazi ma gandeam ca poate stilul asta de a zbiera si a-ti spala chilotii in public o fi avand priza la vreun public, caz in care s-ar fi justificat, poate, schimbarea, dar acum vad ca nu au reusit sa atraga publicul de la antena 3 pe care fara indoiala mizau.
relatia mea cu Cotidianul seamana foarte mult cu cea descrisa de Camil. recunosc insa ca am renuntat abia acum 2-3 luni la cumpararea ziarului: pe de-o parte il cumparam compulsiv, pe de alta speram sa isi revina la forma de odinioara.
tot acum 2-3 luni am renuntat si la Catavencu. glumele au devenit mult prea grobiene, referintele culturale nu ma nimeresc iar senzatia de barfa si defaimare pe care mi-o lasa unele articole e prea greu de suportat.
ca atare, acum nu mai citesc decat hotnews.
Am postat pe blogul lui Rogozanu comentariul de mai jos. Cred ca e potrivit pentru subiectul acesta:
Nu ma bucura eloc sa vad unde a ajuns Cotidianul. Era si este ziarul pe care il citesc zilnic.Avea un continut variat, abordare sobra, aspect profesionist, editorialisti de elita.
Pe urma, o fi venit Buscu cu idei de prin trustul Pro si au inceput diverse razboaie interne. L-au terminat pe Turcescu, l-au lapidat pe TRU, l-au indepartat pe Voinscu.
Au inceput sa confunde Cotidianul cu Catavencu. daca la Catavencu era deja o traditie si nu supara pe nimeni sa fie intotdeauna impotriva puterii, la Cotidianul, atitudinea asta a indepartat exact grupul tinta care-i citea cel mai mult. Tineri, pana in 45 ani, venituri peste medie, studii superioare. Si care, by the way, citesc cu mare placere Catavencu. Dar nu-i acelasi lucru.
S-a continuat pe linia agresivitatii si usor s-a trecut linia de la o presa critica documentata la o presa facuta de dragul unui titlu mai bombastic (dezis de continutul articolului), la o presa de vendetta camuflata inabil sub o masca de obiectivitate. Au primit loc pe prima pagina indivizi foarte subtiri si viscerali (cel mai clasic exemplu e Cristian Oprea – un individ departe de a fi jurnalist). In acelasi timp, pe la editorialisti, facea ravagii toporismul lui Ursu si atitudinea de mironosita a lui Dinescu (si el, chipurile, scriind obiectiv despre treburile tarii). Dinescu e singurul editorialist care nu poate fi comentat pe site. Comentariile la articolele lui pur si simplu nu apar. Mai apar la statistici cu situatii hilare gen “-16 comentarii”.
Asta era si semnalul izolarii Cotidianului intr-un turn de fildes, legat de realitate doar cu bani.
Imi pare tare rau si sper sa nu moara Cotidianul iar jurnalistii adevarati cati mai sunt in ziar sa poata sa schimbe linia pe care merge ziarul acum.
La Realitatea TV mi-am pierdut orice speranta ca s-ar putea scimba ceva in bine. De-aia nici nu mai intru pe site si nici pe TV.
Bafta
Situatia de la Cotidianul seamana in punctele majore cu constructia si implozia precedentului imperiu media al lui Vantu din epoca de aur FNI – Gelsor. Ziarul-fanion, Curentul atunci, Cotidianul acum, a acumulat vedete, exact ca Real Madrid, mai mult pentru a nu le avea altcineva. Dar si dintr-un principiu pro-activ: daca picam, macar nu ni se poate reprosa ca nu i-am adus pe cei mai buni
Si atunci, si acum, dar mai ales de-acum inainte, Curentul/Cotidianul arata ca o colectie usor monstruoasa (in sens etimologic, adica avand bucati disparate si divergente lipite la un trunchi comun) de opiniomani, comentatornici si analisti de toate felurile
Managementul de tip Vantu e pasiv-agresiv. Omul enunta obiectivul (in cazul de-acum, probabil amortizarea prabusirii), dar ii lasa pe subordonati – respectiv, maharii care taie si spanzura – sa-si rupa singuri gatul incercand sa-l atinga. Abia cand acestia, previzibil, rateaza, Vantu iese la interviuri si incepe sa-si exprime dezamagiri si sa emita filosofii de afaceri din care nu pricepe nimeni niciodata nimic, pentru ca el nu da pe gura in public mai mult de 10% din ce gandeste. Chiar azi i-am citit un astfel de interviu. Sa insemne asta prohodul definitiv al megatrustului Vantu 2?
O ultima paralela: implozia trustului Vantu 1 (FNI Gelsor Curentul) a avut si legaturi mai mult sau mai putin oculte cu politica, mai exact cu alegerile din 2000. Sigur ca esecul era anuntat de pe la inceputul lui 1999, dar a mers mai mult din inertie. Cam asa cum merge acum de pe la inceputul lui 2008. Nu comentez mai departe, avantajul nostru al forumistilor este ca supravietuim, ca principiu, tuturor imperiilor media.
Comentariile cititorilor (nejurnaliști) demonstrează încă o dată că, dincolo de marketing, management au investiții, problema principală în presa noastră e legată de conținut. Iar legat de inserturi: una dintre problemele cele mai mari, pe care mi-a amintit-o zilele astea un prieten, este că multe dintre cărți, unele titluri mari, erau traduse prost. Nu poți să îți păstrezi un public de calitate dacă îți bați joc de el.
Regretabila ca moare un ziar. Dar ce rea cu publicarea de carti?! – pe care o practica “la greu” Adevarul, fost Scanteia, si Jurnalul, fost Tuca show. De ce n-a sarit in sus Uniunea Scriitorilor??!! Ce drept MORAL are Adevarul sa scoata bani din Literatura atat timp cat nu a investit macar un leu in a promova literatura romana contremporana??!!? N. Manolescu si alti acoliti de la conducerea scriitorilor tac, poate le pica o sponsorizare.
Clar, este un act imoral sa scoti bani din meritele unei bresle pentru care nu dai doi bani!…
Rusine, Patriciu – preparator de arhitectura! Rusine, Tuca – ti-o spun “verde-n fata” – du-te la Caracal, poate sunt si acolo gaini care fac pui vii…
Ce quality ? Ce ziar ?
Realitatea legata de traseul acestui ziar este simpla, nimic complicat.
Opinii preponderent informatiei … acum suporta consecintele. Ei au uitat cu desavarsire cui se adreseaza. Conceptul de quality nu are nimic in comun cu apartenenta politica, chiar si de centru dreapta.
Toata presa romaneasca e in criza. In primul rand de identitate, pentru ca jurnalistii vor doar sa arate ce destepti sunt, nu sa puna degetul pe rana. Iar caine de paza al democratiei nu mai e demult, ci poate doar o jigodie care scheauna jalnic. Nu contesta nimeni ca sunt destepti cei ce scriu la Cotidianul, dar traiesc in borcanul lor si sunt mandri, crezand ca e turn de fildes. Mare pacat ca a patra putere din stat nu mai exista acum, dupa anii frumosi ai presei romantice, cand jurnalistii romani chiar luptau sa schimbe lumea.
Iulian, esti foarte preocupat, ca noi toti, de altfel, de ce se intimpla cu produsele din trustul lui SOV. Laudabil. Dar daca tot comentezi scaderile de salarii la Cotidianul, pe tine, care tot ai contracte cu trustul mogulului, te-a afectat cu ceva criza asta? Ma refer in primul rand daca ai avut, sau mai ai vreo contributie, daca mai primesti bani, sau daca i-ai primit pe toti odata, pentru porcaria botezata pompos “portalul Money.ro”. Si care ingroapa un alt produs la nasterea caruia iti dadeai, tot pe bani, parerea. E vorba de Business Standard. Cred, nu sunt singurul, ca tu ai incetat sa mai fii analist in momentul in care, in loc de analize, ai inceput sa scrii texte de PR, fara sa le anunti ca atare. Cum este si asta. In afara de cel cu Stanca, mai ai vreun contract acum? Lasa Cotidianul in pace si-ti vezi de obiectul contractului. Stii cum se pune problema in interior, in trustul lui SOV, acum, asa incat sa ai o parere pertinenta si analitica? Din cite surse? Stie mogulul ca tu ii cheltui banii ca sa faci in trustul lui? Oricare dintre reporterii dati afara, ieri, de la Cotidianul a produs mai multa plus-valoare decit tine, iar acum le plingi de mila. Asta n-a vazut mogulul, dar poate ca aceasta criza ii va deschide ochii. Iar multi dintre ei au fost sacrificati de jocurile de la virf, la care ai si tu partea ta de contributie. Fireste, in avantajul celui care te (mai) plateste. Mai bine ramii la analizele tale si incearca sa traiesti din ele onest. Sau ai juns la concluzia ca nu se poate?
Axadex: Cu Money.ro n-am treabă, cu Business Standard am avut foarte puțină treabă la început: am făcut secția de media și vreo câteva pagini de dummy. E drept că un personaj jalnic mă tot hăituiește pe subsoluri încercând să-mi atribuie problemele ziarului, cu sau fără pseudonim.
Nu știu exact ce înțelegi prin text de PR, probabil că în șanțul din care ai ieșit înseamnă posturi pe bani. Caută la alții. Nu mi-a propus nimeni să scriu despre Cotidianul, presupun că erau mai fericiți dacă nu scriam.
În fine, ai grijă cum vorbești aici sau du-te pe alte bloguri. Precum vezi, toți pseudopații din subsoluri nu prea au influență asupra mersului trebilor – sau cel puțin nu pot schimba faptul că-mi merge bine. E destulă lume care spumegă pentru că “plusvaloarea” mea e de mult mai mult de 1000 RON pe lună, dar nu văd de ce i-aș oferi cuiva spațiu ca să spună lucruri de felul ăsta aici.
Iulian, intr-adevar schimbarile de management editorial si de management in general au fost o problema perpetua la Cotidianul. Din pacate un quality autentic in acest moment de piata costa mai mult decat poate aduce inapoi. Chiar si un mid market ca Adevarul a costat, se stie, peste 10 milioane, unele surse spun chiar peste 20.
Asta cu ziarul quality e ca si claditul unei biserici: in conditile actuale de piata nu o faci neaparat pentru bani ci pentru frumusetea proiectului si pentru misiunea sociala a unui astfel de produs.
Din pacate nu sunt vremuri pentru astfel de demersuri. Legat de comentariile baietilor destepti, ii informez ca lucrez (mai mult amical decat pe bani) cu toti oamenii care au un pic de creier peste medie si activeaza ca si consultanti pe toate nisele posibile care privesc munca pe care o am de facut,
Povestea cu Money, cu Standard, deja ma oboseste, e cu misiune clara de discreditare a muncii mele, dusa de cateva zile pe bloguri. Si tradeaza o naivitate crasa, asa cum am mai zis si nu mai repet.
Legat de Cotidianul, nu am niciun merit, am inceput ceva acolo, nu am dus pana la capat pentru ca asa a fost sa fie. Nu am fost inlaturat, a fost o decizie fireasca in reorganizare sa ma ocup de divizia business si ulterior de online pentru ca am adus oameni in zona cu pricina care doreau sa lucram impreuna si asa a fost sa fie.
Eu nu cred ca batalia pentru Cotidianul s-a sfarsit, chiar daca e un moment foarte greu.
@Camil
Perfect de acord cu tine referitor la aprecierea fata de “articolele scrise in pripa si greselile de documentare (aici campioana e Diana Lazar)”.
In decembrie 2006, scriam: “Cand citesti in ziarul national Cotidianul [din 3.03.2006, sectiunea Sinteze, articolul “Sate nasite anapoda” de Diana LAZAR] ca “Transilvania e in pole-position la capitolul toponimie, laudandu-se cu denumiri sofisticate precum … Macedonia, Altrigen, Gottlob, Lenauheim, Bethausen sau Charlotenburg in (judetul -n.m.) Timis”, pentru a te linisti, iti repeti de cateva ori ca este vorba doar de o persoana neinformata si inculta care s-a trezit, nu se stie cum, ziarista la un cotidian care se vrea respectabil.”
Am atentionat atunci [prin e-mail] si ziarul referitor la aceast material. Nimic, nici o reactie! De aceea am incetat sa mai citesc ziarul!
Sa auzim numai de bine,
S o r i n
Subscriu in intregime la cele spuse de Camil mai sus. Nu are sens sa reiau, am aceleai sentimente.
Cotidianul s-a autoconsumat in incercarea de aocupa o nisa de piata care in opinia mea nu prea mai exista. orientarea spre un public quality in conditiile actuale de piata e cel putin sinucigasa, iar cea spre top quality cum cica s-ar dori acum e de-a dreptul utpopica. de ce? pt. ca publicul ala tinta : peste 35 , cu studii si veniruti peste mie nu prea mai exista sau e prea preocupat sa treaca de criza. ori faci compromisul Adevarului si scoti profit din fituici de 8 pagini din care 4 sunt tate, dar care merge brici pt. ca nu cauta un public elitist ci dimpotriva. p-orma daca vrei target premium nu bagi bani in inserturi pt. ca aia nu sunt oameni care se trezesc la 5 dimineata sa stea la coada la chiosc si sa cumpere colectia Soljenitin. Nu ca nu ar fi si aici un public format din profesori scapatati si la cealalta extrema gospodine care iau orice ca “sunt ieftine, mama”. asadar nisa nu era f. clara nici macar pt. factorii de decizie de la Cotidianul. asac ca tre sa o spunem pe fata: ori ne inchinam in fata vulgului si a punctului de audienta, ori ne retragem in pustie si facem jurnalism de suflet, asa cum era el la origini.
Domnu Comanescu,
interesanta analiza, ziarul cu echipa respectiva nu avea cum sa mearga in castig, obiectivele erau extra-jurnalistice. Dar sa nu ne facem griji, forta de munca libera se va regrupa pentru campania de toamna. 😉
Las deoparte chestiunile jurnalistice, din care singura cauza inteligibila pentru mine e “desele schimbari de personal”. Insa am o obiectie la sintagma “singurul tip de marketing funcțional pe quality-urile din România: inserturi de cărți și DVD-uri”. A fost exact atit de functional cit e si spamul in online: cum il opresti, cum cazi in bot. Pentru ca “profesionistii” de marketing din presa nu stiu nici macar ce stie un junior brand manager de la Unilever, sa zicem: promotiile iti asigura virfuri de vinzari insa nu construiesc loialitate de marca. Ca sa profiti de promotii trebuie sa ai un USP puternic la produs, in cazul ziarelor: continut de calitate. Atunci promotia te ajuta sa recrutezi consumatori noi din care o parte pot deveni loiali.
Problema la Coti si la altii e ca, in lipsa unei valori constante a continutului, promotia s-a transformat in USP! Asta e un mod destul de lipsit de inteligenta de a-ti arunca marca in derizoriu. (am citeva studii de caz pe tema asta).
Obsesia pentru tiraj, audienta si vizitatori intr-o lume de diletanti pentru care “the cheap and dirty way is the only way” e cea care a omorit branduri de presa. Acuma toata tarasenia s-a mutat in online. Nu conteaza ce e pe siteuri, cine le viziteaza si cam cit stau pe acolo. Fiecare da in cap celuilalt cu statistici dubioase. Dupa care se mira ca nu prea pot face bani din milioanele de unici iluzorii…
@Dragos:
Colegii mei faceau pariu ca se inchide Business Standars sau Money Express si nu concepeau ca taierile drastice o sa fie la Cotidianul, un ziar bun si de tinuta.
Deciziile strict business-icesti par uneori bizare, dar au cea mai buna justificare, chiar daca nu e gandita ci doar intuita.
Ce vreau eu mai mult si mai mult acum? Cash flow. Nu ma intereseaza (atat de mult) pierderile, daca tai, o sa tai de acolo de unde nu am intrare de cash. Business Standard si Money Express nu au trecut la masuri drastice inaintea Cotidianului fiindca sunt aducatoare de cash.
Dragos, poti sa-mi spui de ce publicatiile de business, si in criza, inca mai aduc bani si alealalte nu?
Buna ziua,
Cred ca maniera prea talibana de sustinere fara discernamint a tot ce este legat de Basescu si regimul lui a dus la prabusire.Lumea vede si compara.
Salutari multelor creiere si succesuri viitoare nu anterioare!
Florin: ba se cam știe treaba asta, dar se face așa pentru că vârfurile de tiraj contează de două ori: la public, care se poate fideliza, și la advertiseri, care cumpără reclamă în funcție de tiraj/audiență.
Marketingul de presă s-a făcut în România multă vreme cu clipuri de 200 de euro băgate pe televiziuni partenere și tot felul de bartere. Ce a avut lunile astea “Adevărul”, de exemplu – spoturi presupun plătite pe TV-uri din afara trustului – e destul de rar.
poate ca a cazut pur si simplu pentru ca nu a mai fost finantat suplimentar pentru a disemina idei politice.
un alt motiv ar fi ca publicul tinta al cotidianului este mai educat decat cel al cancan sau libertatea. Acest public tinta nu citeste ziarul in metrou ci il citeste cel mult (dupa cum spuneti si Dvs.) pe internet. Nu stiu daca cei de la cotidianul au incercat sa scoata bani si din varianta online.
Doua explicatii (scuze daca sint prea puerile):
1. Ziarul asya s-a scris de deauspra cititorilor si nu in rezonanta cu cititorii.
2. Campania anti-Basescu (comandata sau nu) devenise de mult unul din puctele de sustinere ale ziarului. Ceea ce nu se face in actualele conditii. Lumea “quality” vrea altceva. Ce anume? Este pariul pe care Cotidianul trebuie sa-l faca. Daca va fi cistigator sau nu, vom vedea.
PS: Oare cum ar fi vazut Ion Ratiu acest ziar in conditiile de fata?
(Iulian, îmi cer scuze, trimit asta a doua oară, nu-mi dau seama dacă prima dată a fost acceptat sau nou, n-am primit nici un feedback. Scuze pentru neplăceri.)
Interesantă “divergență” de idei:
unul în găleată: “au fost adusi alde Ursu, Dragoteasca, care sunt un fel de pesedisti isterici”
Ovidiu (citând de pe blogul lui Lucescu de la Cotidianul): “Sa ma ierte fanii marinarului, dar cind l-am auzit azi spunind ca pe el nu-l intereseaza cazul Ridzi pentru ca-i minor, mi-a venit sa vars. De greata.”
radragoș: “daca la Catavencu era deja o traditie si nu supara pe nimeni sa fie intotdeauna impotriva puterii, la Cotidianul, atitudinea asta a indepartat exact grupul tinta care-i citea cel mai mult”
Și când credeați că s-a obținut o “unitate de monolit” de păreri, hop și surpriza:
maxim: “Cred ca maniera prea talibana de sustinere fara discernamint a tot ce este legat de Basescu si regimul lui a dus la prabusire”
Oricum, cred că e o greșeală că această analiză s-a axat numai pe Cotidianul. Nu cred că putem ignora degringolada morală de la Realitatea: “100%” a lui Turcescu și-a diminuat frecvența săptămânală și și-a tocit colții, devenind o emisiune cumințică de parcă i-ar fi teamă să nu se supere invitatul. “Altfel” cu Liiceanu și Pleșu a murit. “Fețele Cotidianului” la fel. În schimb, au propășit o țoapă (Drăgotescu) și un papagal (Tatulici) cu veleități de “ziariști” de “conștiință”. Ca să nu mai spun că Melania Medeleanu a ajuns să prezinte mai multe accidente și fapte diverse decât Esca la ProTV… Singurele emisiuni care mai țin în picioare postul sunt cele în care apare Hurezeanu. Exact aceeași prăbușire pe care au cunoscut-o SOTI și, mai apoi, ProTV și Acasă – pentru cine își mai amintește pasionalii ani ’90.
Adaug obsesia panicardă a creierelor din redacție de a da “Breaking News” sau “News Alert” precum și “reacții la cald” pentru orice fleac. Plus tichia de mărgăritar pe care o reprezintă elicopterul ăla din care până acum au reușit să filmeze numai blocaje de trafic și accidente rutiere și aviatice. Plus tonul mereu panicat și repezit al prezentatoarelor, de parcă ar vrea să concureze cu Știrile ProTV la prezentarea Sfârșitului lumii…
Realitatea și Cotidianul își luaseră avânt, prin 2004-2005, ca media pentru intelectuali (în sens larg termenul). În perioada aceea (și ulterior) eram în străinătate și verificam zilnic situl hotnews.ro de unde urmăream link-urile spre Cotidianul, Gândul și EvZ. Acum?…
(Din păcate si hotnews.ro a scăzut nivelul de vreo 2 ani, de când a introdus “Utile”, “Faze tari” și “Caru’ cu vedete”. Chiar nu se poate fără așa ceva într-un ziar?)
A.: ai identificat corect faptul că ziarul a produs stridențe pro și anti Băsescu, care au deranjat diferite tipuri de cititori. Quality-ul se pupă de obicei cu un ton potolit, dacă nu cumva nu pui într-un colț o floricică precum Mircea Dinescu. De fapt, nu numai Cotiianul, dar și Realitatea și alte outleturi media din afara Realitatea-Cațavencu au avut o problemă cu orientarea politică a cititorilor. Lucrurile s-au schimbat mult din 2004, când dușmanul identificabil era Năstase, Băsescu și-a pierdut din adepți și și-a câștigat alții și așa mai departe. E o problemă serioasă pentru un brand media: nu poate merge foarte tare împotriva convingerilor politice ale cititorilor. Cel mai tare a avut de suferit de pe urma acestei chestii Evenimentul zilei, care cred că a fost 99 la sută inocent politic, dar blamul plecaților din 2004 s-a pupat cu episodul Macovei și altele. Împreună cu o prestație neremarcabilă a secției politice, toată asta a dus la diminuarea reputației.
Buna Iulian,
Te-am pus pe noul Blogoree – FTW.ro:
http://www.ftw.ro/Media_advertising/De_ce_n_a_mers_Cotidianul
Olivian: Baftă cu blogoreea cea nouă.
Dpdv business, un ziar este un pachet de continut menit sa pastreze atentia cititorilor asupra… publicitatii plasate (direct sau indirect) in acel ziar.
In acest context, Cotidianul mi se pare exemplul perfect de negare a Darwinismului: pur si simplu nu au gasit nici o solutie sa evolueze.
“Interesantul” pentru publicul quality este livrat deja de vectori si produse media mult mai bine specializate, indiferent ca ele se cheama Economist, Discovery, NY Times, Reuters etc. Publicul de quality din Romania are acceasi disponibilitate de a citi ca si in anii 90, doar ca pentru atentia lui concureaza mult mai multe produse decat ziarele autohtone de pe taraba. Cu toate astea, existau 3 optiuni pt Cotidianul:
a) dezvoltarea de continut quality cu relevanta local – cum a facut ZF pe nisa lui. Aici Cotidianul ar fi trebuit sa atace in zona de “caine de paza al democratiei” (unde a esuat), si cea de analiza “in adancime” pe trenduri/societate, economie, lideri, tehnologie, stiinta etc. S-ar fi putut extinde catre zone traditionale din quality glossy (gastronomie, hobby, poate chiar fashion/style). In partea de cultura, ar fi fost interesant de colaborat in mod real cu editurile (premii anuale de debut, topuri de best-sellers etc).
S-ar fi redus oricum tirajul in jos, insa publicul care ramanea putea fi monetizat destul de scump la advertiseri (nu degeaba ZF era printre cei 3-4 jucatori pe profit in 2008).
b) Quality content international, adaptat la costuri minime. Nu ma refer la copy paste de pe net cu traduceri stupide, ci la modelul Courrier International, care ofera o sinteza excelenta a peste 900 de ziare internationale. CEva de genul asta incearca acum RL in parteneriatul cu NY Times, insa Cotidianul din 2004-2005 avea o pozitie excelenta sa exploateze un astfel de model. Practic, daca 30-40% din continut era impecabil, Cotidianul putea sa isi asume pozitionarea de editor / selector de quality. Evident, trebuia sa ai grija ca tot ce era local (news, sport, cultura) sa fie in linie cu „quality”-ul importat.
c) te muti in mid market si iti asumi batalia: intri in popular culture la capatul opus tabloidelor, faci analize pe Stephen King si George Lucas, te prinzi cand e cazul sa vorbesti de facebook, mancat sanatos, Ipod sau Harry Potter. Dar implicit, ambitiile de intelectual “high culture” (indiferent ca sunt legitime sau nu) le restrangi la maxim 10% din ziar.
Strategia inseamna sa faci alegeri. Sa pui degetul pe o optiune, stiind foarte clar ceea ce nu vei mai face, ce sacrifici. Cei care nu vor sa sacrifice nimic isi pierd orice avantaj competitiv in fata celor mai specializati / mai bine adaptati. Eu cred ca cei de la Cotidianul au vrut sa fie un pic din toate, sa nu sacrifice nimic, sa faca un mid market cu aer de quality, care nu a convins pe nimeni.
poate ar trebui sa faci o analiza a trustului Catavencu-RTV. probleme nu sunt doar la cotidianul, ci si la romantica, realitatea, radio guerila, telesport. toate acestea au suferit din cauza managementului.
vantu a ales, in momentul cand a infiintat trustul media, sa racoleze oameni. si a luat, contra unor salarii enorme, oameni de la Pro (cei mai multi), antene si tvr. din pacate pentru vantu, acesti oameni nu au adus nimic bun. erau deja plafonati, d-aia au si fost lasati sa plece.
sergiu toader, mihnea vasiliu si george stanca sunt varfurile “fumate” ce au pus trustul pe butuci. si mircea dinescu s-a crezut maneger media pe bani lui sov, dar a esuat lamentabil.
linia a doua, formata din turcescu, vlad enachescu, teo trandafir, adrian ursu, mihnea maruta, corina dragotescu, doru buscu, emil hurezeanu – chiar daca sunt ziaristi ok, sunt nulitati ca manageri. cea mai buna dovada este locul unde au ajuns publicatiile(posturile) conduse intr-o anumita perioada de ei.
Pana la urma se dovedeste ca perioada Basca a fost cea mai buna pentru Cotidianul, desi la vremea respectiva toata lumea o injura. E adevarat ca tirajul era tot mic, pesemne romanii erau neobisnuiti cu formatul: tinuta grafica, tinuta editoriala si multe stiri. Plus suplimentul de luni al lui Dan C Mihailescu, LAI. Sigur genera pierderi, dar acum ii duc dorul. Uitam sa pomenesc bref-ul Tiei Serbanescu de pe prima pagina! Genial.