Andreea Esca face, în decembrie, 15 ani de când spune “Bună seara” la ora 19.00, la PRO TV. E prea mult? Prea puțin? Sau exact cât trebuie?
Esca nu e preferata intelectualilor, dar nu are cum să fie așa ceva, fiindcă televiziunea, mai ales cea gen PRO TV, e o afacere de mase. Nu transmite despre ea însăși decât “prezentatoare de știri”, atunci când apare la TV, iar în alte locuri e mai scumpă la vedere decât alte vedete. E vizibilă destul de rar prin presă, inclusiv presa PRO, unde ar putea apărea ușor.
Dar nici nu prea are nevoie. A fost expusă în anii de început ai PRO-ului prin PR și în publicațiile grupului; construcția de imagine a Andreei Esca s-a făcut atunci cu premeditare și într-un anume scop. Acela de identificare cu PRO TV-ul, de personificare a lui. Adrian Sârbu a beneficiat, în Esca, de o filă albă, pe care a scris ce a dorit. Și ce s-a potrivit cu “spiritul PRO” și tot restul.
Dincolo de faptul că și-a văzut de treabă în privința meseriei, Esca a știut, cu sau fără sprijinul televiziunii, să evite conotațiile de pipiță pe care alte prezentatoare, chiar de pe posturi mai “serioase” decât PRO-ul, le transmiteau prin vestimentație și hair style. Nu și-a schimbat coafura de câteva ori pe sezon și nici nu s-a tăvălit, cu spume la gură, în platou cu invitații neprieteni, în tentative jalnice de a fi mai mult decât fata de la știri. N-a schimbat postul, și nici postul n-a schimbat-o pe ea.
Pentru ea însăși, s-ar putea să fi fost greu. Pentru poeți, nu prea a avut cum să devină muză. Dar, pentru public și pentru PRO TV, a fost și e ceea ce trebuie.
Articol apărut în “România liberă” de marți, 13 iulie.