Cum am fost (și eu) discriminat de Ringier :-)

Apropo de procesul lui Marius Drăghici cu Ringier, pe motive de ce citiți la linkul ăla de la Petrișor, am și eu o amintire cu discriminarea mea la Ringier. Să-i dăm să zacă, acuma, că tot nu vrea să vină la HotNews și e prăvălit la pământ cu chestia cu “Compactul” 🙂

Era undeva prin 2002 și eram redactor-șef adjunct la “Unica”, mă aflam, cred, între al doilea și al treilea redactor-șef femeie cu care am avut plăcerea la revista respectivă. Adică în interregn. Stătusem o noapte întreagă în redacție, ca să scot nu știu ce bombițe plantate în materiale de unele din colegele mele, gen morcovi puși la final în ciorba de burtă, sondaje care nu dădeau sută la sută (suma răspunsurilor) și altele asemenea. Aveam mare întâlnire, mare la ora 9.30 cu o doamnă pe nume Béatrice Merlotti, zisă “Turbo”, consultant de reviste de femei în prag de pensie, care încerca să ne bage Handarbeit (lucru manual) prin revistă și în general avea, la anii ei, o energie care pe mine unul mă punea jos.

În ziua cu ședința și cu nesomnul, doamna asta, Béatrice Merlotti, a apărut desigur prima pe ușă pe la 9.ceva, era prima, chiar înaintea lu’ Jordan, asistenta care purta pe umeri povara unui coeficient de inteligență prea ridicat. Când am ridicat ochii, în loc de telescoapele lu’ Jordan, care-mi înseninau diminețile în acvariul ăla de la Aerofina unde viețuiam alături de alte caracatițe, broaște țestoase, broscoi și sirene din Ringier Romania Magazine Division, văd zâmbetul ca un calorifer al doamnei Merlotti.

– Yullian, Guten Morgen, ach, francais, quel matin, que-est-ce que vous faites?
– Bine, fire-ar a dracu’, zic eu – am stat azi noapte să scot morcovii din supă, soupe d’entrailles, și să-l flipez la loc pe Michael Ringier, l-a pus Dani invers în poză, la Monden și se-ncheie sacoul ca la femei, ne desființează. Și pe dumneavoastră. Quelle jolie poche, Madame! [asta însemna poșetă pe franceza d-nei Merlotti, băleau fetele uitându-se la ea…]

Merlotti se uită lung la mine, oftează. Ach! Și mi-a zis Claudiu să mă port frumos cu ea!

Intră și Jordan, prin geam, pe lângă ușă (asta-mi plăcea, cred că de aia rămâneam nopțile, numai ca s-o văd cum se strecoară în birou pe gaura cheii, printre jaluzele, în găleata roșie a doamnei de serviciu, crește brusc într-un ghiveci…), mă rog, încep să se strângă prințesele din redacție, era devreme rău, primăvară și toate mă urau pentru că le chemasem la ora aia. O tăiem toți către sala “mare” de ședințe, vizavi de lift, lângă cabinetul unu, și el vacant, am senzația, pe vremea aia. Jordan c-un teanc de chestii inutile în brațe, călcând în străchini ca de obicei, fetele ținându-se de pereți, eu în patru labe, după ele.

Intrăm, ne așezăm, începe discuția. Merlotti avea să ne spună ceva. Să vezi ce mi-o trage, după oftatul ăla, mă gândesc… Jordan face inimioare și elefanți pe hârtia Ringier lângă mine. Fetele se uită pe pereți, urmează obișnuitul discurs mobilizator. Încep să casc, să picotesc.

– Yullian! Ringier îți MULȚUMEȘTE pentru tot ceea ce ai făcut pentru Unica.

Uau. Ați vorbit cu el la telefon acuma, doamnă? Niciodată nu m-au pasionat chestiile astea cu sectoristul care-ți bate la ușă și zice “Poliția”. Metonimie. Kafka.

– Vreau să ȘTII că SINGURUL motiv pentru care nu ești redactor-șef la Unica e că nu ești FEMEIE.

Bine, doamna Merlotti. Nu sunt femeie. Ilinca, Ilinca și Ilinca mă privesc cu invidie. Nu sunt. Bănuiam eu.

Se termină ședința, plec acasă să dorm. În somn, îmi cresc sânii, îmi vine ciclul. Când mă trezesc, e-n regulă. Sunt tot eu, mă pipăi pe față, e șmirghel, hai să radem femeia cu barbă. Trec vreo câteva luni.

Într-o seară, stând de povești cu Buhuceanu, un cunoscut de-al meu de la Accept, organizația gay-ilor, vine vorba de chestia cu singurul lucru care mă împiedică și sexul. Zic – uite, tu știi cu ONG-urile astea. N-aș putea să-l dau în judecată pe “Ringier” pentru chestia asta? Adică cum, eu sunt eliminat din start? Buhuceanu începe să râdă și sare:

– Ba da, ba da, dacă vrei îți dăm și asistență.

Presupun că Acceptul ar fi fost încântat să apere și drepturile unor nenorociți de heterosexuali ca mine, discriminați pe motive gender. Am stat și m-am gândit – țineam prea mult la niște oameni cu care lucram acolo, care-mi erau șefi, ca să fac o asemenea dandana. Altfel, cazul era cristal: un bărbat apărat de o organizație de gay dă în judecată o corporație pentru discriminare inversă, în sensul că ăia nu vor să-l facă propriul șef, deoarece nu e șefă.

Dar, până la urmă, motivul care m-a făcut să-l iert pe “Ringier” de procesul ăla, pe care cred că-l câștigam, a fost altul. De fapt, n-aveam ce face cu postul de redactor-șef la o revistă de femei. E nevoie și de un gras care scoate morcovii puși la sfârșit din soupe d’entrailles și scrie pagina de umor, aia de cărți și interviul cu Bregovici. Dar, în esență, cred că funcția aia e a unei femei.