În timp ce business-urile de online serioase din România se raportează la clasamentul oficial SATI, foarte multe site-uri mai mici sau cu reputație mai discutabilă nu sunt înscrise în acest top. Un clasament mai puțin cunoscut dă indicații interesante despre ceea ce se întâmplă pe Internetul „neoficial”.
SATI, adică Studiul de Audiență și Trafic pe Internet, a fost lansat în urmă cu câțiva ani pentru ca industria online din România să aibă un instrument de măsură comun, util mai ales pentru vânzările de bannere și alte tipuri de display ad, care se fac de regulă pornind de la un cost pe mia de afișări. Cu ajutorul cifrelor de trafic oficiale, advertiserii și regiile sau agențiile care îi reprezintă din România își pot planifica diferite campanii.
Nu toate site-urile obțin însă venituri din publicitate în același mod – sau cel puțin, nu din publicitatea strict românească. Un Efemeride.ro, binecunoscut pentru gogoșile care apar și reapar în newsfeed-urile noastre de Facebook, e într-o zonă mai puțin vizibilă a Internetului. O parte din rezultatele unor astfel de site-uri se găsesc pe T5.ro, clasament făcut în funcție de datele puse la dispoziție de Google (așa-numitele Analytics). E vorba tot de un clasament parțial, dar concluziile sunt interesante.
Site-urile de gogoși. Am găsit trei, dintre cele cunoscute. Efemeride.ro are în decembrie 2015 597 de mii de vizitatori unici, Nationalisti.ro, 226 de mii (în scădere abruptă, după 616 mii în luna anterioară), iar Lovendal.ro, 201 mii. Cât înseamnă asta, ca popularitate? Topul oficial, SATI, clasează pe primul loc site-ul de anunțuri OLX.ro, cu 9,4 milioane de clienți unici, în aceeași lună. Urmează Libertatea.ro, cu 8,3 milioane și Stirileprotv.ro, cu 8,1 milioane. Traficul Efemeride e comparabil cu cel al unor site-uri realizate de publisheri cunoscuți ca VIVA.ro (revistă de lifestyle), Tolo.ro al lui Cătălin Tolontan sau Acasatv.ro, site-ul televiziunii PRO. E drept, comparația e din clasa „mere cu pere”, fiindcă cele două sisteme de măsurare oferă, în principiu, rezultate oarecum diferite. Dar, grosso modo, chiar și Lovendal.ro se compară cu site-uri ca Incomemgazine.ro sau Clickpoftabuna.ro.
Dacă e să includem și CYD.ro în categoria site-urilor de gogoși, deși acesta e mai puțin aberant – sau mai apropiat de un tabloid clasic -, găsim 801 mii de unici, comparabil cu Wall-Street.ro sau Historia.ro. Infoalert.ro, care publică un mix de materiale care „stau în picioare” și metode de curățire a colonului sau conspirații CIA, e liderul categoriei „Știri”, cu 946 de mii de unici în decembrie. Cam cât fac Playtech.ro, Capital.ro sau Promotor.ro în topul SATI.
Filme online. 2016 este anul când în România s-a lansat Netflix, celebra platformă de video online cu plată, care costă între 8 și 12 euro pe lună. Site-urile pe care poți vedea gratis seriale piratate de pe T5 realizează însă, în continuare, cifre frumușele, între câteva zeci și câteva sute de mii de vizitatori pe lună. Nu le vom pomeni aici, ca să nu încurajăm acest gen de consum, dar interesant e ce se găsește pe ele: telenovele, blockbustere hollywoodiene recente sau mai vechi, seriale turcești sau americane. Cel mai vizitat site de acest tip oscilează între 800 de mii și 1,1 milioane de unici pe lună. Filmele sunt preluate de regulă de pe servere rusești și din alte teritorii în care legislația privind drepturile de autor nu e chiar cea din Uniunea Europeană.
Site-urile culinare. Vag pleonasticul Reteteculinare.ro (e drept, ne putem gândi și la rețete medicale) face 1,1 milioane de unici pe lună, iar Pofta-buna.com, aproape 767 de mii. Categoria gastronomie e bine reprezentată și, în principiu, astfel de site-uri își văd liniștite de-ale lor, oferind un conținut comparabil cu cel al omoloagelor din SATI, unde, e drept, Bucataras.ro conduce cu 1,9 milioane. Dar despre modele de business și conținut vom vorbi la final.
Alte nișe. Pentru elevi, lucrurile de felul Matepedia.ro sau Gimnaziu.info sunt destul de vizibile. Există și site-uri de download de muzică cu trafic bunicel, care oferă manele, house sau hip-hop românesc. Și nu numai. Mai găsim apoi tehnologie, sănătate și multe altele. Categoria care dă liderul topului neoficial și parțial de pe T5 e însă cea de lifestyle feminin, unde Teotrandafir.com conduce cu 2,6 milioane de unici pe lună, mai mult decât Avantaje sau Times New Roman în topul celălalt. Cumva, Teo a reușit ceea ce au reușit în America Oprah Winfrey sau Conan O’Brien: să-și mute brandul personal din televiziune pe Internet. Interesant e că Teotrandafir.com e prezent și în SATI, unde figurează cu 2,1 milioane de unici, ceea ce arată și diferența dintre cele două tipuri de măsurători.
Unde sunt banii? Mai puțin platformele culinare și lucruri din clasa Teotrandafir.com, care e realizat de profesioniști, rețeta de funționare a „celuilalt Internet” include conținutul de proveniență incertă sau, în cazul filmelor, de-a dreptul piratat. Elucubrațiile de pe Efemeride și altele asemenea sunt mai ușor și mai ieftin de produs decât știrile oneste, care, fiindcă sunt mai puțin spectaculoase, realizează un trafic mai mic. Dincolo de considerentele morale și în ciuda rețetei ieftine, în astfel de site-uri se investește uneori un efort considerabil, care presupune și o sursă de monetizare. Aceasta e, de regulă, Google Ads. Măsurătorile Google, care sunt gratuite pentru toată lumea, spre deosebire de cele din SATI, care costă bani, sunt puse la dispoziție de gigantul tehnologic în primul rând în vederea diferitelor tipuri de publicitate pe care le oferă. Veniturile sunt uneori considerabile, mai ales fiindcă prețul pe mia de afișări scade pe Internetul „oficial” din România de mai mulți ani, la fel ca în toate țările. Site-urile de rețete, cu costuri mici și o strategie de conținut în general onorabilă, își pot permite speranța de a trăi numai din reclame Google. La fel și cei pe care-i detestăm. Banii nu au totdeauna legătură cu morala, reputația și regulile profesiei, lucru pe care îl putem vedea și pe site-urile cu brand vechi și trafic mare, atunci când acestea lansează enormități tabloide, provocări din clasa trolling și altele. Dacă ne deranjează foarte tare astfel de lucruri, avem un singur mijloc de apărare: click-ul. Sau, mai precis, evitarea lui, atunci când vine vorba de astfel de lucruri.
Articol scris pentru ediția de joi, 4 februarie 2016, a săptămânalului Dilema veche. Ilustrația: “The Internet Messenger” de Buky Schwartz, în Holon, Israel. Imagine Wikimedia Commons.
Multumesc.Bine scris si documentat.
Misto articolul si foarte informativ.
Mi-ai dat cateva idei legate de cautarea mea pe net.
Multumesc si tine-o tot asa!
Ceva îmi spune că dacă s-ar aduna cifrele s-ar depăși populația globului, sau măcar numărul de adrese IPv6, că tot e planificat… Cam așa merge fraudarea cu “vizitatori unici” marca SEO… Mai știm și noi din underground cîteva lucruri, publicitatea se plătește la un cap și se filtrează la celălalt, lucruri din-astea. Obscur, într-adevăr. Articolul însă e documentat.
Ce vreau să vă rog e să luați textul de față ca pe un articol introductiv, pentru un public inteligent, dar nespecializat (“Dilema”). Altfel, tot ce ziceți e judicios și vă mulțumesc pentru aprecieri.