Ce este succesul PRO TV și de unde vine el

După un al doilea “Românii au talent” cu ratinguri foarte bune (aproape 20 de puncte), “Adevărul” a publicat un articol despre succesul PRO TV și motivele lui. Costi Rogozanu vorbește despre stil corporatist și marketing, iar Șerban Alexandrescu despre plecarea PRO TV din pole position și păstrarea avantajului; au mai răspuns Gianina Corondan și subsemnatul, iar dacă pentru ea vă invit să mergeți la link, eu vă poftesc să citiți mai jos discuția integrală pe care am avut-o.


(În paranteză fie spus, cam așa se punea problema acum vreo 11 ani…)

Ce a făcut pe Pro TV de a reușit să se mențină în topul audiențelor de când s-a lansat până în prezent?
A transformat o explozie de entuziasm, creier și talent, din anii ’90, în cea mai bună mașinărie de conținut care există nu doar în televiziunea, ci și în mass media din România, la ora actuală. Desigur că poziția de lider de astăzi înseamnă mult mai puțin decât pe vremuri, și în cifre absolute, și din punctul de vedere al cotei de audiență, de aproximativ 15% din piață în medie. Însă de la un punct încolo, PRO TV s-a transformat dintr-un fenomen în cea mai rentabilă televiziune de pe piață.

Cum îți explici faptul că meciurile din Champions League făceau audiențe-record la Pro TV, în timp ce la TVR ating cu greu milionul de telespectatori? Sau faptul că formatele de emisiuni din afara au succes rasunator, in timp ce la alte posturi TV eșuează?
Vorbim de o televiziune cu o medie de 3,5 puncte de rating (PRO TV) și o alta cu o medie de 1 punct și ceva pe zi, TVR 1. Studiile de pe piața americană confirmă un lucru intuitiv, că ratingul este influențat în cea mai mare măsură de lead-in (programul anterior celui în discuție), deci e destul de clar de ce meciuri asemănătoare fac audiențe diferite. În avantajul PRO TV e și strategia puternică de on-air promo pe care s-a construit postul încă din anii ’90, de la lansare: acesta realizează retenția și conversia publicului (păstrează telespectatorii pe post și îi trimite la programul următor sau la un altul). Din acest punct de vedere, la TVR se face o treabă mediocră și adormită.

În ceea ce privește formatele de import, pot confirma inclusiv din experiența proprie de pe piețe externe că e foarte important cum primește beneficiarul ceea ce livrezi. Cu alte cuvinte, Endemol sau Shine Group au un succes variabil de la o televiziune la alta și dintr-o țară în alta. Iar asta depinde nu doar de caracteristicile culturale, ci mai ales de cât de pregătită e televiziunea cu care lucrezi ca și companie externă. Cu alte cuvinte, Big Brother a fost “căldicel” în România nu numai fiindcă românii n-aveau apetit pentru el, ci și fiindcă era unul din primele formate importante achiziționate în acest mod. Pentru comparație, cu câteva sezoane înainte, PRO TV făcuse vâlvă și rating cu un format inspirat din Big Brother, dar nu cumpărat, ci adaptat, “Vara ispitelor”. Era făcut de aceeași Mona Segall, cea cu “Românii au talent”. Deci know-how-ul televiziunii poate fi mai important decât cel al producătorului global.

Vedete precum Teo, Florin Călinescu sau cei de la Vacanța Mare n-au mai avut succes dupa ce au parasit Pro TV. De ce crezi ca s-a intamplat asta?
Sunt mai multe motive. Unul este că evident niciunul din cei de mai sus nu au mai avut echipa pe care o avuseseră în PRO TV, lead-in-urile despre care vorbeam mai sus, star systemul. Al doilea e că Teo și Florin au fost folosiți foarte intensiv pe post, câte 6 zile din 7 în live, înainte de a ieși, ceea ce presupun că i-a epuizat. În cazul lui Florin Călinescu există și un al treilea motiv, politic, despre care el a spus ce avea de spus chiar într-un interviu din “Adevărul”. Pe de altă parte, dacă până la un punct, PRO TV-ul și-a devorat copiii, acum nu-i mai prea face: azi se bazează molcom pe personaje mai modeste, precum Cătălin Măruță, sau pe vedete convertite la religia PRO, ca Ștefan Bănică Junior. La “Românii au talent”, punctul slab sunt judecătorii, cu excepția lui Andi Moisescu, probabil cel mai civilizat prezentator/realizator TV din România, la ora actuală: mă îndoiesc că vreodată Mihai Petre sau Andra vor avea vreo traiectorie mai înaltă decât în prezent. Dar, sigur, ratingul se face și fără mari vedete, așa cum s-a văzut.

Pro TV a avut implicari și în lumea politica (schimbarea lui Iliescu in 96), dar dupa 2004 acesta s-a rupt total de politic. De ce această poziționare?
Cu privire la schimbarea lui Ion Iliescu, în 1996 eram chiar în PRO TV, redactor-șef la matinal sau așa ceva. Știu că la vremea respectivă circula o vorbă cu privire la faptul că PRO-ul e cel care a câștigat alegerile, chemând nehotărâții la vot, cu cartea poștală “Votezi și câștigi” – iar nehotărâții ar fi votat cu Emil Constantinescu. Ceea ce este cert e că “Votezi și câștigi” a dus niște oameni la urne, dar nu există studii care să ateste cum au votat aceștia, deci putem doar presupune. Oricum ar sta lucrurile, o poziționare anti-Iliescu era naturală în acele vremuri și venea din opțiunea personală a reporterilor, editorilor, vedetelor etc., la fel cum B92-ul sârbesc era anti-Miloșevici. Nu făceam propagandă, nu eram la remorca niciunui partid: pur și simplu, Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu nu ne plăceau și nu cred că ne poate condamna cineva, nici măcar cei doi.

Ulterior, în mandatul Năstase, a apărut povestea cu datoriile la stat, de ordinul zecilor de milioane de dolari, pentru care s-au acordat reeșalonări. În paralel, știrile PRO TV s-au tabloidizat și depolitizat, oameni precum Călinescu au ieșit de pe post, pentru ca totul să culmineze în campania din 2004, când Traian Băsescu nu avea acces pe nicio televiziune importantă. În timpuri moderne, PRO TV nu a mai avut nevoie de reeșalonări și nici de politică și, pe de altă parte, s-a globalizat, devenind integral proprietatea americanilor de la CME. Asta impune un alt stil de business, deși, pe de altă parte, pe criză, din 2008 încoace, Monica Ridzi a început să facă bezele de la Happy Hour în plin scandal “cumpărat de știri” și, în rest, au apărut diferite alte știri ca aceea despre implicarea MTV România, parte din conglomeratul PRO/CME, în diferite campanii legate de turism și așa mai departe. PRO TV a fost totuși televiziunea care și-a păstrat cel mai bine imaginea în vremuri în care Realitatea TV aproape că a ieșit din emisie (nu că acum ar arăta grozav), iar Antena 3 s-a transformat într-o televiziune cu un parti pris clar, a cărui onestitate e aproape de apreciat prin comparație cu Realitatea. Ultimele cifre CME arată creșteri, or eu sunt convins că dacă va putea face afaceri onorabile, CME/PRO le va face, în România. Adrian Sârbu a depășit de mult vremurile când filma în sediul CC sau dădea târcoale guvernului, e cel mai de succes român din media, rămâne doar să vedem cum se va înțelege cu capitaliștii de la Time-Warner, aduși de criză în board-ul CME.

One thought on “Ce este succesul PRO TV și de unde vine el”

  1. Salut,

    Am lucrat pentru cateva productii la PRO TV, impreuna cu Iolanda Staniloiu si Radu Moraru (o emisiune dedicata alegerilor din1996, una zilnica de media digest – “Prima pagina” in perioada 1997-1998, talk-show-ul “Intalnire cu presa”, in 1997-1998). La 14 ani de atunci am ajuns si eu la unele concluzii ale lui Iulian Comanescu, fara sa stiu chestia cu lead-in, de exemplu. De pe atunci, din 1997, promo-urile erau arta pentru arta, niste teasere atatatoare care stimulau extrem consumatorul de media TV sa ramana fidel postului. Apoi practica cross-media atunci a inceput, pentru ca intern era impus ca vehiculele media ale trustului sa fie folosite in valorificarea secundara a editorialului din productii. De exemplu un sound-bite din “Intalnire cu presa” putea fi trimis catre agentia de presa. Aceasta practica crosssover este valabila si azi in ZF, Gandul, celelalte vehicule ale trustului. Practica a fost preluata si de celelalte trusturi de presa. Confirm si faptul, istoric ca sa zic asa, ca PRO TV a fost un sustinator subtil al coalitiei anti-PDSR in 1996, principalul varf de lance fiind jurnalele de stiri. Asta am simtit si eu urmarind la acea vreme programele. Ulterior acestei pozitionari, a fost aleasa calea neutralitatii prin divertisment, fuga de realitate. Este impresionant ca realizare de business, ca dupa atatia ani PRO TV este lider de audienta pe diverse segmente, ca inca inoveaza major, pentru un public upper middle class si midlle class, si ca peste ani sta in picioare. Nu stiu daca totul i se poate atribui lui Adrian Sarbu, dar aceasta intreprindere media (enterprise) este un deosebit studiu de caz pentru ceea ce s-a intamplat dupa 1990 in Romania. Am participat la o reuniune ad-hoc a multora dintre cei care au lucrat in PRO, raspinditi prin diverse alte locuri. Chiar daca nimeni nu a reunoscut, eu am simtit ca lipseste Adrian Sarbu. Si am fost unul dintre cei care au avut divergente, mici si putine, este drept, cu dl. Sarbu. Si acum imi aduc aminte ca am servit impreuna un ceai in 1992, cand Mediafax era la inceputuri, si era sa fiu angajat acolo. Restul este istorie media, cine o scrie Iulian ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *