Câteva idei creative de jurnalism

Criza media a curățat cam tot ce era bun în redacțiile fostelor mari cotidiene românești, care, în 2014, se zbat pentru supraviețuire, cu tiraje care rivalizează cu ale unor ziare locale ca Gazeta de Sud sau Monitorul de Botoșani. Totuși, peste Ocean, aceeași criză a generat o serie idei creative de jurnalism, al căror succes e un motiv de optimism.

Huffington Post aproape că nu mai trebuie menționat, fiindcă e deja foarte cunoscut în România, măcar ca sursă de inspirație pentru designul Adevarul.ro și Gandul.info. În branșă se știe că a fost lansat (în mai 2005) de Arianna Huffington, fosta soție a unui politician republican, și că a început ca un blog colectiv, pentru a deveni o organizație de știri extinsă, aflată în proprietatea AOL. Cea mai importantă inovație a site-ului e probabil designul cu o poză-șoc, în primul ecran, care înlocuiește lista de titluri și numeroasele meniuri prezente, până la apariția ei, pe majoritatea site-urilor de informație. Imitatorii au preluat acest gen de deschidere, cum i se spune în jargon, dar nu au observat că Huffington Post are și variante mai cuminți ale primului ecran, cu trei poze de pildă, pentru cazurile când nu există o fotografie suficient de puternică.

Politico e un alt veteran al inovației, dacă putem spune așa, cunoscut în România. A apărut în 2007, înainte de alegerile din SUA, și e și site, și ziar, dar diferă, după spusele fondatorilor, de outlet-urile de știri clasice prin faptul că site-ul e cel care generează publicația de hârtie, și nu pe dos. A fost lansat acum șapte ani de John F. Harris și Jim VandeHei, foști la Washington Post, cu un tiraj de 30.000 de exemplare de hârtie. Edițiile de tipar erau trei pe săptămână cât timp Congresul era în sesiune (s-au făcut cinci între timp) și una, în vacanța parlamentară. Jim VandeHei spunea la vremea lansării că Politico se diferențiază prin staff-ul de reporteri experimentați, care furnizează conținut original.

Politico e modelul pentru Slugline, site-ul la care Zoe Barnes, din House of Cards, se mută pentru a-i face jocurile lui Frank Underwood. Deși politico e termen familiar, peiorativ, care ar putea fi tradus oarecum prin politruc, site-ul real e mai serios decât cel din serial.

Vox.com. S-a născut anul acesta, dar face vâlvă cu o abordare care este și numele unei categorii a Premiilor Pulitzer, așa-numitul jurnalism explicativ (explanatory journalism/reporting). Fondatorul lui, Ezra Klein, vorbește în prezentarea site-ului despre “legume jurnalistice”, termen fără conotații peiorative, care se referă la produsele media asemănătoare cu mâncărurile hrănitoare, dar ocolite, de felul spanacului. Vox are un design spectaculos, defilează cu strigarea “Înțelege știrile” și pornește de la premisa că lucrurile care nu puteau fi explicate în tipar pot fi explicate într-un mediu digital, datorită lipsei constrângerilor de spațiu pe care o oferă online-ul. Articolele pornesc adesea de la datele existente în abundență în jurul nostru, de la care trag concluzii nebanale. Mai degrabă decât să ofere informație exclusivă, Vox încearcă ceva de felul unui săptămânal clasic: explicare și contextualizare.

FiveThirtyEight.com se bazează pe cifre într-o măsură și mai mare decât Vox. Site-ul a fost lansat ca blog în 2008 de Nate Silver, un jurnalist specializat în statistică, devenit faimos pentru acuratețea cu care a prezis rezultatele alegerilor din SUA; în 2012, a dat în avans câștigătorii tuturor celor 50 de state americane. Interesant e faptul că Silver și-a bazat metodologia unică pe experiența pe care o avea în predicțiile din baseball, așa-numitele sabermetrics (de la SABR, Society for American Baseball Research). După ce primii doi ani a funcționat ca blog independent, FiveThirtyEight a intrat în orbita New York Times, pentru ca din 2013 să treacă în proprietatea ESPN, rețeaua de sport a Disney. Numele site-ului vine de la numărul electorilor care desemnează președintele și vicepreședintele SUA, 538.

NowThisNews.com este o tentativă, datorată lui  Kenneth Lerer și Eric Hippeau de la Huffington Post, de a reinventa un alt domeniu media, știrile video. Miza: tableta și telefonul mobil (app-urile, aici). E vorba de montaje scurte, de regulă între 25 și 40 de secunde, mult mai puțin decât durata medie a unei știri TV (2 minute și 23 de secunde în 2011, pe rețelele americane). Produse îngrijit, chiar dacă cu mijloace relativ restrânse și imagini preexistente, știrile NowThisNews sunt foarte diverse și oferă, în spațiul restrâns pe care îl au, elementele de background (context) necesare nespecialiștilor. Titrajele de dimensiuni mari pot fi citite și pe mobil.

Whisper poate fi cu greu numit media, fiindcă este un agregator social de mesaje anonime de o frază-două. Câteva exemple: “La o întâlnire, fata cu care eram s-a scuzat ca să meargă la baie, dar nu s-a întors niciodată, fiindcă vorbisem prea mult despre Războiul stelelor” sau: “Simt nevoia să țin volumul de la TV sau radio la un nivel divizibil cu 5”. Sau: “Uneori mă închid în baie câte o jumătate de oră numai ca să scap de copii.” Și multe altele în aceeași notă, bârfitoare și indiscrete, dar uneori mișcătoare prin sinceritate. În ciuda acestora, Whisper are și un redactor-șef pe nume Neetzan Zimmerman, transferat de la Gawker, un alt site tabloid celebru, mai aproape de accepțiunea clasică a termenului. Și, recent, Whisper a fost cel care a lansat informația că Gwyneth Paltrow i-a fost infidelă lui Chris Martin.

Articol scris pentru ediția de joi, 29 mai, a săpătmânalului Dilema veche.