Prietenul Stéphane Carpentier, care a pus serios umărul la designul revistelor Ringier România acum câțiva ani, îmi spune că e disponibil un job de art director new media la Ringier Studios, în Vietnam. Mai jos, detaliile tehnice, la care eu aș adăuga faptul că pot lucra cu și învăța de la Stéphane.
Detaliile: Continue reading
Umberto Eco zice prin Nu sperați că veți scăpa de cărți că în epoca incunabulelor (primele cărți, 1450-1500), copiile erau personalizate prin intermediul iluminațiilor, elementele adăugate manual paginii tipărite (letrine, chenare, ilustrații). E un tip de personalizare care a urmat costisitoarelor manuscrise, conchide Eco.
Adevărul e că lucrurile nu stau chiar așa. Gutenberg a făcut teste de culoare roșie peste negru pentru letrine și titluri, se spune în The Bible in Pictures – From the Workshop of Lucas Cranach. Testele nu au funcționat, așa că practica iluminațiilor a rămas în picioare. Deci nu cererea de pe piață a dictat ornamentele manuale, ci o imposibilitate tehnologică. Ne putem gândi și la faptul că dacă bogații acelor vremuri doreau cărți foarte personale, ar fi putut comanda în continuare manuscrise și nu tipărituri. Cum probabil că s-a și întâmplat, dar într-o măsură mai mică decât ar fi trebuit pentru ca tiparul cu litere refolosibile, invenția lui Gutenberg, să dispară. Dimpotrivă.
Viitorul a mers în orice caz în sensul lui Gutenberg. Nu știu când s-a trecut la tiparul zis “la două culori”, dar interesant e că în România, în 1989, redescoperirea lui a fost o mare poveste. În ultimii ani ai comunismului, “Scânteia” apărea integral alb-negru, fără culoare nici măcar pe logoplate (capul ziarului). Atunci când Adevărul și România liberă au început să se tipărească cu albastru și magenta a fost o mare reușită.
Biblia lui Gutenberg ( de pe Wikipedia)
Ce legătură există între infograficele de azi și cartografii din Evul Mediu? Răsfoind “Mapping the World” a lui C.J. Schuller, am dat nu numai peste întrebare, ci și peste răspuns. La fel cum până pe la 1800 exploram Pământul, acum explorăm realitatea virtuală și scormonim în grămezi de date. Iar numitorul comun e lipsa unui standard “ingineresc” pentru desene.
În paranteză fie zis, albumul se găsește foarte redus la Diverta, cu 49,90 RON, ca și “NY Times, The Complete Front Pages” și alte bunătăți. Sunt niște cărțoaie de dimensiuni respectabile, mai curând sub care te vâri decât le iei în mâini, pot fi răsfoite eventual doar pe un birou de prim-ministru. Ce găsim în “Mapping the World”, cu posibilă legătură cu ce facem astăzi? Lucruri de felul ăsta:
