Category Archives: Visual

Visual

Aventuri cu un point and shoot

BY

Recunosc, dacă e vorba de pozat, îmi plac lucrurile complicate, cum ar fi filmele și rangefinderele vechi (Zorki, Leica). Atunci când McCann mi-a propus să-mi dea în teste un point and shoot, m-am întrebat dacă pot face ceva interesant cu el. După aceea, mi-am dat seama că pot, tocmai fiindcă va trebui să mă adaptez la o cameră care “pozează singură”, cum se zice.

pisica

ISO 80, F=5,2 mm (echivalent 24 mm), diafragmă 1/2, expunere 1/30

Canon Powershot S 110 e cea mai avansată cameră din seria S, în momentul de față, ceea ce înseamnă 12 megapixeli, sensibilitate ISO până la 12.800 și o serie de features care se găsesc pe DSLR-uri, cum ar fi formatul RAW sau prioritatea de timp/diafragmă. Cum detaliile tehnice și testele propriu-zise se găsesc de la lansare în locuri bine cunoscute fotografilor, n-o să mă ocup de ele. Camera o găsiți în România cu 1725 de RON pe Fotohobbyshop.ro (la F64 e un pic mai scumpă). Cam astea ar fi informațiile obligatorii. Mai departe, o să vă spun cum se compară cu un DSLR și, pe de altă parte, cu un iPhone.  Continue reading →

Visual

Arta vizualizării de date

BY

Un filmuleț de șapte minute și ceva, care merită urmărit fie și numai pentru frumusețea exemplelor de vizualizări:

Precum se vede, lucrurile au început cu diagramele astrale ale lui Galilei și cu hărțile, lucru despre care mă bucur că am scris și eu câte ceva, anul trecut, aici.

Visual

Marketing pentru Canon: Don McCullin pune pentru prima oară mâna pe o cameră digitală

BY

Săpând online după fotografii și fotografi celebri am dat peste un documentar cu valoare de studiu de caz referitor la marketingul unui produs de top – Canon EOS 5D Mark III. Rețeta e simplă, dar eficace: se ia o legendă foto – Don McCullin, care și-a început cariera în timpul crizei din Suez, din 1956 -, legendă foto care a folosit doar aparate cu film, i se dă un DSLR de ultimă generație și se înregistrează reacțiile și imaginile obținute. Filmul e pe YouTube:

O variantă la rezoluție mai bună a documentarului (contează, pentru poze) poate fi văzută aici.

Sigur, pentru cei care folosesc Instagram sau point and shoot-uri povestea poate fi Continue reading →

Hardware, Visual

Digitale retro: Fuji Finepix X 100 vs. Leica M9/Canon EOS

BY

Se poartă, mai nou, digitalele retro, care arată a rangefinder sau SLR de acum câteva zeci de ani. Fenomenul e cunoscut și se leagă de un subiect la care am lucrat, referitor la filozofia Leica. De ce dau fanii bani grei pe astfel de aparate? Dincolo de snobism, există și o serie de explicații.

Bineînțeles că cel mai sigur mod de a lămuri o astfel de poveste e un test. Pentru care am luat un Fuji Finepix X 100, senzația anului trecut, de la F64. E vorba de un aparat cu preț mediu – sub 1000 de euro, împreună cu obiectivul fix (și ca focală, și în sensul că nu poate fi scos de pe cameră); Fuji a mai lansat între timp mai profesionalul X Pro-1, cu obiective interșanjabile, dar X 100 e de luat în seamă ca un fel de low end al high-end-ului reprezentat de asemenea aparate. Mai la vale o să vedem și o comparație cu faimosul Leica M9, pentru care cel mai ieftin obiectiv Leitz costă mai mult decât un Fuji X100 cu totul. Și, de ce nu?, și una cu un DSLR.

Obiectivul lui X 100 este un 23 de milimetri, echivalent cu 35-ul clasic pe senzor APS-C, cel cu care e dotată camera. N-o să insist cu datele tehnice, ci o să spun doar că aparatul obține niște imagini comparabile cu cele ale DSLR-urilor. Vizorul hibrid (optic, peste care apar niște date electronice), finisajul și controalele de cameră oldie creează senzația unui obiect zdravăn și ușor de manevrat. E un fel de DSLR care încape într-un buzunar de geacă, dacă se poate vorbi de așa ceva. Dovada:

DSCF5425

1 Decembrie (1)

Continue reading →

Hardware, Visual

E ceva ce nu poți face cu un Nikon D4? Habar n-am ce

BY

Nikon D4. Ce caută el la mine pe blog? Amicii știu că fotografia mă interesează din ce în ce mai tare, ca alternativă la datul în taste, nu de alta, dar am făcut o socoteală și scriu, cred, peste 150.000 de semne pe lună, cu totul. Ca să nu se facă 160.000, o să zic doar că am contactat F64 pentru rubrica de hardware din The Industry, unde o să citiți în numărul următor despre DSLR-uri recente, și am primit capul de serie de la Nikon în teste.

Dat fiind că Nikon marchetează aparatul drept “built for speed”, mi-ar fi plăcut să-l văd cum se mișcă dacă pui pe el un 70-200 bun. Nu sunt însă fotograf de sport și nici de natură, așa că nu m-a deranjat prea tare că am avut la dispoziție doar un banal – dar bunicel – 50/1.8.

Cu aceste limitări, aparatul e într-adevăr acolo unde te-ai aștepta ca performanțe – sau chiar dincolo. N-am ținut în mână un 1Dx de la Canon, care e principalul concurent, dar ca utilizator de DSLR Canon mai de entry-level am fost surprins de cât de bine se simte în mână un aparat de două ori mai mare și mai greu (cam 1,3 kilograme, față de 0,5 kilograme, versiunile consumer). Autofocusul e foarte rapid  chiar și cu obiectivul nu prea performant pe care l-am avut și, mai ales, se duce unde trebuie, ceea ce e o mare ușurare față de o cameră mai proastă. Dincolo de recognoscibila și interesanta cromatică Nikon și imaginea ireproșabilă, dată de senzorul mare și procesorul de imagine state of the art, spectaculos mi s-a părut modul cum se comportă aparatul la sensibilități mari (până la 12.800 ISO, extins – 204.800). Am pozat pe înserat sau pe noapte și ceea ce am obținut e mai jos, în ordinea crescătoare a sensibilităților ISO:

640 ISO, 1/25

640 ISO, 1/25

800 ISO, 1/13

800 ISO, 1/13

Continue reading →

Visual

The Industry # 14: special MIPCOM-Cannes & schimbare de grafică

BY
The Industry nr. 14

The Industry nr. 14

Numărul 14 din The Industry vine cu un cover story pe care l-am scris de la Cannes, de la MIPCOM, și o schimbare grafică. Dacă vă place coperta, aflați că i se datorează, ca și restul revistei, lui Max Turza, pe care foștii colegi din Ringier îl știu foarte bine. Trei lucruri care m-au frapat, personal, la Cannes, în ideea că informația propriu-zisă o să o găsiți în cele opt pagini de revistă pe care le-am scris pe tema asta:

  • Media este încă o industrie înfloritoare și există diferiți oameni care se distrează făcând bani sau fac bani distrându-se. De la Mark Burnett la Robert Kyncl de la Google și la Jason Kylar de la Hulu, personajele ale căror keynote-uri le-am ascultat știu foarte bine ce fac și generează profituri imense. Un exemplu; Hulu, site mai puțn cunoscut în România fiindcă livrează video doar în SUA și Japonia, cheltuiește 500 de milioane pe conținut în 2012. Modelul de business: finanțare prin reclamă.
  • Turkish Invasion: dacă în România Kanal D pare o ciudățenie și Suleyman, un soi de agresiune culturală, aflați că producțiile turcești se răspândesc ca incendiul prin toți Balcanii și țările arabe, unde apar tot mai multe televiziuni după evenimentele politice de acum doi ani. Serialele turcești au de regulă bugete mici, dar un potențial subversiv; Suleyman a stârnit polemici fiindcă gloriosului sultan îi plăceau vinul și femeile, la fel cum o poveste de dragoste între o tânără turcoaică și un grec a făcut valuri, ca să fie ulterior cumpărată și de o televiziune “dușmană” din Grecia.
  • Digitalizarea se precizează: jucătorii online nativi găsesc modele de business sustenabile, în timp ce televiziunile se duc spre rețele sociale, pe care le folosesc cu cap, mai ales pentru retenția și achiziția de telespectatori. Fox și Fremantle povestesc în The Industry ce și cum.

Pentru degustătorii de grafică, poftiți și câteva exemple de layout faceliftat. Noi suntem foarte mulțumiți de ce a ieșit – și știți că nu fac exces de “foarte” când vorbesc de proiectele proprii:  Continue reading →

Visual

Ion Iliescu a simțit și el parfumul capitalismului

BY

Vă mai aduceți aminte de reclama de la Fa pentru ruși, cu Запах капитализма? Poza de mai jos arată că viața bate publicitatea:

Ion Iliescu la McDonald's

Ion Iliescu la McDonald’s

Într-o epocă în care chestiile astea se obțin în Photoshop, imaginea e pe bune și a fost realizată acum vreo 10 ani și mai bine de Ștefan Ioniță, alias Fane Jeg, echivalentul românesc al lui Ron Ballella, zis (acesta din urmă) paparazzo extraordinaire. Am pescuit-o de pe Expresspress.ro, site-ul lui Fane, unde puteți vedea imagini dintr-un album publicat pe undeva prin mandatul Năstase.

Visual

Monarhia e o hologramă

BY

Printre alte lucruri, jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a a prilejuit și o expoziție de fotografie, la National Portrait Gallery (cine a fost prin Trafalgar Square o știe, e lângă National Gallery). O imagine care mi s-a părut remarcabilă e asta:

Imaginea este nu o fotografie, ci o hologramă, care i se datorează unui artist canadian pe nume Chris Levine. Puteți găsi originalul aici, sub numele de Lightness of Being. E un joc de cuvinte care pleacă de la Kundera (Insuportabila ușurătate a ființei), dar Levine teoretizează lumina ca forță a vieții, deci traducerea literală a titlului ar putea fi ceva gen Luminătatea ființei. Detalii despre expoziție pe site-ul National Portrait Gallery.