După vreo doi ani și jumătate de lucru pe cont propriu, am început să-mi conturez în minte o tipologie a oamenilor de care mă lovesc în diferite aventuri legate de ezotericul business numit comunicare. Cred că unul din cele mai frecvente personaje din lumea în care mă învârt este ceva ce voi numi Încurcă-Business. V-ați lovit probabil și voi de el și probabil că o să vă bucurați după ce o să-i citiți portretul aici, în maniera frumos numită de Caragiale “compătimim împreună”. Asta e, e week-end, prea multe nu avem de făcut, deci putem să ne permitem luxul de a ne plânge un pic de milă.
Încurcă-Business este, cum îi spune și numele, un descendent de a doua generație a lui Încurcă-Lume, un altoi de dinamism mimat și trăncăneală englezită pe încurcătura milenară numită Istoria României. Evident și iarăși conform numelui, el a terminat ASE-ul și își duce existența diurnă într-un business, de obicei unul suficient de mare încât lipsa lui de eficiență, freacă-de-mentismul lui, intențiile lui bune cu rezultate la limită sau puțin sub linie să poată fi tolerate fără falimentul prăvăliei. Poziția lui nu e, formal, una neglijabilă, face parte din middle management, dacă nu chiar din zona de top. Însă modul cum a obținut-o – fiind băiat simpatic pe lângă vreun zmeu autohton sau de multinațională – îi reduce și autonomia, și aptitudinile decizionale către zero.
Încurcă-Business vine în fiecare zi la serviciu cu mașina lui de la firmă, își deschide laptopul de la firmă, bea trei cafele de la firmă, fumează șase țigări din patrimoniul propriu (s-au scumpit al dracu’!), pe holul de la firmă, după care are revelația pulsatorie a faptului că ar trebui să facă ceva pe ziua în curs. Se uită în Outlook, unde sunt trecute două drumuri și trei telefoane. Pe primele le amână, mult prea dificile pentru că afară e cald sau frig și e de-abia la începutul sau hăt la sfârșitul săptămânii, mai pot aștepta, dă-i dracului. Dintre telefoane, o alege pe Angelina Jolie Continue reading →