Category Archives: Business

Povești nemuritoare din lumea trendy, juicy, glossy și glamour a business-ului românesc

O chestie pe care am auzit-o dinspre Carat/Aegis, agenția de media, și v-o spun așa cum am auzit-o, drept dovadă de lucrurile care se pot întâmpla în frumoasa noastră patrie. Carat a avut niște probleme cu un furnizor care a acționat-o în instață cu dedicația “insolvență”. Problema cu furnizorul s-a rezolvat destul de repede și Carat a primit la mână un agreement în care acesta afirma că nu există datorii către el, agreement care, desigur trebuia să ajungă în instanță. Între timp, justiția a intrat însă în grevă și Carat a rămas în insolvență, deși altfel operează normal.

Din câte-am aflat, Carat a trebuit să trimită o scrisoare partenerilor ca să explice acest lucru.

N-am când să fac research pe tema asta, dar dacă lucrurile sunt așa, stai și te gândești de ce depinde un business de milioane la noi. “Avem di tăte”: Continue reading

,

Celebritate și sinceritate cu Anne Diamond

Cui te vinzi, dacă ești vedetă de televiziune, e destul de clar: publicului. Dar cum o faci? Anne Diamond, reporter și prezentator britanic, se caracterizează pe Media Guardian cam în felul următor: prea grasă, fără partener de viață, încă afectată de moartea unuia dintre copii. Comparația cu imaginea sintetică a vedetelor autohtone se impune de la sine. Cine poate crede într-o vedetă cu o prestație “perfectă”, o căsnicie pe măsură, activități de binefacere demne de Maica Tereza, apostolat într-ale fitness-ului, eventual talente culinare (“star bucătar”) care-l bagă-n cofă pe Jamie Oliver?

Tot Anne Diamond spune în Media Guardian un lucru foarte interesant: “Dacă apari la TV, devii victima valorilor altora.” E un lucru cu care vedetele au de luptat, în sensul că nu e obligatoriu să personifici chiar toate ipostazele sfințeniei. Nu v-ați săturat, fetelor, de atâta perfecțiune? Aveți puțină milă de ziariștii care încearcă să scoată ceva uman de la voi.

Anne Diamond la Nobby’s TV show:

La Celebrity Big Brother: Continue reading

,

Coperta crizei

Tocmai ce spuneam că în 99 la sută din cazuri nu preiau alte ziare sau bloguri, din motivele pe care le vedeți în postul respectiv, că sunt obligat să încalc regula asta pentru o copertă care mi se pare că nu poate fi trecută cu vederea. De la Sergiu:

Coperta Economist

Cred că e o lecție despre ceea ce înseamnă să fii art director. Putem presupune că ideea respectivă a venit fix de la grafician și nu de la vreun editor.

UPDATE: Brăduț îmi atrage atenția că poate fi vorba de o poantă, fiindcă coperta e datată 27 septembrie și, altfel, cuvântul acela din patru litere e cu probleme în lumea anglo-saxonă. Dacă e așa, nu pot decât să felicit glumețul. Vă las pe voi să dezlegați enigma 🙂

,

Cine-i cetățeanul ăsta și ce legătură are el cu noi?

Pare a fi de meserie, explică foarte clar și amuzant cadrele de televiziune, vorbește spaniolă…

Tot nu v-ați prins? Făcea asta prin anii ’70:

Nu mă refer la cântăreț, care pare a fi un tip pe nume Peret, ci la regizorul clipului. Suprarealism în videoclip, cu alte cuvinte. Un tip care avea mare drag de Bunuel. O panoramare care mi-a plăcut în mod special la 1:17, dar nu dezvăluie personajul. Mai vreți? Continue reading

, ,

Confirmare pe două voci cu privire la tranzacția Patriciu-Blik

Știrea cu privire la vânzarea către Adevărul Holding a cotidianului ucrainean Blik e veche de vreo lună și ceva. Azi, totuși, am primit două comunicate de presă atât din partea Adevărul, cât și din partea Ringier, care o oficializează. În lipsa noutății, vă las să vă delectați cu modul diferit cum prezintă lucrurile cei doi coloși media:

Adevărul, cumpărător: “Pasul facut pe piata din Ucraina e o premiera pentru un publisher roman si, deopotriva, o etapa strategica importanta in viziunea de dezvoltare a grupului Adevarul.”

Ringier, vânzător: “Asteptarile fata de piata din Ucraina nu au fost in general confirmate. In viitorul apropiat Ringier se va concentra pe activitatile de succes”

Etc., etc.

Cum ar veni, o situație win-win.

Comunicatele de presă integral: Continue reading

zero caractere.1: Ce este Încurcă-Business-ul și ce încurcă el

După vreo doi ani și jumătate de lucru pe cont propriu, am început să-mi conturez în minte o tipologie a oamenilor de care mă lovesc în diferite aventuri legate de ezotericul business numit comunicare. Cred că unul din cele mai frecvente personaje din lumea în care mă învârt este ceva ce voi numi Încurcă-Business. V-ați lovit probabil și voi de el și probabil că o să vă bucurați după ce o să-i citiți portretul aici, în maniera frumos numită de Caragiale “compătimim împreună”. Asta e, e week-end, prea multe nu avem de făcut, deci putem să ne permitem luxul de a ne plânge un pic de milă.

Încurcă-Business este, cum îi spune și numele, un descendent de a doua generație a lui Încurcă-Lume, un altoi de dinamism mimat și trăncăneală englezită pe încurcătura milenară numită Istoria României. Evident și iarăși conform numelui, el a terminat ASE-ul și își duce existența diurnă într-un business, de obicei unul suficient de mare încât lipsa lui de eficiență, freacă-de-mentismul lui, intențiile lui bune cu rezultate la limită sau puțin sub linie să poată fi tolerate fără falimentul prăvăliei. Poziția lui nu e, formal, una neglijabilă, face parte din middle management, dacă nu chiar din zona de top. Însă modul cum a obținut-o – fiind băiat simpatic pe lângă vreun zmeu autohton sau de multinațională – îi reduce și autonomia, și aptitudinile decizionale către zero.

Încurcă-Business vine în fiecare zi la serviciu cu mașina lui de la firmă, își deschide laptopul de la firmă, bea trei cafele de la firmă, fumează șase țigări din patrimoniul propriu (s-au scumpit al dracu’!), pe holul de la firmă, după care are revelația pulsatorie a faptului că ar trebui să facă ceva pe ziua în curs. Se uită în Outlook, unde sunt trecute două drumuri și trei telefoane. Pe primele le amână, mult prea dificile pentru că afară e cald sau frig și e de-abia la începutul sau hăt la sfârșitul săptămânii, mai pot aștepta, dă-i dracului. Dintre telefoane, o alege pe Angelina Jolie Continue reading

,

Coperte chinezești cu olimpiada de la Beijing

Contează mai puțin cum se cheamă și ce scrie în ele – oricum n-aș putea să vă spun. Ceea ce știu e doar că piața chineză de reviste e imensă și începe să fie împânzită de titluri internaționale ca Vogue sau Esquire. Dintre grupurile binecunoscute în România, Ringier și el o implicare prin Ringier Pacific, cu operațiuni în China și Vietnam. Există un filon tradițional reprezentat de reviste cu povestiri, eventual pentru tineri, și ediții internaționale cu o imagistică aparte și interesantă. Continue reading

,

Mimimimi, momomomo, hahahaha (updated)

Un prezentator TV olandez cu veleități de Mircea Radu discută cu invitații lui trecuți printr-o dramă medicală. Drama se leagă de amigdalele acestora, de unde niște voci care nu te prea lasă să stai pe scaun.

Ce ziceți, e posibil așa ceva?

UPDATE: Nu e posibil – sau cel puțin nu s-a întâmplat. E un fake realizat de un grup flamand (belgian) pe nume In De Gloria, iar omul care joacă rolul prezentatorului se cheamă Erik Hartman. Lucrurile apar puțin trase de păr în versiunea completă a sketch-ului: Continue reading