Category Archives: Broadcast

, ,

(P) Radio Seven: un radio pentru oameni normali

Nu sunt un ascultător de radio FM românesc, iar motivul pentru care nu sunt așa ceva e că de obicei primești un terci de hituri care nu te interesează și glume de toaletă. Dacă nu l-aș fi știut pe Bogdan Strătulă, director executiv la Radio Seven, aș fi fost circumspect cu privire la acesta. N-am fost și bine am făcut. Motivele ar fi mai multe, dar ca să nu vă plictisesc pomenesc doar trei. Continue reading

, , ,

Ce-a câștigat și ce-a pierdut Antena 3 săptămâna trecută

E greu de știut cu precizie cine a stabilit strategia Antenei 3 în legătură cu ordinul de evacuare dat de ANAF, dar la felul cum s-au petrecut săptămâna trecută lucrurile, putem face o socoteală de pierderi și câștiguri de imagine (și nu numai) pentru Antena 3. Interesant e cum se repartizează lucrurile pe susținători și restul lumii.  Continue reading

Broadcast, Online, ymterviu

Toni Grecu: „Viitorul comediei pe televiziune, în România, e Internetul”

Toni Grecu, omul în jurul căruia s-a învârtit grupul Divertis și se învârte Serviciul Român de Comedie, explică de ce pe posturile TV românești nu există nicio emisiune de umor de calibru, iar pe Internet totul se reduce la pastile din clasa videolog. După ce trece în revistă câteva emisiuni celebre, se întoarce la ambițiile proprii de pe Digi 24 și își face planuri de comedy pe online și în spectacol.  Continue reading

, ,

Video killed the radio star, Vinil învie religia rock

Anunțat de HBO cu surle și trâmbițe (începe la noi astă seară, la 20.00), Vinil al lui Martin Scorsese și Mick Jagger e o producție care poate schimba trendurile în materie de seriale. Ingredientele: amprenta inconfundabilă a lui Scorsese, cu tot ce include ea, de la violență extremă sublimată coregrafic, la tipologie umană bizară și, mai ales, lungi interludii rock (cum sună asta? dar așa e) care te fac să te simți în capul protagonistului și să trăiești împreună cu el un delirul indus nu atât de cocaină, cât de vremuri. Continue reading

,

(P) VICE România angajează producător video

Fișa postului

  • Producătorul este persoană cheie în departamentul video și raportează direct redactorului șef VICE România și producătorului executiv din UK. Este responsabil pentru fiecare aspect al producției video, de la comisionare la dezvoltare, până la ghidarea echipelor pe teren și supravegherea post-producției.
  • Este responsabil de decizii editoariale în toți pașii procesului de producție, cu accent pe partea de post-producție. Coordonează o echipă de editori, programul și proiectele lor, le oferă sfaturi în toate fazele de montaj și-i ajută la scenariu. Trebuie să respecte standardele înalte de calitate ale jurnalismului și documentarelor VICE.
  • Are capacitatea de a coordona mai multe producții video și echipe de filmare deodată, astfel încât să-și respecte deadline-urile. Se va folosi de rețeaua proprie de contacte și de experiența pe care o are în negociere și în management pentru a crește numărul de colaboratori talentați. Este responsabil de comunicarea cu echipa din UK, ca să se asigure că a primit toate informațiile legate de conținutul produs și le-a aprobat.
  • Candidatul potrivit trebuie să aibă o experiență de trei ani în filme documentare, subiecte de actualitate sau producție de știri, să se descurce cu gestionarea mai multor proiecte simultan și să aibă răbdarea și flexibilitatea să lucreze într-un mediu aflat într-o continuă schimbare, cu obiective din ce în ce mai dificile.

Continue reading

, ,

Ceva diferit, dacă v-ați săturat de seriale turcești

Producțiile turcești aduse de Kanal D în România s-au extins pe mai multe posturi tv autohtone, inclusiv PRO TV, deși în lumea anglo-americană serialele TV (sau online) au devenit în ultima vreme locul unde creativitatea, actorii și regizorii unui Hollywood cam secătuit se repliază cu folos. Mai puțin Mad Men (TVR și Sundance Channel), House of Cards (mai nou, pe același PRO TV) și Game of Thrones de pe HBO, telespectatorul român e deconectat de acest gen de producție deschizătoare de drumuri. Am ales câteva titluri care pot fi comandate pe DVD, de pe Amazon.com, la prețuri care se situează cam între 5 și 50 de dolari pe serie, cu conștiința faptului că devoratorii de astfel de lucruri știu deja despre ce e vorba. Lista de mai jos e pentru noi, ceilalți.

Carnivàle (2003-2005): precursorul revoluției, lansat de HBO în 2003, înainte de criza economică, pe când HBO cheltuia pe un episod de astfel de serial patru milioane de dolari, cam costurile a cinci-zece lung-metraje din noul val românesc. Greu de crezut că o poveste gnostică, la propriu, cu două șiruri de avataruri care susțin în lume confruntarea dintre bine și rău, poate încăpea pe micul ecran. Ei bine, atipicul Carnivàle, care i se datorează în proporție covârșitoare creatorului Daniel Knauf, te convinge de contrariu. Acțiunea se petrece în vremea Crizei din anii ’30, într-o Americă profundă, ale cărei peisaje și fețe par a fi imortalizate de Dorothea Lange, dar pe film color.

Borgen (2010-2013): Dacă vreți un House of Cards mai puțin bombastic, dar mai consistent politic, o să fiți captivați de acest serial danez, produs de televiziunea publică, în care inclusiv televiziunea publică e luată în balon. Prim-ministrul, Brigitte, trece prin trei sezoane de întâmplări verosimile, interpretat(ă) cu multe nuanțe de Sidse Babett Knudsen. Corespondența cu viața politică a Danemarcei e aproape 1:1. Ițele relației dintre politic și media sunt descâlcite cu acuratețe și un realism pe care îl vor gusta din plin cei care n-au înghițit prostia din House of Cards, cu reporterița de politic aruncată de politicianul Kevin Spacey în fața metroului. Am spoilerit serialul de pe PRO TV? Ei aș, era spoilerit până-n străfunduri încă din secunda în care a ajuns la noi pe TV.

Alpha House (2013-2014): Că tot am vorbit de House of Cards, această comedie produsă de Amazon e un alt tip de pandant al ei, în care sforarii democrați sunt înlocuiți de rinoceri republicani. Totul se-nvârte în jurul personajului magistral al lui John Goodman, actorul preferat al fraților Coen, și se-nvârte bine de tot. Prin serial mai scot capul, creditați pe generic sau nu, Bill Murray, Stephen Colbert și alții asemenea lor. Gândite la pachet, House of Cards și Alpha House sunt concludente pentru diferențele de raportare a industriei de entertainment americane la liberali și conservatori.

Orange is the New Black (2013-2015): Probabil cel mai cunoscut și mai premiat din această listă, urmărește aventurile în pușcărie ale unei fete sexy, high society – Piper, interpretată de Taylor Schilling. Nu e genul de poveste care îți produce revelații, dar povestea cuprinde toate ingredientele unei producții de mare succes, de la comicul de situație sec și uneori macabru, la scenele sexy care, probabil, n-ar putea fi difuzate nici pe HBO sau Showtime – fiindcă filmul e realizat de o platformă de video online, Netflix. A colecționat patru Emmy-uri și 16 nominalizări până acum.

Bloodline (2015): Din nou, o idee neverosimilă realizată magistral: hibrid de family drama și thriller. Saga familiei Rayburn începe de la cuplul patriarhal interpretat de Sam Shepard și Sissy Spacek, dar se ramifică în personajele celei de-a doua generații, foarte pregnant conturate în scenariu și impecabil jucate de actori ca Ben Mendelsohn și Kyle Chandler. Primul sezon e o luptă între fratele cel bun și fratele cel rău, în care relativismul moral se developează pas cu pas, pentru a seduce definitiv privitorii. Cum spune și tagline-ul serialului, Nu suntem răi de felul nostru, dar am făcut ceva rău.

Black Mirror (2011, 2013, 2014): O așa-numită mini-serie britanică, creată de Charlie Brooker, binecunoscut realizator de televiziune din Insulă. Cele șapte episoade produse până acum nu au legătură între ele și se ocupă cu ceea ce, mai nou, se numește ficțiune speculativă, adică un SF în care timpul viitor nu e obligatoriu și tehnologia are un rol mai mic decât ideile. Ele, ideile, se leagă de transformările noastre etice în acești ani, legate de online și tehnologie. Atmosfera te trimite cu gândul la un fel de cyberpunk aseptic. Pentru fanii acestui gen, faptul că Netflix a contractat un sezon de 12 episoade e cu siguranță o veste bună.

Dacă vă prinde în mreje, oricare dintre titlurile de mai sus e convingător pentru faptul că filmele în serial pot însemna, azi, orice altceva decât soap-uri pentru învățătoare sau imbecile blockbustere hollywoodiene. Platformele gen Netflix sau Amazon, care încep să se bată în parte cu marile rețele și posturile pay TV pentru Emmy-uri, au revigorat genul și i-au creat grade noi de libertate. În viitorul apropiat, țineți ochii pe: Narcos (Netflix) și The Man în the High Castle (Amazon). Primul e povestea lui Escobar, iar al doilea un alternate history după Philip K. Dick, care se petrece într-o lume unde al doilea război mondial a fost câștigat de nemți și japonezi.

Articol scris pentru ediția de joi, 22 octombrie 2015, a săptămânalului Dilema veche.

, , , , ,

Gata, am păcătuit cu “Gândul”

De azi, o să mă găsiți în fiecare joi, în Gândul, cu o rubrică de filme, TV, cărți, muzică, evenimente culturale, flori, fete și băieți, cu care vă puteți distra în fiecare week-end. Ceva de genul:

“Ce Halloween scârbos! Mai bine un film bun. Sau o soprană

Petrecerile de Halloween sunt de toată jena. Sau cel puțin anunțurile lor. Totuși, în weekendul ăsta avem o premieră de film românesc (Box, de Florin Șerban) și un Palme d’Or la Mall. Iar o soprană celebră cântă Dowland și Purcell la Palatul Bragadiru. Continue reading