Category Archives: Print

,

Inventarul corupției mele de jurnalist

Sărbătorile au trecut, cadourile de la companii au venit și s-au mâncat, s-au băut sau s-au dat mai departe. Cred că e momentul să-mi fac un examen de conștiință.

Primul plocon pe care-mi amintesc să-l fi primit, pe vremea când lucram în redacții propriu-zise, a fost o mașină de călcat. Probabil, și cel mai valoros – și funcționează și în ziua de azi. Era pe vremea când eram la o revistă de femei și redacția se umplea de: băuturi răcoritoare, detergenți, loțiune de curățat faianța, bomboane, vin și, bineînțeles, nelipsitele cărți și CD-uri. De unde veneau toate? De la fabricanții de loțiuni, răcoritoare, detergenți și altele. Veneau la pachet cu comunicatele de presă, pentru ca redacția să scrie. Redacția privea cu scârbă pachetele, le dădea în genere mai departe, scria.

Cum adică, le făcea cadou mai departe, dar scria? Continue reading

, ,

ymterviu.047: Cu Mona Dîrțu despre subiectivitate, obiectivitate, imperialism, americanism, jurnalism

Mona Dîrțu e genul de personaj discret în public, dar cu un CV impresionant și fani necondiționați în breaslă. După ce a trecut pe la Monitorul și Business Magazin, a pus pe roate una din puținele idei creative și solide din Realitatea-Cațavencu, Money Express, o revistă de business deplasată puțin spre actualitate generală și story de personaj, care merita o soartă mai bună decât a avut. La fel ca și TVRInfo.ro, mașinăria de știri digitale a TVR, pe care Mona a pus-o la punct în mandatul Lăzescu. Discuția de mai jos am început-o prietenește, dar de la un punct încolo mi-am dat seama că în ea apar lucruri relevante pentru oricine e interesat de locul unde se duce jurnalismul și ceea ce vine după el.

Iulian Comanescu: …dracu’ știe. Am scris ceva bun despre televiziuni. Ai citit cumva Simulacra and simulation a lui Baudrillard?

Mona Dîrțu: Nu.

Iulian Comanescu: Îți distruge orice iluzii despre presa așa cum ți-ai dori-o.

Mona Dîrțu: Citit. Fain textul.

Iulian Comanescu: Meritul lui Baudrillard, în mare parte. Chestia aia cu simulacrul care devorează realul. N-am citit toată cartea, sunt curios unde duce. Am ajuns într-un loc în care spune despre Watergate că deconspirarea s-a produs exact cu mijloacele fărădelegii, așa ceva. Și că n-ar fi existat “scandal” dacă nu exista reflectarea media. Îți sună familiar, nu? În capul meu toate astea au legătură cu formula de incertitudine a lui Heisenberg, dacă mai ții minte.

Mona Dîrțu: Zice Baudrillard de Heisenberg? Sau e comparația ta? Continue reading

Bravo, FHM

Nu mi-a mai plăcut de mult o copertă de revistă românească. Primul FHM pe 2014 e altfel. Bravo, Radu Coman și Horia Ghibuțiu.

FHM, ianuarie 2014

FHM, ianuarie 2014

  • Art: Alexandru Revega
  • Foto: Marius Bărăgan
  • Stil: Maria Andrei
  • Hair Style: Camelia Negrea.
, ,

ymterviu.046: Florin Negruțiu (Gândul) despre torționari și tortura VEZI AICI

Acum vreo câțiva ani, am ținut, împreună cu un american pe nume Dean Cox, un training despre jurnalism digital, la Centrul pentru Jurnalism Independent. M-am mirat să-l văd printre cei înscriși pe Florin Negruțiu de la Gândul: majoritatea tipilor din generația lui – cu 10 ani mai tânără decât a mea – s-au născut învățați și sunt mai degrabă dispuși să țină ei lecții, cu consecințele catastrofice pe care le vedem în ziarele și pe site-urile din România. Gândul mă intriga, pe vremea aceea, din punctul de vedere al tranziției către digital, la fel cum mă intrigă și acum. La training mă gândeam – poate era mai bine să spună Negruțiu ce fac dumnealor la site/ziar și să iau eu notițe? Chestia asta m-a bântuit până azi.

Iulian Comanescu: Prima întrebare se leagă de faptul că m-am săturat de toată jelania asta despre moartea presei. Tu ai vreun semnal/motiv de optimism?

Continue reading

,

Rolling Stone, ediția Țarnaev: oroare cu happy end

Rolling Stone, ediția Dzokhar Tsarnaev

Imaginea de mai sus, cu care am început fiindcă am motive să presupun că o știți, a creat în jurul ei ultragiu, dar și una din puținele povești de succes legate de jurnalismul de revistă al acestor ani. Coperta de acum două săptămâni a Rolling Stone îl arată pe Djohar Țarnaev, învinuitul de atentatul de la Boston, într-o postură glamour și invită cititorii să citească o biografie revelatoare a ceceno-dagestanezului. Biografia se asortează cu poza, în sensul că mai nimic nu prevestea crima, în scurtul traseu existențial al lui Țarnaev. Valul de oprobriu a fost considerabil în America; cum de revista a avut de câștigat?

Continue reading

, ,

9 criterii de judecat presa

Echilibrul sau imparțialitatea, buna-credință, separarea opiniei de informație, a departamentului editorial de cel de business și alte principii de funcționare a presei, așa cum o știam sau o doream, sunt de domeniul trecutului. Cele mai de succes televiziuni politice ale momentului – B1, RTV și Antena 3 – sunt aliniate cu PDL, PSD și PNL, iar telespectatorii nu pot fi decât simpatizanți ale acelorași. Moderatorii nu moderează, ci manevrează, iar talk-show-urile, în loc să reprezinte o căutare dialectică a adevărului, sunt adesea un mecanism de omologare a unor scenarii și enunțuri politice, emanate de consultanții de partid. Într-un astfel de peisaj, riști să suspini inutil după onestitatea și curajul jurnalistic, succesul financiar care asigura independența presei, rolul acesteia de câine de pază și mecanism de satisfacere a interesului public. Sau, dimpotrivă, poți deveni indiferent, pentru a culege doar ceea ce (mai) e distractiv, lipsit de greutate politică, fără legătură cu binele comun. Și cum niciuna din alegeri nu duce, în ultimă instanță, nicăieri, este poate momentul să căutăm nuanțe și diferențe în atitudinile și pozițiile participanților reali la bal(et)ul media, așa cum sunt în România, în 2013.

1. FEREASCĂ DUMNEZEU DE EXCESUL DE ZEL. Dacă proprietarii media și managementul sunt adesea rău intenționați, a nu scrie/filma/vorbi la comandă e foarte greu. E problematic ca un profesionist să se conformeze unor atari comenzi – și totuși cazuri există destule. În schimb, e de-a dreptul oribil ca același profesionist să se arunce în execuții, parti pris-uri, imnuri de laudă cu voluptate și aplomb.

2. MARII MORALIȘTI SUNT PLINI DE BUBE. Adesea, în România, funcționează un fel de lege empirică, conform căreia cele mai gălăgioase voci de moraliști sunt ale oamenilor cu probleme de CV, păcate, interese ascunse. E un fel de “Hoțul strigă «Prindeți hoțul!»” pe stil nou. Continue reading

Copertă Time semnată de Ai Weiwei

Time Magazine  a apărut la chioșcuri cu o copertă despre China realizată de Ai Weiwei. Subiectul: o corespondență extinsă despre această țară, sub Xi Jinping. Fonturile/titlurile se datorează unei prăvălii pe nume Post Typography. Rick Stengel, managing editor al revistei, spune despre copertă că e “cea mai frumoasă din istoria acesteia”. Ce ziceți, așa e?

time-cover-china-ai-wei-wei

,

Semnați pentru transparența media

Sunt, probabil, ani de când nu mi-am mai bătut capul cu politica, aici, fiindcă și ceea ce se întâmplă în partide, și ceea ce se întâmplă în presă mi se pare lipsit de speranță. Totuși, de curând, am găsit un subiect care merită scris într-un proiect în care sunt implicat (inclusiv financiar) cu Centrul pentru Jurnalism Independent, iar “merită” vă rog să-l citiți independent de implicarea mea în respectivul proiect.

Ideea e cât se poate de simplă: o reglementare europeană minimală, în sprijinul pluralismului media. Reglementare la care poți contribui și tu, cel care citești chiar acum ceea ce scriu, într-un mod foarte simplu: semnând o petiție care să atenționeze Comisia Europeană cu privire la ceea ce se întâmplă în țara ta.

De ce cred că e necesară o astfel de Directivă (cum se numește în jargonul UE):
Continue reading