Mogulii noștri, mogulii lor și raportarea la public
“Evenimentul zilei” a făcut o poveste despre ceea ce se întâmplă în aceste zile în Realitatea-Cațavencu și mi-a cerut și mie părerea. Puteți citi despre ce e vorba aici. Dar asta nu înseamnă că am, neapărat, vreo bucurie fiindcă structura media a lui Vîntu se face bucăți. Stau și mă gândesc de ce se face, în afara motivelor evidente. Poate că problema cu mogulii români nu e că sunt moguli. Ci, mai curând, că nu prea sunt. Sau în măsura în care nu sunt. Cum vine asta?
O să înțelegeți ce vreau să spun dacă vă povestesc că anul trecut, un amic din Chișinău, om foarte serios, cu presă occidentală în CV, îmi spunea cu un dram de invidie: “Măi, dar voi nu stați rău, dacă puteți vorbi despre EBa așa cum vorbiți în media. La noi, numele lui Oleg (Voronin) nu se pronunța înainte de 7 aprilie nici măcar pe stradă.” Da, e adevărat, la Chișinău sunt lucruri care nu se spun decât metaforic, în timp ce la București se vorbește uneori prea mult. Dar morala poveștii e clară: unul sau mai mulți poli de putere financiară, opuși politicului, care să fundamenteze și susțină media va să zică un fel de vis al oricărei democrații. Continue reading
