Businesscover.ro, Filmreporter.ro, Lipandesign.com
Trei site-uri mici care mi-au plăcut fie prin poziționare, fie prin realizare. Dați pe “mai mult” ca să vedeți de unde e captura asta:
Category Archives: Online
Mogulii noștri, mogulii lor și raportarea la public
“Evenimentul zilei” a făcut o poveste despre ceea ce se întâmplă în aceste zile în Realitatea-Cațavencu și mi-a cerut și mie părerea. Puteți citi despre ce e vorba aici. Dar asta nu înseamnă că am, neapărat, vreo bucurie fiindcă structura media a lui Vîntu se face bucăți. Stau și mă gândesc de ce se face, în afara motivelor evidente. Poate că problema cu mogulii români nu e că sunt moguli. Ci, mai curând, că nu prea sunt. Sau în măsura în care nu sunt. Cum vine asta?
O să înțelegeți ce vreau să spun dacă vă povestesc că anul trecut, un amic din Chișinău, om foarte serios, cu presă occidentală în CV, îmi spunea cu un dram de invidie: “Măi, dar voi nu stați rău, dacă puteți vorbi despre EBa așa cum vorbiți în media. La noi, numele lui Oleg (Voronin) nu se pronunța înainte de 7 aprilie nici măcar pe stradă.” Da, e adevărat, la Chișinău sunt lucruri care nu se spun decât metaforic, în timp ce la București se vorbește uneori prea mult. Dar morala poveștii e clară: unul sau mai mulți poli de putere financiară, opuși politicului, care să fundamenteze și susțină media va să zică un fel de vis al oricărei democrații. Continue reading
BBC News: cum se redesenează un site
BBC News
Noua versiune BBC News, care e online de azi, include câteva lecții clare de design. Accentul e mai curând pe paginile de articole (“story pages”), care sunt unul din cele mai armonioase și mai funcționale exemple de punere în pagină “neliniară” (casetată, cu multe începuturi și final la alegerea cititorului/userului) a subiectului.
Dar cum vine asta, “accentul e pe paginile de articole”? Toată lumea se concentrează pe home page… o să vorbim și despre asta, dar să începem cu începutul. Continue reading
ymterviu.039.1: Dan Turturică despre site-ul României libere. Comparație cu Beta.evz.ro
“România liberă” s-a relansat pe 15 martie, iar din 22 martie se vede pe internet și noul site, mult mai bun decât cel anterior. S-a tot vorbit despre aportul lui Garcia, care a stârnit reacții căldicele. Mie, cum spuneam la linkul de mai sus, mi se pare interesantă poziționarea ca unic broadsheet generalist (care contează, cel puțin), cu 1,9 RON preț pe exemplar, sensibil mai mult decât alte ziare de pe piață. E un loc pe care îl intuiam pentru “Cotidianul”, înainte de martie-aprilie 2007, când a fost clar că în loc de o creștere pe conținut în continuare și creșterea de preț, urmează contrariul. Vorbim deci despre un ziar care încearcă să facă altceva, într-o piață foarte conservatoare și pe alocuri cu totul lipsită de fantezie. De aceea, am considerat că merită să-mi dezmorțesc “întrebătorul” cu Dan Turturică, redactorul-șef al ziarului, și să văd dacă pot să scot de la el mai mult decât a scos de pildă Petrișor Obae chiar în zilele relansării.
Începem molcom, cu o discuție despre site, interesantă pentru profesioniști. În următoarele bucăți din ymterviu (interviu pe messenger, pentru cei care au intrat aici după ce am renunțat să mai public astfel de conversații susținut) va fi vorba de lucruri mai palpitante, ca trecerea “Evenimentului zilei” în proprietatea fraților Păunescu și câte ceva despre întreaga piață de print din România, fee-ul real al lui Mario Garcia etc. Continue reading
O idee pe gratis: de ce nu puneți la loc arhivele, în loc să faceți SEO?
O poveste pe care am tot uitat s-o scriu, referitoare la faptul că marile site-uri din România și-au omorât arhiva la numeroasele relansări din ultimii trei ani. Asta, în condițiile în care pe net au circulat tot felul de acuzații de SEO Spam.
Prin primăvara trecută, când dădeam zor să termin Cum să devii un Nimeni, am avut nevoie de date despre nunta Andreei Esca și a lui Alexandre Eram. Am dat ca tot omul un Google și am ajuns la o concluzie oarecum previzibilă: dintre cele câteva site-uri de ziare/conținut care existau în 2000, numai “Ziua” și “Adevărul” mai aveau sus pagina respectivă.
Povestea m-a frapat, fiindcă scandalul legat de SEO Spam era proaspăt. Vă amintiți poate că acum vreun an, câteva mari site-uri din România au început să-și arunce în cap acuzații Continue reading
Adevarul.ro nou beta
Quality-ul care nu face politică s-a îndeletnicit în ziua alegerilor cu site-ul nou, pus sus în variantă beta:
Vi-l arăt pentru că văd câteva lucruri care îmi plac:
– fonturi cu serif bine alese în titluri
– ordine
– senzația de aeriseală
– un contrast albastru-roșu nebanal pe internet, folosit parcimonios, din numai câteva accente
– site-ul pare simplu, nimeni n-a încercat să înghesuie totul în el.
E vorba deocamdată de un beta. Vouă cum vi se pare?
Feedburner în Google Analytics
A apărut și la voi?
(Pentru nebloggeri: ăștia-s referrerii site-ului, adică site-urile de pe care îți vin utilizatori)
Feedburner, serviciul de rss, a fost cumpărat nu demult de Google. Mai nou, Google Analytics văd că-l afișează în statistici, ca referrer. Altfel zis, din cei 1100-1200 de abonați prin rss, primesc clicuri în proporția din poză.
Cum se transformă o temă
O declarație a președintelui Băsescu de la World Blogging Forum a gâdilat orgoliile internauților:
În România putem găsi foarte mulți ziariști care s-au refugiat din presa scrisă în comunicarea pe Internet, fiindu-le mai scumpă libertatea decât prețul pe care-l aveau lucrând la ziare, care nu mai făceau deja o politică a publicului, ci făceau o politică a patronului.
“Cotidianul” îi dă azi un bobârnac președintelui cu o constatare în linii mari corectă: mulți dintre cei mai citiți bloggeri-jurnaliști provin mai ales din zona Voiculescu (Ciutacu, Bădin, Badea, Tolontan). Sau, pre limba titlurilor, “Tonomatele, în topul bloggerilor deontologi”.
E drept, Mircea Badea nu se consideră jurnalist și nu are un discurs de tip jurnalistic. Totuși, e destul de adevărat, mulți dintre bloggerii-jurnaliști cu trafic provin din zona Antenelor. Ce nu se potrivește? Continue reading
Voi mai folosiți bookmarks/favorites? La ce?
Zilele trecute, Cosmin Prelipceanu m-a sunat să mă-ntrebe lucruri despre Google Fast Flip pentru Realitatea FM și discuția a alunecat spre felul cum consumăm informație pe net. Prelipceanu zicea că el are site-urile bookmarkate și intră pe ele într-o ordine oarecare, iar eu i-am zis că majoritatea lucrurilor le consum prin Google Reader.
Asta naște o altă întrebare pentru cei care consumă mult rss sub o formă sau alta: la ce (mai) folosți bookmarkurile? Eu unul mi-am dat seama că pentru mine sunt oarecum echivalentul gropii în care își ascund câinii oasele, pentru a uita de ele. Am ținut multă vreme o listă organizată pe foldere, pe care am portat-o de la un laptop la altul prin Xmarks. De la un punct încolo însă n-am mai pus lucrurile la locul lor, așa că sub foldere am o devălmășie de câteva sute de adrese. Din când în când, o mai deschid și-mi pun mâinile-n cap, sunt tot felul de lucruri interesante, dar nu-mi amintesc să fi revenit prea des la lucrurile din lista respectivă. Atunci când găsesc ceva care mă interesează cu adevărat fac pdf-uri pe care le așez într-un folder local, numit database (puteți testa pentru asta chestia asta, care poate mai multe ca Adobe Reader și e free, pe Windows).
Sigur că și povestea asta cu directorul local începe să devină cam oldskool, fiindcă Continue reading
Erați într-o redacție pe 11 septembrie 2001? Ce făceați acolo?…
Au trecut opt ani. Deși eram la “Unica”, în ziua aceea am lucrat pentru Revistapresei.ro (așa se chema HotNews), care avea doar un an și-un pic.
Dincolo de sensul istoric și altele, 11 septembrie 2001 este o zi interesantă pentru media – și mai ales pentru internet. La vremea respectivă, singurul canal global pe care puteai vedea relatări de la fața locului în România era mai peste tot CNN-ul, intrat și el rapid în stare de șoc din motive de ceea ce se întâmpla. Internetul a avut o zi foarte plină.
Televizorul din colțul halei în care era “Unica”, unde eram redactor-șef adjunct, era deja pe postul american atunci când am ajuns la treabă. Câteva fete de pe la reviste rămăseseră cu ochii pe el ca mâța-n calendar, iar coloana sonoră era, presupun, nu ce ziceau americanii, ci o piesă a lui Gigi d’Agostino cu care colegii de la “Bravo” ne-au supt creierii luni la rând, în buclă, zi de zi. Era o zi oarecum ocupată, către jumătatea lunii, când revistele se apropie de predarea în tipografie, altfel nu cred că ar fi fost atâta lume la lucru dis de dimineață.
Două reviste de femei și una de puștime/muzică: vă închipuiți starea de șoc în care eram cu toții, în timp ce prin geamuri îi vedeam pe colegii de la “Libertatea” apărând și începând să se agite. Mi-am adus aminte de șandramaua amicului Mărgărit, m-am așezat la calculator, am băgat userul și parola și m-am apucat de treabă. După vreo două-trei update-uri, am ajuns la ceea ce în ziua de azi s-ar numi live blogging. Continue reading