Category Archives: Online

De ce n-am semnat, n-aș semna, nu semnez

Protestul jurnaliștilor împotriva practicilor degradante din presă, lansat pe site-ul Revistei 22, continuă să facă valuri în mediile, evident, jurnalistice. În timp ce un Vladimir Tismăneanu a ajuns să-l compare cu Carta 77, un Mircea Toma explică, în numele ActiveWatch, motivele pentru care organizația lui nu s-a raliat – în esență, fiindcă nu e un protest neutru. Polemica s-a întins cu un Cristian Teodorescu care notează culoarea ideologică a protestului și o reacție a lui Dan Tăpălagă. Andrei Cornea încearcă să facă o diferență între partizanatul onest și cel indus.

Mă opresc aici, deși mai sunt texte despre întreagă poveste, sub care stau semnături care contează. E cazul să ajung la motivele pentru care eu nu m-am raliat protestului.  Continue reading

Piața media în 2014. Dificultăți la PRO, reașezare la glossy, sărăcie în online

2014 va fi un an în care business-urile serioase de media vor continua să aibă dificultăți, iar cele neserioase vor zburda. Austeritatea dată de cele 280-300 de milioane de euro cheltuieli publicitate disponibile pe piața vizibilă va continua să-și pună amprenta asupra brandurilor media mari, în timp ce zona gri, finanțată de politic, va fi cuprinsă brusc de o veselie activă. Imprevizibilul de pe acest din urmă segment e, la urma urmei, mai previzibil decât evoluțiile lente din zona mediei comerciale.

1. TELEVIZIUNI COMERCIALE. Principala necunoscută din 2014 – una foarte importantă, veți vedea de ce – se leagă de traiectoria PRO TV fără Adrian Sârbu. Fondatorul postului și fostul CEO al CME, compania-mamă, rămăsese, formal, în fruntea operațiunilor din România după demisia din poziția de numărul 1 global, dar numirea de la 1 decembrie a unui manager lituanian aici acreditează ideea despărțirii lui Sârbu de companie. Despărțirea vine pe fondul unor dificultăți materiale ale CME, care a pierdut, în România, în 2012, 26 de milioane de euro.

Continue reading

, ,

ymterviu.046: Florin Negruțiu (Gândul) despre torționari și tortura VEZI AICI

Acum vreo câțiva ani, am ținut, împreună cu un american pe nume Dean Cox, un training despre jurnalism digital, la Centrul pentru Jurnalism Independent. M-am mirat să-l văd printre cei înscriși pe Florin Negruțiu de la Gândul: majoritatea tipilor din generația lui – cu 10 ani mai tânără decât a mea – s-au născut învățați și sunt mai degrabă dispuși să țină ei lecții, cu consecințele catastrofice pe care le vedem în ziarele și pe site-urile din România. Gândul mă intriga, pe vremea aceea, din punctul de vedere al tranziției către digital, la fel cum mă intrigă și acum. La training mă gândeam – poate era mai bine să spună Negruțiu ce fac dumnealor la site/ziar și să iau eu notițe? Chestia asta m-a bântuit până azi.

Iulian Comanescu: Prima întrebare se leagă de faptul că m-am săturat de toată jelania asta despre moartea presei. Tu ai vreun semnal/motiv de optimism?

Continue reading

, , ,

ymterviu.042: Cum a ajuns Florin Cojocariu de la Happy Fish și Blogary la cultivat roșii

Iulian Comanescu: Dragă Florin Cojocariu, sunt mai multe motive pentru care ți-am cerut ymterviul ăsta. Primul e că m-a lovit vag pofta de scris, al doilea că vreau să știu cum și unde se poate ieși din chestia numită comunicare, al treilea că mi-a venit mie chef să-ți promovez roșiile. Pentru public, mita primită e o caserolă de roșii de la CAP Gurbănești. Salivați, salivați, salivați. Ar mai fi și altele, dar în orice caz, prima întrebare e de ce te-ai lăsat de marketing/Happy Fish/Blogary/ce naiba ai mai făcut tu înainte.

[Dacă nu știți cine e Florin Cojocariu, alias Ivan Zubeldian, probabil că nu v-ați petrecut suficient timp prin mațele Internetului mai mult sau mai puțin politic. A început în publicitate, la DBF și Ogilvy-Paris, a trecut în marketing la Elite, după care a tatonat proiecte de media online, cele de mai sus, plus un ONG de taxe pe nume ARSIT. CV-ul lui în zig-zag e interesant mai ales pentru cei au rămas în media/comunicare și acum. Și cred că pe Comanescu.ro intră destui oameni de felul ăsta.]

florin cojocariu

Florin Cojocariu: De marketing m-am lăsat după ce contractul meu la Elite (actual Don Cafe) a expirat [în 2007]. Sunt ani buni de când în loc sa vând ce fac alții, mă gândeam ca are mai mult sens sa fac ceva eu însumi. Cam așa a apărut Happy Fish, care a fost un proiect extraordinar. Poate cam in avans fata de timpul lui. Ei, de Happy Fish m-au lăsat alții [în 2009] 🙂 Mai precis partenerul, între timp majoritar, cel care a finanțat a doua faza, care avea o viziune de business în care nu credeam deloc.

Continue reading

Tucă și dobitocii 2.0

După ce acum câțiva ani a stârnit un întreg balamuc numind bloggerii “onaniști”, Marius Tucă a făcut din nou înconjurul Internetului, cu un fel de pamflet în vers alb, intitulat Click aici, dobitocilor! Jurnalistul adunase vreo 90 de like-uri și 300 de share-uri pe Facebook, luni după-amiază, la mai puțin de o zi de la postare. Probabil, Tucă o va încasa din nou de la internauți. Și atunci, la ce îi folosește? Continue reading

Ba avem și reviste de liceu

Zilele trecute, vorbeam cu un prieten despre cauzele intrinseci ale prăbușirii media din România, și unul din motive părea a fi acela că n-avem reviste de campus/liceu, nici măcar pe la facultățile de jurnalism. E destul de adevărat, dar partea bună e că ele, revistele de felul ăsta, mai și există din când în când:

Site-ul e curățel, textele sunt pe alocuri mai vii și mai interesante decât mucegaiul tipărit sau pus pe Net de multe publicații profesioniste. Revistalzr.ro vine de la “Revista Lazăr(-ului)”.

,

Practica și teoria necrologului

Colegii de la Adevărul.ro au stârnit reacții negative pe Internet cu un live text (relatare pe ore și minute) de la înmormântarea lui Iurie Darie. Detaliile deloc ceremonioase ale ceremoniei au scandalizat cel puțin alte două site-uri, lucru care naște o întrebare: în definitiv, ce și cum ar trebui să scriem la moartea unei celebrități?

Continue reading

Noutăți din/cu The Industry: premii + Times New Roman

Două lucruri care vă interesează, legat de The Industry:

  • Pe 29 noiembrie, la Club Control, avem The Industry Awards: nouă categorii eclectice, de la cele mai bune softuri românești, la cea mai bună producție TV independentă, cel mai bun text (online și offline), cea mai bună comunicare de brand (clasică și de net) și altele, plus un premiu de popularitate, pentru care puteți vota la Awards.Theindustry.ro.
  • Un material despre Times New Roman, pe care l-am scris pe la sfârșitul verii, din care aflăm cum poți construi o chestie solidă, de viitor, numai din minciuni, tot pe site-ul The Industry.
În viitorul foarte apropiat se tipărește nr. 15 al revistei și o să pot să vă arăt aici și coperta, care e explozivă.

“Dilema veche” testează paywall-ul

O știre pe care am făcut-o pentru The Industry: “Dilema veche” introduce plata pe site. Mi se pare ceva care merită urmărit, fiindcă numai un brand premium și distinct poate ridica astfel de pretenții. Pe site se vor găsi gratis destule în continuare, iar conținutul cu plată va fi augmentat față de ce e în prezent.

Detalii pe TheIndustry.ro, unde găsiți un scurt interviu cu Mircea Vasilescu.

FBI vine și el cu Wikileaks-ul lui

Mi se pare mie sau The Vault, micro-site-ul în care FBI a publicat pe 1 aprilie vreo 2000 de documente desecretizate, e o mutare de imagine, cu scopul de a contracara Wikileaks? Limbajul serviciilor secrete americane e foarte asemănător cu cel confidențial al diplomaților, ca și modalitatea de obținere a informațiilor, adesea culese din presă.

Filă din dosarul lui Jimi Hendrix

Filă din dosarul lui Jimi Hendrix

Oricum, The Vault e o sursă de lecturi dacă nu instructive, cel puțin amuzante. Iată o bogăție de documente despre Beatleși, ca și celebrele dosare secrete cu extratereștri de la Roswell. Ce obține FBI în felul ăsta? Continue reading