Category Archives: Film

The OA (Netflix) – supranaturalul de aici și de acum

The OA, serialul care a avut premiera la jumătatea lunii trecute pe Netflix, stă în picioare pentru că reușește să amestece elemente SF cu supernatural și fantasy într-un mod credibil, cel puțin dacă dai ficțiunii ce-i al ficțiunii. Mai desfășurat, etichetele de mai sus se traduc prin locuri comune ca mafiotul rus, bully-ul de liceu din SUA, doctorul malefic, călătoria în universuri paralele sau moartea clinică urmată de resuscitare, într-un amalgam bine gândit și proporționat. Continue reading

,

Cineclubiștii, geekșii comunismului

Camera obscura, documentarul lui Gheorghe Preda despre cinecluburile dinainte de 1989, e o dovadă că filmul poate fi definit ca salvare prin sau în vis, mai ales că în acele zile existența diurnă nu oferea nicio ieșire. Aparatul de filmat cu arc e un dispozitiv care i-a ajutat pe amatorii de pe vremuri să se răzbune pe comunism fix cu armele acestuia, iar la câteva zeci de ani de la aceste întâmplări, unele din visele lor pe peliculă au o consistență ridicată, care bate proza istoriei. Continue reading

Film, Oameni și etichete

Cum a îngropat Papa Visul American

Suntem la începutul secolului al XXI-lea, într-un an neprecizat. La Vatican e încoronat cu tot vetustul fast papal un oarecare Lenny Belardo, tânăr cardinal american crescut într-un orfelinat condus de maici. Lenny e fumător și știe bine ce-i cu Daft Punk sau cu Salinger, dar își ia numele cu rezonanțe conservatoare Pius al XIII-lea. Cam ăsta-i punctul de plecare al unui serial revoluționar de pe HBO, pe nume Tânărul papă. Dar în ce constă revoluția și ce semnificație mai largă are ea? Continue reading

Auăleu, și dacă Afacerea Est e despre noi!?

Întrebare la Radio Erevan: Ce înseamnă business rusesc? Răspuns: Să furi o ladă de vodcă, să o vinzi și să bei banii. Afacerea Est, al regizorului basarabean Igor Cobileanski, e o succesiune de hohote de râs de felul ăsta, scurte, înșirate pe firul unui road movie care se petrece într-o țară cu drumuri distruse. Un road movie în care eroii se diminuează uman în loc să crească, pe dos decât spune axioma genului. Deși în film vodca plouă-n ochi, obiectul business-ului e nu băutura, ci o cantitate industrială de potcoave, cu care cuplul Petro-Marian vrea să se chivernisească, cumpărându-le de la niște gruzini și vânzându-le de cinci ori mai scump. Un pretext care promite un comic dement, dar te cam bagă-n sperieți, o să vedeți mai la vale de ce. Continue reading

Film

De ce am adormit la Sieranevada

Dacă mă urmăriți pe Facebook, știți că insolențele pe care le-am făcut live duminica trecută, din sală de la Sieranevada, după ce m-am trezit dintr-o scurtă moțăială, au stârnit un val de furie printre fanii lui Cristi Puiu. Puteți să vă distrați sau să vă oripilați de ceea ce-am făcut mai la vale, dar ideea e că habar n-aveam că feed-ul meu de Facebook contează atât încât să stârnesc un asemenea balamuc. Fiindcă m-am trezit atât de important cu treaba asta, e cazul să iau în serios filmul și să explic de ce nu mi-a plăcut, mai ales că “spoilerele” mele au fost luate drept judecăți de valoare sau ceva asemănător. Continue reading

Film, Online

Internetul lui Herzog

Istoria Internetului: sună a temă de articol de Wikipedia. Trebuie un Werner Herzog ca să scoată altceva din ea, iar Herzog chiar a făcut-o, cu Lo and Behold: Reveries of the Connected World.

Un tip pe nume Leonard Kleinrock, prezentat pe burtieră ca pionier al Internetului, trântește un pumn într-un fel de dulap de metal, prezentându-l drept o mașină “militară”, rezistentă. E primul calculator de pe care a fost transmis vreodată (în 1969) un mesaj pe Internet, iar mesajul a fost “Lo”, ca în titlul filmului. Intenția era să transmită “log”, dar calculatorul de la celălalt capăt al liniei (telefonice) s-a blocat la litera “g”, așa că a rămas doar ceea ce e folosit de Herzog în titlul filmului. Continue reading

Bacalaureat, blestemul provinciei

Într-un oraș oarecare, mai degrabă mic decât mare, din Caraș-Severin, un chirurg care-și vede de treabă, numit ironic Romeo, și-a păstrat demnitatea în ciuda sistemului. Romeo are o fată imaculată, Eliza, care trebuie să ia note maxime la bacalaureat, ca să își confirme locul obținut, cu creier și muncă pe brânci, la Cambridge. Totul e sub control până când un personaj misterios înghesuie fata într-un șantier, cu intenții (nerealizate) de viol. Fata scapă cumva de agresor, numai cu o mână luxată și o traumă în definitiv suportabilă.

A doua zi e, totuși, examenul. Medicul trebuie să intervină pentru ca Eliza să și-l poată da, fiindcă sistemul a stabilit că elevii nu au voie în sala unde se dă proba cu mâini în ghips, pornind de la prezumția de vinovăție că pot ascunde fițuici în ele. Îți vine, bineînțeles, să aplauzi atunci când Romeo, cu mare curaj, reușește să invalideze regula și își bagă fata-n examen. Dar apoi se dezlănțuie iadul. Continue reading

Film

Dincolo de calea ferată – un exercițiu reușit de empatie

Unul din reproșurile care se aduc filmelor românești din noul val e că sunt prea des sau prea mult despre masculul urban middle class, care-și aruncă la gunoi tinerețea și se înșurubează într-o maturitate satisfăcătoare material, dar plină de deziluzii. „Dincolo de calea ferată” nu e deloc așa, iar exercițiul de empatie pe care îl face Cătălin Mitulescu duce la un gen de catharsis care lipsește din alte filme altfel meritorii.  Continue reading