Category Archives: Analize

,

Firma animalelor de la Cațavencu

O idee pe care am văzut-o mai demult, dar care am așteptat să prindă contur pe Cațavencu.ro: Firma animalelor.

Ce-mi place:
– premise de acțiuni în cadru, pornind de la ideea haioasă cu manevrarea jucăriilor, spre deosebire de “televiziunile de internet” și video-blogurile care excelau în “capete vorbitoare” (au cam și dispărut în ceață, din câte știu)
– elementele de decor porcărioase, rude cu cut-out animation-ul lui Terry Gilliam/Monty Python (preluat și de Animat Planet) și experimentele lui von Trier din Dogville: mijloace rudimentare care devin amuzante
– ideea în sine/sursele de inspirație – Firma animalelor, care se compune din secretară, team building-uri, campanii umanitare etc., lucruri din viața cotidiană, bine că nu vorbim și aici despre revoluție 🙂

Ce nu-mi place:
– premisele de acțiuni sunt mai mult premise decât acțiuni. E drept că nu vedem un cap care formulează considerații cu o lumină proastă, dar Continue reading

,

Despre degradarea discursurilor politice. La ei și la noi

Un review la “The Anti-Intellectual Presidency: The Decline of Presidential Rhetoric from George Washington to George W. Bush”, publicat de “First Things”, cuprinde câteva constatări interesante cu privire la discursurile președinților SUA. Ervin T. Lim, autorul volumului, spune, printre altele, următoarele:

– lungimea propozițiilor a scăzut, la fel ca și nivelul lexicului folosit
– rutina “frază cheie, punchy, care caută aplauze” a apărut în administrația Nixon
– logosul (argumentația logică), unul din cei trei constituenți ai retoricii, după Artistotel, alături de pathos (emoție) și ethos (credibilitate), a fost eclipsat în discursurile prezidențiale. Bush “W” accentua pathos-ul, care se obține, nebanal, și prin platitudini în retorica politică
– un sincron TV (declarație) măsura în medie 42 de secunde pe vremea lui Nixon și a scăzut către 8 secunde în 2000 (pe televiziunile americane)
– pasajele explicative din discursurile lui Woodrow Wilson și Franklin Delano Roosevelt nu se mai regăsesc în speech-urile de azi
– oratoria lasă loc stilului/strategiei conversațional(e), la Bill Clinton de pildă.

Desigur că modul cum vorbesc președinții SUA spune ceva și despre felul cum se întâmplă/spun lucrurile în politica românească. Totuși, nu trebuie să ne grăbim să constatăm similitudinea perfectă, fiindcă diferențele sunt poate mai importante decât direcția în care merge lumea: Continue reading

, ,

Presa noastră crește în criză

Ziarele scad în toată lumea, dar nu și în România – zice ultimul val al Studiului Național de Audiență, pentru care puteți găsi comparații la Tolontan și Petrișor. Care sunt cauzele? Una ține de ameliorarea unor titluri, iar o alta, de faptul că relansările, face lifturile și campaniile din ultima vreme au crescut notorietatea ziarelor, pe care o măsoară în ultimă instanță SNA. Explicații mai extinse azi, în “Evenimentul zilei”.

,

Piața media și criza: 10-15 procente în minus la capitolul publicitate?

Ce pățesc marile grupuri de media în urma crizei? Mecanismul prin care se va pierde e ușor de bănuit și, cum am pomenit aici, se bazează pe scăderea veniturilor din reclamă. Veniturile din tiraj, în cazul presei scrise, reprezintă sub 50% (în funcție de tipul publicației – la glossy ele pot ajunge și la 20 la sută) și e puțin probabil să fie foarte afectate de ceea ce se întâmplă, fiindcă prețurile de copertă sunt destul de mici în România.

Atunci când vine vorba de piața de publicitate, în schimb, majoritatea bugetelor sunt de multinațională, ceea ce pune media din România într-o dependență mai directă de economiile mai dezvoltate decât în cazul altor industrii. Dincolo de austeritatea pe care ar putea să o decreteze managerii de la centru în cazul unor companii producătoare de FMCG și altele, din motive de scădere generală a business-ului, mai putem prevedea și tendința de a Continue reading

,

Tirajele la zenitul inserturilor

Vânzările cotidienelor românești oscilează din motive de strategie promoțională, schimbări de management și de politică editorială. E singurul lucru cert care se poate spune pornind de la tirajele pe al doilea trimestru din 2008, apărute zilele trecute pe site-ul Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), la Cifre de difuzare.

Circulația a scăzut atunci când publisherul a renunțat la inserturi și a crescut în caz contrar. Dacă au existat și renunțări, putem presupune că DVD-urile, CD-urile și cărțile, ultimul răcnet în materie de publishing, în anul care a trecut, au ajuns pe undeva, pe la zenit. Grupurile de media evaluează probabil în prezent câștigurile de tiraj și eventualele pierderi financiare din aceste întreprinderi, despre care s-a spus că distrag atenția de la produsul principal, dar în unele cazuri aduc audiență acestuia.

Tirajele: încă o confirmare pentru tabloide
În ordine alfabetică (fiindcă ierarhia Libertatea-Click!-Gazeta Sporturilor e previzibilă), situația e cam următoarea:

Adevărul 26.529/26.966, creștere abruptă în iunie (peste 37 de mii), legată de inserturi.
Can-Can 92.841/40.305 (medie parțială)
Click! 122.477/56.575 (medie parțială, apărut în martie 2007) – se stabilizează mult peste 100 de mii.
Cotidianul 20.976/17.964, dar scade de la 27 de mii în februarie la 17 și ceva de mii în iunie, din cauza renunțării la DVD-uri.
Evenimentul zilei 51.974/62.532.
Gândul 25.887/28.046, cu o cădere abruptă de la 36.000 la 22.000.
Gardianul 4.457 (ianuarie-martie)/5.894
Gazeta Sporturilor 100.832/71.402
Jurnalul național 66.514/84.267
Libertatea 237.585 (ianuarie-martie)/269.752.
Pro Sport 57.155/65.390.
România liberă 56.341 (ianuarie-martie)/55.121.
Ziarul financiar 15.716/16.539
Ziua 15.503/18.384.

Cifrele reprezintă medii BRAT pentru tiraj vândut, comparația primelor șase luni din 2008 cu aceeași perioadă a lui 2007 (înainte și după slash), dacă nu am specificat altceva în paranteză.

Fără mari diferențe în lista de mai sus, “Cotidianul” și “Adevărul” au în primul semestru din 2008 o evoluție spectaculoasă (primul cu albastru, al doilea cu negru – grafic BRAT): Continue reading

,

Mogulograma presei românești (II)

Am arătat în prima parte că Ringier și Voiculescu au făcut profituri remarcabile în 2007, cel puțin dacă sumăm rezultatele de la firmele pe care le-am putut găsi la Ministerul Economiei și Finanțelor. Sârbu a ieșit pe minus cu aproximativ 5,7 milioane de euro, dar rezultatul nu e unul înspăimântător, dacă ne gândim că în costurile COO-ului CME s-ar putea regăsi și prețul Pro Sport, achiziționat în 2007 pentru o sumă despre care s-a spus că e șapte milioane de euro. Continuăm cu rezultatele lui Vîntu și Patriciu, ultimii veniți în lumea celor “cinci mari” din media românească, despre care spuneam că e logic să aibă pierderi mai mari, dat fiind faptul că și-au constituit structurile de print din 2005 încoace. Pentru început, încă o dată, topul profiturilor nete și al pierderilor nete:

Ringier România: 28.427.137
Voiculescu: 10.012.587
Sârbu: -19.129.939
Vîntu: -22.666.223
Patriciu: -29.882.214

Vîntu: A avut o expansiune notabilă în ultimii doi-trei ani, mai ales prin fagocitarea Grupului “Academia Cațavencu”. Modul cum au evoluat lucurile e cunoscut. Pe undeva, ceva din cele 22,7 milioane pierderi de pe Cațavencu SA, Poligraf SRL și IQ Editex.

Cifrele “Ziua SRL” – care nici nu a fost asumată oficial de Sorin Ovidiu Vîntu – nu sunt încă disponibile la Ministerul Economiei și Finanțelor. Situația pe cele trei firme cunoscute e totuși interesantă prin comparație cu 2006 (date în RON): Continue reading

,

Mogulograma presei românești (I)

Cei “cinci mari” din presa scrisă au avut un an în care au contabilizat pierderi – sau au crescut ușor -, lucru normal dacă ne gândim la investițiile realizate în presa scrisă. Ultimele date de la Ministerul Economiei și Finanțelor (M.E.F.), privind bilanțurile pe 2007, păstrează Ringier România în poziția celui mai rentabil grup de print de la noi, însă fără prea mari creșteri din 2006. Al doilea clasat și celălalt “profitabil” din 2007, grupul Voiculescu, a avut un an bun, cu pierderi doar pe “Felicia” și “Tango”. Firmele lui Adrian Sârbu înregistrează, per ansamblu, pierderi considerabile, dar ar putea fi vorba și despre prețul plătit pe Pro Sport, despre care s-a spus că e 7 milioane de euro. Vîntu pierde mai puțin decât Patriciu conform situației firmelor cu bilanțuri prezente la Ministerul Economiei și Finanțelor, dar situația Adevărul SA, editorul de pe vremuri al “Adevărului” nu este vizibilă, cel puțin deocamdată.

Oaia neagră a presei românești e în orice caz ziarul “Gândul”, care a pierdut 2,2 milioane de euro în 2007, aproape dublu decât în 2006.

Hățișul companiilor de media – precauții metodologice
În afară de Ringier, grupurile de media din România își desfășoară activitatea pe o structură destul de complicată de firme. Grupul Voiculescu, de pildă, include nu mai puțin de nouă companii, dintre care Grupul Media Camina SA și IX Press SRL nu au cifre la M.E.F. Clasamentul după cifre de afaceri din 2007 al editorilor este următorul, în RON, urmat de profitul sau pierderea netă, după caz: Continue reading

,

Ultimul SNA: semne de clarificare pe piața cotidienelor

Piața presei cotidiene din România dă primele semne de clarificare, după investițiile masive ale lui Patriciu, Vîntu și Voiculescu din perioada 2005-2007. Categoria istorică a cotidienelor “de referință” o duce rău, ziarele de sport scad, dar două noi tabloide, “Can-Can” și “Click!” se impun în peisaj cu tiraje care le plasează în top 3. Urmează decesele?

Cifre și corecții legate de metodă

Ultimele date referitoare la presa scrisă provin din Studiul Național de Audiență (SNA), care măsoară audiența (numărul de cititori ai unei publicații) în valuri anuale. Rezultatele nou apărute se referă la perioada aprilie 2007-aprilie 2008. Locurile obținute de “Can-Can” și “Click!” sunt mai slabe decât în topul tirajelor, ceea ce nu trebuie să ne mire. Așa cum spuneam și în “Evenimentul zilei”, explicația probabilă este notorietatea pe care o măsoară implicit SNA. Un brand mai vechi sau care reprezintă extensia unei televiziuni (“Pro TV Magazin” întrunește ambele atribute) va fi pomenit mai des de respondenții la sondaj, la categoria “am citit”, fără să fie vorba de o lectură efectivă.

În plus, a compara clasamentul rezultat din media audienței pe aprilie 2007-aprilie 2008 cu topul tirajelor din 2008 e destul de arbitrar. Probabil că media pe acest an e mai bună la “Click!” și “Can-Can” decât cea pe 12 luni.

Titlu Apr 2007-Apr 2008 Ian 2007-Ian 2008 Variatie
Libertatea 1300 1328 -2.11
Jurnalul National 742 810 -8.4
Gazeta Sporturilor 678 714 -5.04
Evenimentul Zilei 546 617 -11.51
PRO Sport 536 553 -3.07
CANCAN 392 0 0
Adevarul 377 405 -6.91
Click 330 0 0
Romania Libera 221 235 -5.96
Compact Bucuresti 210 249 -15.66
Cotidianul 199 179 11.17
Gandul 191 196 -2.55
Ziarul Financiar 186 204 -8.82
Curierul Național 144 144 0
Ziua 127 161 -21.12
Curentul 74 74 0

Structura pieței

Câteva publicații nu au cifre și în valul anterior, dar însăși intrarea în măsurători a mai multor titluri denotă seriozitate din partea publisherilor, care caută reclama vândută pe baza cifrelor de audiență. Dincolo de relativizările de mai sus, piața cotidienelor românești capătă un aspect mai clar și mai segmentat decât în anii trecuți: Continue reading

,

Piața TV se segmentează

Televiziunile de nișă sunt din ce în ce mai mult o afacere, în detrimentul celor generaliste, arată ultimele cifre de audiență. În Top 10, există din ce în ce mai multe posturi cu o politică de programe bine individualizată, în timp ce stațiile fără identitate clară, ca B 1 TV sau TVR 2, coboară sub poziția a zecea.

Cu alte cuvinte, piața TV din România se segmentează în zone bine delimitate. O comparație între clasamentul pe 2007 și cel pe 1-26 iulie 2008 al televiziunilor arată că jucătorii de succes au o identitate clară.

Top audiențe 1-26 iulie 2008
1. Pro TV: 229000
2. Antena 1: 142000
3. OTV: 100000
4. Realitatea TV: 91000
5. Acasă: 89000
6. TVR 1: 70000
7. Antena 3: 61000
8. Prima TV: 60000
9. Kanal D: 48000
10. Național TV: 35000

Top audiențe 2007
1. Pro TV: 329000
2. Antena 1: 255000
3. TVR 1: 215000
4. Acasă: 168000
5. Realitatea TV: 89000
6. Prima TV: 88000
7. TVR 2: 64000
8. OTV: 47000
9. Național TV: 43000
10. B1 TV: 34000

Comparația are un grad de arbitrar în ea, deoarece datele pe 2007 erau furnizate de TNS-AGB, iar cele de pe 2008 sunt ale GfK. În plus, nu este vorba de aceeași perioadă din an, fiindcă nu am la dispoziție decât cifre publicate de Cotidianul. Nu putem totuși să nu remarcăm retrogradarea “piticelor generaliste” precum B 1 TV, Național TV sau TVR 2, posturi care nu au o politică de conținut distinctă și nici un public disjunct de al altora.

Primele clasate sunt, ca totdeauna, Pro TV și Antena 1. În 2007, Antena 1 a avut 77 la sută din audiența Pro TV, în timp ce în iulie 2008, procentul a scăzut la 62%. Continue reading

,

Piața cotidienelor crește oficial cu 15%

Publicate recent pe BRAT.ro, tirajele de la sfârșitul lui 2007 arată că piața cotidienelor românești este în creștere, și nu în scădere. Fenomenul, pe care l-am anticipat pornind de la cifre neoficiale, pornește de la investițiile masive ale “mogulilor” din ultimii doi ani.

Creșteri și scăderi față de 2006
Apariția pe piață a două noi tabloide, “Click!” și “Can-Can”, aduce un plus de 20% la tirajul total vândut al ziarelor care contează în 2007-2008.
Cotidiene 2007/2006
Din tabel lipsește “Averea”, titlu care exista în decembrie 2006, vindea spre 30.000 de exemplare și s-a transformat în primăvara lui 2007 în “Click!”, motiv pentru care creșterea de 19,3% nu se poate referi la toată piața. Câteva ziare cu tiraj mic, precum “Curierul național” sau “Ziarul”, nu au date care permit o comparație între cele două luni decembrie, însă oscilațiile lor nu au influențat vizibil piața. Cu toate aceste corecții, putem spune că piața cotidienelor cu plată (care exclude gratuitele “Compact” și “Curentul”) a crescut cu aproximativ 15%. Altfel spus, în România, în prezent, se distribuie 835.000 de exemplare de cotidiene centrale vândute și în jur de 1,1 milioane de exemplare de cotidiene cu plată și gratuite. În anii trecuți, totalul se situa Continue reading