Category Archives: Analize

,

Jacksonologie

Că tot m-am trezit a doua oară invitat la TV, pe tema Michael Jackson (diseară, la Antena 3, între 19.00 și 21.30), m-am apucat să-mi fac temele și mă gândesc că v-ar putea interesa și pe voi:

UPDATE: Înmormântarea megastarului ar putea fi cel mai marei eveniment din istoria online-ului Sună pompos? O spune The Times, citând pe cineva de la Mashable. Cum bine a zis Florin Dumitrescu acum câteva zile: parastas planetar.

Michael Jackson a fost cam de două ori mai căutat pe Google, după moarte, decât Barack Obama, după alegerea ca președinte:

Google Trends: Michael Jackson, Obama, Iran, Sarah Palin

Google Trends: Michael Jackson, Obama, Iran, Sarah Palin

B = alegerea lui Barack Obama, F = moartea lui Michael Jackson. Sus: volum de căutări Google, jos: volum de știri. Sarah Palin e unul din cele mai cele nume din Google Zeitgeist 2008. Evoluțiile din Iran erau hot pe 26 iunie, când a murit Michael Jackson, dar se vede că sunt nimic față de decesul megastarului. Totuși, despre alegerea lui Obama ca președinte s-au scris mai multe știri decât despre moartea lui Michael Jackson. Din raportul “mult mai multe căutări” față de “mai puține știri” în meciul Jacko-Obama, putem deduce că presa clasică e cam clasică față de interesul cititorului. Sau, cumva, tot ce-a fost de spus a fost spus și restul e background, istoric, biografie?

Wikipedia în engleză servește cam 15 mii de afișări cu pagina cu Michael Jackson pe oră, în momentul în care scriu aceste lucruri. Pagina cu Thriller e și ea bine plasată în top:

Wikipedia - pagini accesate 7 iulie

Wikipedia - pagini accesate

Cele mai tari trending topics pe Twitter în momentul în care scriu: Michael Jackson și MJ’s. Continue reading

, ,

Cum s-a împărțit presa la moguli (și alții) în 2008

Am mai zis aici acum câteva săptămâni că lucrez la o carte pe nume “Cum să devii un nimeni”, despre mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România. Un capitol e despre “cei cinci mari” din media românească, adică Sârbu/CME, Vociulescu, Ringier, Patriciu și Vîntu. Cum se-mparte prăjitura publicului între ei? Piața cotidienelor cu plată, cea a revistelor glossy și cea a televiziunilor arată cam așa:

Cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Pe titluri și tiraje, socoteala e după cum urmează:
Ringier România = Libertatea, Evenimentul zilei = 276.800
Alții = Cancan, România liberă, Ziua, Gardianul = 173.029
Patriciu = Click!, Adevărul = 172.212
Voiculescu = Gazeta Sporturilor, Jurnalul național = 154.819
Sârbu = PRO Sport, Gândul, Ziarul financiar = 95.116
Vîntu = Cotidianul, Business Standard = 25.715
Total piață = 897.691

Și aici, și mai jos, e vorba de tiraje vândute și ziare cu plată (am exclus “Adevărul de seară”, răposatul “Compact”, “Ring”, “Curentul”. Mai lipsesc ziare care nu au încă cifre pe site-ul BRAT, ca Financiarul lui Voiculescu. Dacă luăm în calcul informațiile neoficiale despre Ziua și Gardianul la Vîntu, cota de piață a acestuia se dublează aproape (vreo 20 de mii de exemplare în plus, din cele două titluri).

Reviste glossy de femei

Este a doua cea mai puternică piață de print, care include jucători puternici specializați, ca Edipresse A.S. și Sanoma Hearst România.

Cote de piata, reviste

Cote de piata, reviste

Am luat în calcul numai lunarele magazin (fără titluri specializate) pentru femei. Continue reading

,

Criza GRP-urilor – ce se întâmplă dacă PRO TV dă cu 100 de euro punctul?

Tot la capitolul “n-am avut timp de ele”, o informație foarte interesantă, de acum două zile, de la PRO TV. Tolo zice că de la 1 mai, PRO-ul vinde GRP-uri la 100 de euro punctul celor care vor să cumpere peste bugetul convenit.

Sună destul de aiuritor pentru cei care nu se pricep la vânzări, de aceea am cerut și eu niște insight-uri la oameni care știu mai bine ca voi și ca mine. Anul trecut un punct de rating (GRP) ajungea până pe la 300 de euro la televiziunile mari (sau chiar 450-500 în programe vândute premium), de aceea scăderea de preț e la prima vedere bizară și sinucigașă. Nu e așa. Tolo spune că în oferta lansată de PRO TV, numită “Programul Stimulus”, e vorba de GRP-urile consumate peste ceea ce a fost convenit, așa-numite “GRP-uri de recompensă”. Cu alte cuvinte, nu e vorba de o scădere bruscă de preț global la o treime, ci de un stimulent ale cărui efecte se vor resimți în timp. Continue reading

,

Corolar la tranzacția CME-Time Warner: televiziunile PRO valorează doar 166 de milioane de euro

Cât valorează televiziunile CME din România, adică PRO TV, PRO TV Internațional, Acasă, PRO Cinema, Sport.ro și MTV România? În trecut, PRO-ul a acreditat suma de 1 miliard de dolari ca valoare a televiziunilor, pornind posibil de la ultima tranzacție cunoscută între Adrian Sârbu și Ronald Lauder, de 49,8 milioane de dolari pentru cinci procente din operațiunile TV (8 iunie 2007), referitoare la aceleași televiziuni, fără MTV România. Acum, cele 241,5 milioane de dolari investite de Time-Warner în CME contra a 31% din acțiuni permit o altă socoteală. Conform acesteia, întregul CME valorează 779,03 milioane de dolari, cu 20% mai puțin decât se spunea doar despre operațiunile TV din România la vremea respectivă. În 2008, conform raportărilor oficiale, CME a realizat un turnover de 1,02 miliarde de dolari, din care României i-au revenit 284.627 de milioane, adică 26.92% din total. Reiese că valoarea operațiunilor CME în România e de 209,7 milioane de dolari din cele 779 de milioane de mai sus.

Presupunând că cifra de afaceri reprezintă 95% din totalul realizat în România, fiindcă Adrian Sârbu mai deține 5% din televiziuni, ajungem la o valoare de 220,75 milioane de dolari sau 165,6 milioane de euro.

Desigur că investiția Time Warner a avut loc în vremuri de restriște și că aceste cifre reprezintă ficțiuni, ca și “valoarea de piață” a unei companii, calculată în funcție de EBITDA sau alți indicatori acceptați. Deocamdată nu putem spune decât “e puțin al naibii”, dar trebuie repetat că acest “puțin” va însemna foarte mult pentru piața din România, ca infuzie de bani sau “centură de siguranță”, vorba politicienilor.

Mică așa cum e, cifra pare a confirma problemele de lichidități pe care le avea CME, vizibile și în măsurile prompte de criză luate în România.

Cele cinci procente pe care le mai deține Adrian Sârbu în televiziuni ar putea fi livrate către CME în noiembrie 2009, conform ultimelor informații existente (de pe SEC Info, informații bursiere din US Securities and Exchange Commission). Sunt curios ce preț vom afla atunci. Calculul de azi, în funcție de Time Warner, spune vreo 11 milioane de dolari. Logic ar fi să fie vorba de mai mult.

Trebuie spus, în încheiere, că în aceeași situație se află, dar în grade diferite, și celelalte mari business-uri de media din România.

UPDATE: Mi-am dat seama că am comis o mică eroare, am luat în calcul 30% pentru pachetul de acțiuni, când în comunicatul de presă se spune “aproximativ 31”. Valoarea televiziunilor PRO din România e pe acest raționament puțin sub 170 de milioane de euro – am corectat tacit cifrele. Totuși, nu valorile contabile contează, ci raționamentul, care spune multe despre volatilitatea unei companii în vremurile actuale.

UPDATE 2 Două lucruri de citit pe aceeași temă:

  • Doinel Tronaru de la EVZ a obținut o declarație de la Adrian Sârbu: “Investiția Time-Warner (…) va deschide perspectiva unei creșteri și diversificări…”
  • Robi, insider, bolduiește alte pasaje din comunicat: “Oamenii nu vin doar in vacanta…”
, ,

Time Warner a luat 31 la sută din CME. PRO TV cu ce se alege din asta?

CME este deținătorul a 95% din PRO TV, Acasă, MTV România și al tuturor celorlalte și de azi Time Warner deține 31 la sută din companie, o investiție de 241,5 milioane de dolari.

Câteva constatări, la cald: Din comunicatul de presă deduc că e vorba de o infuzie de capital, necesară dat fiind ritmul crescut de dezvoltare al CME (Central European Media Enterprises) de până la criză și dificultățile pe care le-a indus criza. Fără să mă pretind analist financiar, aș adăuga că după părerea mea CME a făcut un pas mare înainte prin această investiție Time Warner. Compania al cărui COO este Adrian Sârbu a făcut performanță în Europa de Est după 1990, dar la început a fost vorba de investiția unui outsider prin raport la piața de media, Ronald Lauder, moștenitorul imperiului cosmetic al lui Estee Lauder. Acum CME intră în parteneriat cu unul din cele mai mari imperii media din lume, lucru care s-ar putea solda nu doar cu o infuzie de capital, ci și cu transfer de expertiză, strategii globale și altele.

Dacă e să ne gândim la Adrian Sârbu, cel mai titrat român din media mondială, pentru el deal-ul cu Time Warner înseamnă posibilitatea de a evolua în prima ligă a operațiunilor, dar, pe de altă parte, și interacțiunea cu manageri redutabili.

Pentru piața TV din România în general, intrarea Time Warner prin intermediul CME înseamnă așteptări pozitive. Dacă până acum ne puteam aștepta la o evoluție potolită a CME/PRO TV/Acasă/etc. în România, cele 241,5 de milioane de dolari sau 180 și ceva de milioane de euro ar putea aduce un alt tip de programe TV și diferite mutări surprinzătoare. Pentru comparație, 180 de milioane de euro este dacă-mi amintesc bine exact cifra anunțată de Sorin Ovidiu Vîntu acum niște ani [îmi amintesc bine, doar că declarația e mai recentă] ca investiție pentru întreaga sa operațiune media. Se știe cum au schimbat piața pașii făcuți de el și de Patriciu, chiar dacă unele din asset-urile media ale acestora nu sunt deocamdată performante, nici ca profit, nici ca public.

UPDATE: Un corolar necesar. Valoarea de un miliard a PRO-ului în România, calculată oarecum pe baza ultimei tranzacții cunoscute dintre Sârbu și Lauder, de 49,5 milioane de dolari pentru cinci procente din televiziuni, se risipește ca un fum. CME/România mai face acum vreo 200 și ceva de milioane de dolari, pornind de la valoarea tranzacției cu Time-Warner. Am dezvoltat calculul separat.

Comunicatul de presă: Continue reading

,

În loc de analiză de print de criză: vai de capul vostru, fashioniste mici și exemplare!

Cică se lasă cu câteva zeci de concedieri din Ringier, pe la începutul lui aprilie, zice Gigel, Comănescu, ce știi, ne dă afară de toți? Află și tu! Cică e foarte posibil, spune Costel, dar asta-i la nivel de bârfă, ar trebui să-i tragi o analiză serioasă, Comănescule, n-ai mai făcut de mult: gândește-te de pildă la faptul că sunt titluri care n-au făcut nici măcar 50 la sută din buget, mai ales în zona de glossy-Diva-Bolero, ce măsuri te-aștepți să ia? Ori închid titlurile, Compact iz dead, ori reduc oameni. Dar, fii atent, nu e valabil numai pentru Ringier, ci și pentru alții.

Sunt atent. Există titluri Sanoma, glossy up-market (ce poate fi aia decât Cosmo, întreb eu?) care au făcut doar 70 la sută din buget, zice pe față Lucian Ioniță de la, evident, Sanoma. Ringier tace cu gura lui oficială și întreabă cu alea multe, mici și speriate, de la fumoar: ne-au dat ceva pe comunicare internă, că măririle de salarii se îngheață la sfârșitul lui martie, aha, se gândește Comanescu, e înainte de aprilie, când a zis Gigel de dări afară – și oricum se încheie trimestrul, o să fie ceva. Nu te pripi, revine baritonal Costel, deciziile astea se iau de pe o zi pe alta. 10% din glossy-urile de pe piață o să dispară în 2009 și alte 10 procente, în 2010, dă cu cifre Ioniță, la linkul de mai sus.

Din negura Întâlnirilor HotNews, Cristina Simion (Edipresse), în ianuarie, când lucrurile păreau un pic mai roze: “Am bugetat veniturile din publicitate cu 20% sub anul trecut.” În ianuarie era altceva, situația prezintă tot mai multe umflături de la o lună la alta, sare, ieri, Octav Popescu, Initiative, care dă o scădere “care se va duce mult peste 20%” la print. Totuși, Octav își ia precauții, subliniază că n-are mari clienți care se pretează la glossy.

Estimp, “Financiarul” dă în noi cu o socoteală care zice -30% pe tiraj total piața de glossy femei, aici apare Unica, tot Ringier, în picaj și nu uită să pomenească de Felicia, care nu e glossy, ci mass, dar e a grupului și merge bine – unde-s vremurile când Ringier insera iscusit module de publicitate la “Lumea femeilor” în “Capital”?

Hai, mă, Comănescule, dă-o dracu’, de ce nu faci o analiză? întrebi chiar tu, cititorule, Costele, Gigele. Păi unu, fiindcă n-am timp să adun toate sursele, să fac tot research-ul, criza fiind pentru mine o oportunitate pe care o folosesc cu drag pentru maximizarea veniturilor pe care le obțin din alte părți și doi, fiindcă răspunsul cel mai onest la toată povestea e “nu se știe”, “nu dau știri la viitor”.

Aștept, desigur, concluziile voastre. Ceea ce pot adăuga e doar că deschid din când în când câte-un glossy de femei, nu zic care, e vorba de mai multe, și astea-s singurele momente când mi-e rușine că am stat patru ani în piața de asta de reviste.

,

Ultimele rezultate BRAT: adevărul e dincolo de cifre

Ultimele cifre BRAT, pe octombrie-decembrie 2008, arată cam așa:

Tiraje

Mediafax dă cifrele pe luni și interpretează trendul ca descendent. E adevărat privind majoritatea quality-urilor, dar “Adevărul” preia poziția de lider al segmentului “altceva-decât-tabloide-sport-și-gratuite”, prin inserturile copioase de cărți și DVD-uri, cu care plănuiește o serie de vreo doi ani. (Apropo, “Jurnalul” ridică mănușa – sau ce-or fi aruncat cititorii pe jos când au cumpărat pachetul, anunțând și el o “Bibliotecă pentru toți” care se va întinde pe doi ani.)

Tabloidele s-au desprins net, în stol cu tiraje de peste 100 de mii de exemplare, de remarcat și detașarea “Click!” de “Cancan”, e drept, cu alte resurse de marketing. Cota de piață a lui Patriciu crește, cu alte cuvinte, n-o să mai socotesc procente de data asta, dar Continue reading

,

Ultimele date de audiență pe presa scrisă

“Click!” și “Cancan” încep să se consacre și ca succese de cititori, după ce au crescut substanțial ca tiraj vândut,

Tolo a dat deja topul cotidienelor, care e în linii mari neschimbat sau previzibil:

Titlul/cititori pe apariție (mii)/variația (mii)
1. Libertatea: 1379/26
2. Gazeta Sporturilor: 774/24
3. Jurnalul național: 695/-41
4. Cancan: 646/157
5. Pro Sport: 619/32
6. Evenimentul zilei: 558/11
7. Click: 538/155
8. Adevărul: 402/4
9. Romania libera: 256/3
10. Gândul: 248/23
11. Cotidianul: 224/14
12. Compact București: 212/40
13. Ziarul financiar: 208/7
14. Gazeta de Sud: 196/7
15. Curierul național: 155/-
16. Ziua: 121/2
17. Curentul: 104/9

Datele complete, mai greu de citit, se găsesc aici. Câteva remarci pe cotidiene, o să revin și cu alte categorii: Continue reading

, ,

Încrederea la români (și câtă au ei în ziariști)

Un sondaj Reader’s Digest dat publicității ieri o confirmă pe Nadia Comăneci în chip de cel mai de încredere român în 2008. Urmează entertaineri de felul Stelei Popescu și al lui Alexandru Arșinel, doctori ca Irinel Popescu, sportivi ca Hagi și actori ca Maia Morgenstern.

Cât credit acordă respondenții Reader’s Digest așa-numiților formatori de opinie? Primul jurnalist prezent pe listă e Cristian Țopescu, pe locul 17 (de la 28 într-un sondaj asemănător din 2007). Urmează:

– Marius Tucă (36/-),
– Cătălin Măruță (37/-)
– Florin Călinescu (39/43)
– Robert Turcescu (44/47)
– Andreea Marin (48/-)
– Lucian Mândruță (49/57) Continue reading

,

Rogozanu, deontologii și tonomatele

E în același timp amuzant și trist să vezi cum comentatorii politici încearcă să se reorienteze în aceste zile. Vechea dușmănie PSD-PDL s-a volatilizat, iar “deontologii” și “tonomatele” nu mai beneficiază de confortul baricadei care-i despărțea. Două exemple: Traian Ungureanu a promis că se aruncă de pe bloc dacă PSD și PDL vor guverna împreună, dar după anunțarea coaliției, a preferat să se ocupe de necrologuri (nu al PDL). Cristoiu flirtează (public, desigur) cu ideea de a se retrage de la Sinteza zilei, dacă PC va guverna, însă pun pariu că și patriarhul presei cotidiene va ateriza tot pe moale.

Media românească e o mașină de tocat păreri care s-a blocat, oricare-ar fi cantitatea de centimetri pătrați de hârtie și minute de emisie furnizată de analiști în aceste zile. În genul ăsta de tăcere zgomotoasă, se aude totuși și un fluierat în biserică. Costi Rogozanu, un tip care scrie de obicei despre cărți, filme și televiziune, e supărat pe dezorientarea propriilor colegi și pe axioma – repetată cu o insistență care îmi pute a temă dată – că Patriciu e de vină fiindcă PDL s-a coalizat cu PSD.

Poziția luată de Rogozanu e genul de gest pentru care în presa românească nu te iubește nimeni. Dimpotrivă. Și, în același timp, e unul din puținele lucruri de bun simț care se pot spune cititorilor. Rogozanu, respekt, chiar dacă – sau mai ales dacă – dacă o să te coste.