Category Archives: Analize

Analize, Print

Evenimentul zilei și Capital: cod portocaliu pentru presa românească

BY

Știrea despre vânzarea EVZ-Capital se adeverește, cu precizarea că e mai mult o cumpărare și că nu e vorba numai de cele două publicații, ci de întreaga presă. Acum vreo câteva zile, un amic de la “Evenimentul zilei”, îngrijorat de ideea că ziarul s-ar putea vinde la frații Păunescu, mă pisa să dau telefoane la Bobby Păunescu, pentru ca să aflu dacă tranzacția e reală (pontul lui Tolontan s-a adeverit azi). Cum de la o vreme nu mai alerg după știri, n-am făcut-o, dar am pariat liniștit pe vânzare, enumerând o serie întreagă de evoluții pe care vi le amintesc și vouă: Continue reading →

Analize, News

Moldova.2: Unirea ar putea fi o soluție pragmatică, dar pe cine interesează?

BY

Ar fi bine să ne unim cu Republica Moldova, dar vrem să ne unim? “Mai mare e mai bun”: o judecată de felul ăsta se aplică foarte bine țărilor, chiar și în aceste vremuri, în care granițele încep să își piardă din importanță. Ce anume împiedică cetățenii Republicii Moldova și ai României să subscrie la o asemenea judecată și să procedeze în consecință?

Să privim întâi lucrurile dinspre Republica Moldova, așa cum le-am văzut în recenta călătorie pe care am făcut-o. Alianța pentru Integrare Europeană, forța guvernantă după ce comuniștii lui Voronin au trecut într-un con de umbră, este privită cu scepticism de moldovenii vorbitori de română, orientați către Vest. Asta nu înseamnă că aceștia nu se bucură de ceea ce s-a întâmplat după alegerile din iulie. Pentru noi, ceea ce s-a întâmplat în Piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău a fost încă un spectacol pe televiziunile de știri; pentru ei, e important. Lucrurile se încurcaseră destul de rău în timpul guvernării comuniste, deși, așa cum îmi zice cineva, “ghinionul nostru [al moldovenilor] e că de prin anii ’70 s-a trăit bine aici, sub comuniști, după foamete și ce a mai fost după război”. Într-un studiu Soros, regimul Voronin se leagă de preluări forțate ale unor afaceri, inclusiv de către familia Voronin și apropiații ei, folosirea Ministerului Afacerilor Interne și a Serviciului de Informații Speciale ca instrumente de teroare împotriva oamenilor de afaceri și a jurnaliștilor critici, controlul asupra justiției și altele.

Sprijinul pe care unii moldoveni îl acordă Alianței pentru Integrare Europeană ține, cu alte cuvinte, de cele de mai sus, dar se amestecă cu un scepticism tranșant față de dorința alianței de guvernare de a-și îndeplini obiectivele. Continue reading →

Analize, Broadcast

Digitalizarea TV: o miză de miliarde pentru PRO, Antena și tot restul, subiect neglijat

BY

De ce mă uit pe Wall-Street.ro: din când în când vine cu ceva foarte important, de negăsit în altă parte. De data asta, în titlul Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra, aprobata de Guvern se ascunde un balet de miliarde de euro, care va schimba fundamental piața TV din România.

Așadar, vorba lui Răzvan Dumitrescu: până la 1 ianuarie 2010, Guvernul va aloca două multiplexuri digitale. Ce e un multiplex: o frecvență în care încap patru sau șase (în funcție de soluția aleasă – nu am când să mă documentez, acest post e mai curând un capăt de fir pentru prietenii din departamentele de media) televiziuni. România trebuie să treacă integral la emisie digitală terestră (DVB-t, adică prin antenă, nu cablu sau farfurii de satelit) până la 1 ianuarie 2012. Pe spectrul de frecvențe digitale încap de patru-șase ori mai multe posturi decât pe cel analogic, la calitatea actuală, ceea ce e un avantaj pe termen lung. Dar, pe termen scurt, zonele sărace ale României, cele care aveau acces numai la TVR, rămân “scoase din priză” (în Europa și SUA asta se numește “analogue shutdown”), fără acces la TV. Semnal va exista, de la televiziunea publică, dar el trebuie convertit în cazul televizoarelor mai vechi cu ajutorul unui set-top box (o cutie de pus pe TV cum e aceea de la providerii de DTH), care e destul de costisito.

Așa se vede problema din punctul de vedere al dreptului la informație, adică politic. E drept, România va fi mai puțin afectată de tranziție, fiindcă este, comparativ cu alte țări, mult mai cablată/racordată la DTH. Din motive de istoricul industriei, suntem într-o situație cu totul diferită față de Marea Britanie, unde, dacă stai la hotel, poți prinde 30 de posturi prin antenă. La toate acestea se adaugă însă și miza enormă de business, despre care vorbeam la început.

Cele două multiplexuri digitale înseamnă opt (sau 12) frecvențe naționale pentru posturile publice și mai ales private din România, în situația în care cu excepția TVR, niciun post TV autohton nu are acoperire națională. PRO TV, Antena și tot restul sunt conglomerate de frecvențe analogice locale, acordate separat, pe care marii owneri de media din România le-au construit ca să poată vinde advertiserilor o acoperire națională sau cvasi. Miza e clară. Continue reading →

Analize, Broadcast

Mestecători de vorbe cenzurați la Realitatea TV? Mai bine…

BY

Tolo scrie astăzi despre o scrisoare internă a Realității TV, în care Sergiu Toader interzice pe post personaje precum Gigi Becali, CV Tudor, Aurelian Pavelescu, Marius Marinescu sau Lavinia Șandru. Project managerul Realității mai încurajează apariția pe post a unor oameni ca Solomon Marcus sau Mircea Diaconu și consideră că un Cozmin Gușă sau Bogdan Chirieac sunt supraexpuși.

Cătălin reflectează asupra faptului că ar putea fi vorba de o încălcare a libertății jurnalistice. Formal, s-ar putea să fie o problemă cu blocarea unor asemenea oameni pe post, dar în practică, e vorba de o decizie care ar putea avea efecte foarte bune. Continue reading →

Analize, Broadcast

Inglorious Basterds: Riefenstahl în culori și Tarantino, moralist

BY

Apetit pentru violență amestecat(ă) cu umor, binecunoscuta pasiune pentru filme etalată în referințe la “Dirty Dozen” și westernuri spaghetti, un Cristoph Waltz care acaparează filmul deși Brad Pitt e în același timp surprinzător și la înălțime, la fel ca europenii Melanie Laurent sau Michael Fassbender, cel mai bun Tarantino de la “Pulp Fiction” încoace: cam astea au fost toate punctele, obligatorii, atinse în cronicile unor tipi pe care-i citesc după ce văd un film, ca James Bernardinelli sau metafizicianul Roger Ebert. Eu totuși am văzut altceva în “Inglorious Basterds”: influențe din Leni Riefenstahl, ambițioasa și talentata actriță și regizoare germană care a mizat pe naziști – și a pierdut. Riefenstahl este autoarea unor tulburătoare, poetice și tocmai de aceea foarte pernicioase glorificări ale lui Hitler precum “Triumful voinței”, un fel de mega-reportaj de la Congresul Partidului Național-Socialist din 1935, care în același timp au scos-o din circulație după război, în chip de colaboratoare a Führerului, și au fixat standarde greu de atins în materie de propagandă politică.

În ultimele capitole (așa se cheamă) din “Inglorious Basterds” găsim o fascinație pentru simbolistica nazistă care ar fi fost caracterizată drept bizară, dacă bizarul n-ar fi nota dominantă a filmelor lui Tarantino. Am senzația că fasciile, svasticile, uniformele, zona roșie-stacojie-brună a spectrului sunt etalate cu o satisfacție secretă care nu e exclus să aibă de-a face cu succesul de box office al filmului.

“Triumful voinței”, filmul de propagandă nazistă, a fost multă vreme pus la index și azi nu e prezentat decât din considerente de studiu, aceleași din care vă propun și eu un fragment. La Leni Riefenstahl, lucrurile arătau cam în felul următor: Continue reading →

Analize, Broadcast

Cu Gheorghe Voicu, Antena 1 face un pas inainte catre anii 90. Dar cine rade de ea e fraier

BY

A trebuit sa moara Valeriu Lazarov pentru ca lucrurile sa se aseze la locul lor la Antena 1:-) Venirea la stiri a lui Gheorghe Voicu de la 7 plus e un simptom ca Antena 1 isi cauta o identitate tabloida, dar coerenta, dupa intrarea in grila a doua talk-show-uri de succes, productie interna, la inceputul anului.

Pana la confirmarea oficiala a venirii lui Gheorghe Voicu – care va aparea, posibil, in orele urmatoare – sa ne uitam putin la grila celui mai profitabil asset media al familiei Voiculescu: lucrurile s-au petrecut oarecum pe dos decat la Prima TV, dar cu efecte asemanatoare. Daca televiziunea fondata de Cristian Burci a evoluat catre o identitate coerenta data de showurile de import aduse de ProSiebenSat.1, la Antena 1 incepem sa ne putem uita la o unique selling proposition asemanatoare, data de abordari tabloide productie interna. Continue reading →

Analize, Print

Întoarcerea dinozaurului: dar dacă…?

BY

Până prin 2004, presa cotidiană din România a fost totalmente la cheremul unor oameni ca Sorin Roșca Stănescu, Cornel Nistorescu sau Cristian Tudor Popescu. “Dinozaurii” erau personajele și în același timp personalitățile care creaseră ziarele populare ale anilor ’90 și care în prezentul de acum câțiva ani erau acuzați de amestecarea atribuțiilor editoriale cu business-ul. Rând pe rând, cei trei, ca și alte personaje de rang secund, precum Horia Alexandrescu, au părăsit pozițiile de putere pe care le dețineau. A devenit presa mai bună fără ei?

Ultimii doi plecați din fruntea unor ziare sunt Sorin Roșca Stănescu și Cristian Tudor Popescu, în ianuarie 2008. Cornel Nistorescu, la care se referă previzibil acest text, părăsise prima poziție undeva prin 2004, lăsând în urmă, la “Evenimentul zilei”, o legendă pe care avea să și-o invalideze destul de rapid, prin luări de poziție perpendiculare pe lucrurile pentru care militase până în 2004, când Traian Băsescu a făcut prima vizită de curtoazie de după alegerea ca președinte la ziarul pe care îl condusese Nistorescu.

Cu propriile simpatii politice nu te joci, dacă ești persoană publică. Dacă l-ai susținut public pe Traian Băsescu și într-o zi îți vine chef să-l critici, s-ar putea să te trezești cu un cor de huiduieli. Nu știu dacă Nistorescu a avut motive ascunse să “întoarcă armele”. Cert e că într-un fel sau altul liderii de opinie sunt în România un soi de corifei care animă și instruiesc o galerie ca aceea de la meciurile de fotbal. Dacă, la meci, șefului de la Steaua i-ar trece prin gând să strige “Dinamo”, probabil că s-ar alege praful de el în câteva secunde.

Dar asta este numai o poveste colaterală, necesară ca să explicăm percepția publică a lui Nistorescu la momentul prezent. Ea ne arată de ce punerea pe liber de la “Cotidianul” a lui Cristian Pătrășconiu și a Mirelei Corlățan a stârnit mult mai multe reacții critice decât dispariția din schemă, în circumstanțe asemnănătoare, a lui Ciprian Ranghel și Pavel Lucescu. [[UPDATE: Pavel Lucescu nu a fost concediat, ci i s-a sugerat doar să plece, anterior apariției lui Nistorescu, spune chiar Pavel în subsol.]] De fapt tot tărăboiul din aceste zile poate fi rezumat sub formula: “Un dinozaur se întoarce în fruntea unei redacții și provoacă un scandal monstru”. Și totuși. Dacă…? Continue reading →

Analize, Broadcast

Rezultatele CME pe primele șase luni. Cum stăm cu criza? Parcă se vede luminița

BY

CME și-a anunțat rezultatele pe primele șase luni din 2009 (sau trimestrul al doilea, cum vreți s-o luați). Pe criză, marginea de profit (EBITDA consolidat, cu operațiuni non-broadcast și corporate) a scăzut în primele șase luni de la 35% la 14%. Una peste alta, CME nu arată rău, iar asta dă indicații despre modul cum se poate supraviețui, în general, pe criză. După diferite vești supărătoare, am senzația că am ajuns într-un loc unde surprizele neplăcute se răresc și s-ar putea s-o luăm înapoi în sus.

Cifrele pentru România ale companiei conduse de Adrian Sârbu în calitate de președinte-director general (president and CEO) sunt:
– cifra de afaceri scade de la 137,8 milioane de dolari la 84,5 milioane
– profitul EBITDA se micșorează de la 61,7 milioane dolari la 22,6 milioane.

Pe întreaga companie, cifra de afaceri pe primele șase luni a fost de 327,4 milioane (cu 38,9% mai mici). Compania a trecut de la un profit operațional de 217 milioane la o pierdere de 72,8 milioane.

În declarația de presă, Adrian Sârbu spune că piața de reclamă s-a diminuat la nivelul lui 2007 și că așteaptăm “recovery”-ul.

Interesantă e și evoluția ponderii operațiunilor din România față de totalul CME. În primul semestru din 2009 e de 25,8%, față de 26,1% în aceeași perioadă din 2008. Putem avansa ideea că piața românească de reclamă a fost la fel de afectată de criză ca și alte piețe pornind de la aceste cifre, dar, desigur, o evaluare globală ar fi mai bună. Mica pierdere de pondere poate fi dată și de faptul că în lista de operațiuni apare rubrica “Bulgaria”, unde CME a cheltuit 1,47 milioane de dolari în primul semestru din acest an.

Rezultatele financiare sunt oferite de CME, detaliat, aici (pdf).

Piața românească de advertising a scăzut la fel ca și altele? Una peste alta, în privința întregii companii, nu se poate face o comparație 1:1 pe cele două semestre, fiindcă au existat schimbări substanțiale, cum ar fi tranzacția cu Time-Warner sau agreementul cu TV 1+1 din Ucraina. Dacă, de pildă, achiziția Mediapro Entertainment ar fi fost parafată pe 28 iunie în loc de 29 iunie, cifrele worldwide arătau cu totul altfel (presupun că a avut loc în semestrul al doilea, atunci când a fost anunțată). Pe România, însă, n-am în cap acum vreo schimbare substanțială de proprietate sau ceva asemănător. Profitul de aici rămâne măricel, iar asta arată că reducerile din țară s-au operat cu cap. PRO/CME a fost printre primii care au concediat oameni, la stațiile locale, de pildă. La vremea respectivă, știrea a fost una “apocaliptică”, fiindcă Adrian Sârbu era primul mare proprietar care tăia în carne vie. Din ce văd în cifrele despre România, operația a reușit și pacientul e bine-mersi, ceea ce îi urăm și în continuare.

Ar mai fi ceva de spus despre criză și “stadiile” ei în general, fără legătură directă cu CME. În România, cel puțin în zona de media-advertising, în ultimele luni s-a creat o nervozitate suplimentară Continue reading →

Analize, Politică

Logică de ministru: de ce s-a făcut Elena Udrea zvoner

BY

După ce Tolontan a spus că a fost amenințat de Elena Udrea “că se va ocupa personal, informativ” de el, Elena Udrea a răspuns: “I-am spus domnului Tolontan că dacă se bazează pe zvonuri în demersul pe care îl face, la fel de adevărat este și zvonul că dumnealui ar fi avut un interes direct pentru o firmă apropiată domniei sale.”

Avem o frumoasă mostră referitoare la modul cum se polemizează în România. Acuzând faptul că un jurnalist pune în circulație zvonuri (ceea ce rămâne de dovedit), un ministru invocă un alt zvon. Ce legătură este între un zvon și un alt zvon? Bineînțeles, niciuna, unele zvonuri sunt adevărate, altele nu. În apărarea ministrului turismului, am putea presupune intenții ironice, care nu se transmit în cuvântul tipărit, cam în felul: “Dacă tot e să ne bazăm pe zvonuri, poftim un zvon și de la mine.”

Are Elena Udrea probleme cu inferențele și conversia judecăților din logica de-a XII-a? Nu cred. Chiar în ipoteza ironiei, toată povestea avea loc eventual, cel mult, într-o discuție privată. Elena Udrea a spus că va face public zvonul dacă se va adeveri. Problema e că tocmai prin ce a spus, l-a pus deja în circulație, ca zvonerii de pe vremuri.

Am spus-o și în carte, o bună bucată de vreme am suspectat de agresivitate și prostie genul ăsta de reacție. Adevărul este însă că mai adesea lucrurile se reportează la persoană (la “dumneata vorbești, domnule, care…”) pentru că e cea mai la îndemână metodă de decredibilizare a adversarului.

Ce e drept e drept: presa riscă să sară peste cal atunci când ia la puricat afacerile unui ministru (vezi discuția despre Realitatea All Inclusive, care s-a stins, cum anticipam, fiindcă nu putea fi dovedit nimic în neregulă). După cazul Ridzi, jurnalistul român a fost apucat de emulație și va prezenta repetat fapte normale cu maximă indignare, fiindcă nu oricine dă peste o savarină ca Monica Ridzi cu ale ei contracte de 700 de mii de euro și cine dă, nu știe neapărat să pună degetul pe rană. Dar nimic nu înlesnește un demnitar al statului român să se coboare la un asemenea nivel retoric.

Cam ăsta e, de altfel, palierul pe care se desfășoară certurile politice în România lui 2009. Mai vedem asemenea lucruri prin alte țări? Din ce citesc prin NYTimes, The Guardian, The Economist, Le figaro și altele, nu prea cred. Polemicile dintre politicieni sunt, la noi, un fel de K 1 de vorbe, în care nimic nu este interzis și accentul se mută de pe dezbaterea de idei pe nimicirea retorică a adversarului. Problema e că în cazul de față un politician a intrat pe curs de coliziune cu un om cu mintea limpede și ani de experiență jurnalistică, om care știe foarte bine să facă diferența între un zvon și un fapt dovedit și care va ști să riposteze.

E păcat că Elena Udrea își consumă energia pe acest gen de reacții. Ambițioasă, cum e clar că e, a făcut o serie de lucruri la Ministerul Turismului și cu greu ar putea fi suspectată de lipsa de abilitate a colegei ei Monica Ridzi, care s-a soldat cu scandalul cu pricina. Ziariștii care vor căuta lucruri în neregulă la Turism va trebui să sape mai adânc, acolo nu are cum să fie vorba de contracte de vânzare-cumpărare a știrilor și alte gogomănii de felul ăsta.

P.S.: Mai am o nedumerire: de ce trebuia Tolontan “lucrat informativ” dacă tot e vorba de zvonuri de-astea? Poți pune în circulație orice, de pildă că Tolontan a vrut o croazieră în Pampas de la Ministerul Turismului și Ministerul Turismului nu i-a dat, că a fost și el plecat pe diurna Ministerului și din plic au lipsit doi euro, că Tolontan are fobie de avion, deci nu-i place turismul, deci nu-i place Elena Udrea, că Tolontan e protocronist și vrea numai în România etc.

Analize, Broadcast

Erată: Badea a mâncat bătaie numai de 11 ori în iulie, o dată mai mult decât în cifrele precedente

BY

Aud că aseară Mircea Badea s-a arătat nemulțumit la TV de ratingurile astea, din care deduceam că a pierdut de mai multe ori avansul în fața Realității TV. Obiecția lui Badea n-a fost din categoria “prost de-i curge scuipatul din gură”, “papagal” și alte lucruri pe care le mai zicea, ci una de conținut – anume că trebuie o comparație cu ratingul de pe emisiunea lui. Nu știu exact ce-a spus, dar era vorba de faptul că emisiunea lui începe la 23.05 sau ceva asemănător și se încheie înainte de ora 0.00, deci trebuie discutat pe acel interval, ca să fim riguroși. Mi s-a părut că e corect să ne uităm și acolo, drept pentru care am obținut audiențele fix pe segmentul lui Badea, cu orele de in și out ale emisiunii, all urban:

Data/Intervalul orar/Antena 3/Realitatea TV
01.07.2009 (23:05:39-23:55:20) 2,5/1,9
02.07.2009 (23:06:23-23:55:58) 2,1/2,2
03.07.2009 (23:06:18-23:55:09) 1,6/1,6
05.07.2009 (23:08:320-23:56:54) 1,9/1,4
06.07.2009 (23:06:05-23:56:53) 2,0/1,7
07.07.2009 (23:17:24-23:56:11) 2,0/1,4
08.07.2009 (23:06:19-23:56:46) 2,0/2,5
09.07.2009 (23:06:49-23:56:59) 1,9/2,3
10.07.2009 (23:08:08-23:56:58) 1,2/1,2
12.07.2009 (23:09:40-23:56:37) 1,5/1,5
13.07.2009 (23:05:45-23:55:31) 1,7/1,9
14.07.2009 (23:06:35-23:56:52) 2,3/2,5
15.07.2009 (23:06:52-23:56:05) 1,8/2,1
16.07.2009 (23:07:43-23:56:25) 1,8/2,5
17.07.2009 (23:06:19-23:56:24) 1,3/1,4
19.07.2009 (23:14:12-23:56:34) 1,0/1,6
20.07.2009 (23:07:37-23:56:54) 1,6/1,9
21.07.2009 (23:08:43-23:56:21) 1,7/2,1

Reiese că pe propriul slot orar, bineînțeles în zilele când avea emisiune, Mircea Badea a înfrânt de patru ori și a mâncat bătaie de la Realitatea TV de 11 ori în iulie. Restul de trei zile sunt egaluri. Media întregii povești e cam 1,8 pentru Mircea Badea la 1,9 pentru Realitatea, dar diferența e suficient de mică încât să ne gândim la marja de eroare a măsurătorilor și să nu vorbim de o victorie a Realității. Badea își păstrează leadershipul numai pe 18-49, publicul comercial. La link sunt audiențele pe întregul interval 23.00-24.00. Am dat acolo ratingurile pe întreaga oră fiindcă știam că sunt o bună indicație de ce se întâmplă. Interesant e că pe 23-24 întreg, dar 1-20 iulie, Antena 3 mânca bătaie numai de 10 ori, fiindcă era cu o zi mai puțin. Reiese că în emisiunea în care protesta Badea a mâncat din nou bătaie sau greșesc eu?

Probabil că pentru voi toate finețurile astea n-au mare importanță, dar, mă rog, dacă omul a obiectat și cum obiecția a fost una de conținut, am zis să-i dau satisfacție.

Mai departe, om trăi și-om vedea, e vorba doar de trei săptămâni și-un simptom, poate că Badea renaște din cenușa laptopului.

UPDATE: Robi zice aici că Mircea Badea a rămas nu numai fără laptop, ci și fără access, adică fără Gâdea. Să sperăm că acesta nu scoate fum, dar, oricum, reiese că Badea pleacă mai de jos cu ratingurile.