Ieșirea în stradă a Antenei 3 a fost nu o mutare disperată și confuză, ci o mișcare strategică. Problema e dacă nu cumva acest gen de strategie nu se va întoarce împotriva lui Mihai Gâdea și a celorlalți realizatori pe termen mediu.
Există cel puțin trei elemente de premeditare pe care le-am identificat în întreaga acțiune. Primul e omisiunea cvasi-totală a chestiunii Voiculescu din declarațiile realizatorilor A3 și mâzgălelile participanților la protestul de duminică. Distanțare de fondatorul ajuns în pușcărie? Mai degrabă, grijă de a împacheta întreaga poveste într-o temă mult mai sexy, aceea a libertății de exprimare. Discursul din stradă a fost cu totul altul decât cel din studiouri, unde mogulul întemnițat a fost căinat pe toate tonurile. Un vox pop realizat de Gândul redă opinia unui simplu participant la protest, care spune că nu se pronunță despre vinovăția lui Voiculescu, dar nu numai Antena 3, ci toate televiziunile sunt importante pentru democrație. Reiese că deturnarea discuției a funcționat, cel puțin în fața palatului Cotroceni.
Al doilea element de premeditare: prin contrast cu vox pop-ul de pe Gândul, materialele difuzate de Antena 3 redau nu opinia simplilor participanți, ci ceea ce realizatorii aflați în stradă consideră sau susțin că îi mână în luptă pe aceștia. Este o atitudine tipică pentru Antena 3, postul în care enunțurile ideologice anticipează și unifică realitatea, à la Baudrillard (precesia simulacrelor).
În fine, al treilea element de premeditare e însuși cuvântul plimbare, în jurul căruia cei de la Antenă și-au construit protestul. Ce i-a făcut să evite ideea sau exprimarea pură și simplă de protest? Dincolo de izul șmecheresc, de cartier al cuvântului – nesurprinzător în cazul televiziunii numite -, plimbarea înseamnă în primul rând un protest neautorizat. De ce și-a convocat A3 fanii la un atare protest? Motivele ar fi două. Primul, că plimbarea A3 imită marșurile neautorizate, dar spontane, anti-sistem și anti-media, din toamna trecută. Și, imitându-le, caută un soi de legitimitate grassroots (cu secretă admirație?). Al doilea, că solicitarea unei autorizații ar fi însemnat încă un pas în direcția unei expresii/strategii în esență politice, mitingul, apanaj al partidelor și al altor grupări asemănătoare.
Nu cred că Antena 3 a mers pe formula spontană de teamă că nu ar fi primit autorizație. Refuzul autorităților ar fi însemnat o nouă ocazie de victimizare. Dar, și cu, și fără autorizație, postul lui Mihai Gâdea s-a comportat oricum duminică asemănător unei forțe politice, mai precis unei mișcări alternative, fără lider și structură piramidală. Or asta atrage unele consecințe, despre care voi vorbi mai la vale.
Ce-a urmărit și ce-a câștigat însă Antena 3 prin plimbare? În primul rând, o marfă de mestecat pentru zilele care au urmat. Cumva, postul de știri fondat de Dan Voiculescu trebuie să-și legitimeze pretențiile de bastion al liberei exprimări și tribună a poporului, or cei 4.000 (conform prietenoasei, după unii, Jandarmerii) de susținători din stradă reprezintă o demonstrație suficientă în acest sens, pe terenul comod al discuției deturnate către libertatea de exprimare.
Cei 4.000 de susținători sunt și o măsură destul de bună a nucleului tare de fani ai postului. Dacă adăugăm la evaluarea, posibil generoasă, a Jandarmeriei cele 10 mii de mesaje de susținere despre care se vorbea, luni, chiar pe Antena 3, avem o dimensiune mai apropiată de realitate despre “poporul” din spatele televiziunii. Desigur, Antena 3 aduce permanent vorba despre cele 7,4 milioane de voturi anti-Băsescu de la referendum, dar votanții anti-Băsescu nu sunt neapărat nici fani, și nici măcar telespectatori, ai Antenei 3.
În orice caz, la capitolul câștiguri, postul și-a catalizat nucleul tare, mare-mic, cât este acesta. Dar, în logica tipică a conflictului politic, o astfel de catalizare vine cu prețul ostilizării adversarilor. Și are rost atunci când vorbim de un electorat de ordinul milioanelor de voturi, nu de patru mii de susținători. La astfel de cifre, e cazul să te întrebi ce ordin de mărime are ostilizarea.
Relatările disprețuitoare de pe canalele media concurente sunt unul din simptomele că ostilitatea se generalizează. Discursul din media instituțională și de pe rețele sociale a avut ca numitor comun bătrânețea și stupiditatea participanților – deși în stradă au existat și oameni cu IQ normal și exprimare coerentă, precum cetățeanul intervievat de Gândul, între destui ciudați, e drept. În al doilea rând, lideri de opinie trendy, care au aplaudat marșurile neautorizate de protest din toamnă, au ridicat problema lipsei de fermitate a Jandarmeriei, care ar fi trebuit să amendeze și să risipească participanții. Mai vine la rând, desigur, destinatarul protestului, președintele Băsescu, nu are cum să se simtă măgulit de apariția realizatorilor de la Antena 3 în fața Palatului Cotroceni. Apoi, justiția, atacată permanent pe Antena 3, chiar dacă nu la protest, în situația în care pe rol mai există cel puțin două procese ale fondatorului.
Paradoxal, prin băile de mulțime pe care le-a făcut în week-end, Antena 3 rămâne singură împotriva tuturor. E drept, postul era și până acum detestat de o mare parte a societății românești, ca și fondatorul lui – de departe, cel mai antipatic mogul. Însă avea, cel puțin, susținerea PSD și a lui Victor Ponta. Or tocmai aici s-a petrecut, duminică, ceva. Oamenii Antenei au trăit, probabil, momente de euforie atunci când s-au văzut înconjurați de susținători, în stradă. Dar chiar în acele momente s-au transformat într-un prieten incomod pentru PSD, fiindcă s-au desfășurat pe terenul partidelor politice, și nu al media. Care media, pentru Victor Ponta, înseamnă mai ales un aliat comod, pe nume Sebastian Ghiță. La ce i-ar servi aceluiași Victor Ponta o creatură năbădăioasă, proaspăt decapitată, dar cuprinsă de complexe de superioritate și ambiții de a fi mai mult decât este?
Articol scris pentru ediția de joi, 14 august, a săptămânalului Dilema veche. Fotografia este realizată de Casa Jurnalistului. Citiți reportajul lui Vlad Ursulean.