Ziua scrie din nou despre Liiceanu

Aici. Textul nu se dezice de primul episod; se constată cu satisfacție că toată povestea e cea mai importantă polemică din ultimele două săptămâni.

Prin 2005, când examinam niște… critici aduse de imperiul lui Voiculescu lui Vîntu, am pornit de la o afirmație a lui Ion Cristoiu, care spunea că poți deosebi un atac de presă de un articol normal prin faptul că se repetă, și am găsit o listă de simptome ale unor astfel de atacuri, în sensul de tir îndreptat împotriva cuiva. Era ceva de genul ăsta:

– poziție privilegiată în ziar/jurnalul de știri (în față, la început)
– dimensiuni mari
– limbaj violent
– vizează persoana, și nu o stare de lucruri
– se întinde pe mai multe episoade
– conține marfă veche, “supă reîncălzită”, nu are un lead clar, cu un element de noutate
– e de găsit în mai multe publicații, simultan, de la momentul zero (nu ca temă preluată, în zilele următoare), ale aceluiași grup sau prietene.

Ce ziceți, articolele din “Ziua” intră în schema asta? Cred că dacă răspunsul e afirmativ la patru-cinci din cele șapte criterii, putem vorbi de un atac.

7 thoughts on “Ziua scrie din nou despre Liiceanu”

  1. Da, mi se pare un atac dupa criteriile de mai sus; mai mult, la experienta pe care o am pe internet – si nu pe site-uri romanesti – pot sa spun ca am vazut acest tip de discurs in “razboaiele virtuale”: singurul lucru care este clar este “atacul”, chiar daca se face cu fumigene, destui or sa le ia drept argumente ale filosofului (?!)Spanu. Mi se pare, in sensul proverbului chinezesc, “interesant”.

  2. La articolul din “Ziua”, cel mai mult ma distreaza felul in care autorul isi incepe fiecare paragraf, cu expresii nouazeciste gen “Fara indoiala”, “Este adevarat ca”, “Trebuie subliniat ca” etc. Un alt tip de simptome care pot fi si ele trecute in “schema” standard a atacurilor de presa.

  3. Dragos, dar ai remarcat corect… e de fapt functia persuasiva (conativa, apud Jakobson) pusa la treaba… Daca as avea timp m-ar amuza sa fac o analiza a functiilor comunicarii in acest textulet… e potrivit ca material didactic. Intreb si eu ca altii: cine este acest Ion Spanu?

  4. Monica L: ce te opreste? Daca faci ceva frumos, mut pe fatza blogului 🙂

    In privinta functiei conative, am o observatie – expresiile alea se taie din textele de presa, care-s f. succinte. Ion Spanu, desigur, e ziarist de provicie si filozof al plagiatelor, n-are cum sa stie regula asta. Acum se preda prin anul I la jurnalistica, dar, vorba lui Dragos, the nineties sunt the nineties.

  5. acu m-a strafulgerat. putem aplica criteriile astea si pe “dezvalurile” jurnalului national la adresa TVR…cine stie…. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *