Ziua îl acuză pe Liiceanu de plagiat, iar acesta o dă în judecată

Ziua publică azi un text intitulat “Liicheanu“, în care se contestă o diferite merite ale lui Gabriel Liiceanu. Acesta anunță că va da ziarul în judecată.

Mă gândesc că s-a zvonit că Vîntu a cumpărat Humanitas, după care nu s-a mai zvonit. Nu mă întrebați care-i legătura. Poate că nu există nici una, de unde să știm noi? 🙂

34 thoughts on “Ziua îl acuză pe Liiceanu de plagiat, iar acesta o dă în judecată”

  1. Da, poate un link e prea mult.
    Am citit pe diagonala articolul dlui Roncea si nu ar fi de mirare ca astfel de articole sa fi generat reactia lui TRU.

  2. Pentru cine a citit macar putina filosofie, principalul “argument” din Ziua referitor la asa-zisul plagiat al lui Liiceanu din Heidegger e ridicol si transforma tot articolul intr-o culme a abjectiei.

    Adica: intr-o nota introductiva dintr-o traducere a lui Heidegger (“Repere pe drumul gandirii”, cunoscuta, de altfel, studentilor de anul intai la Filosofie), Liiceanu explica un concept de-al lui Heidegger (A-fi-in) folosind exemplele lui… Heidegger. Asta e zdrobitorul plagiat. Adica omul care ti-l aduce pe filosof in casa, dascalul care te introduce in opera lui, iti da un mic indrumar de citire “permitandu-si” sa foloseasca O DATA (caci atata a descoperit Ziua) exemplele pe care oricum le vei regasi cateva pagini mai incolo.

    Pe aceasta se bazeaza deschiderea de ziar a unui ziar national. Cu acest “argument stiintific” este facut lichea Liiceanu.

    Si, ca sa preintampin replici politizate, nu sunt de acord cu apelul de sustinere a lui Basescu…

  3. am citit articolul de mai multe ori. e o abureala fara noima si cu siguranta fara nici un fel de legatura cu vreun standard jurnalistic. mi se pare ca, pastrand proportiile, se aplica modelul “liviu turcu”. adica articolul nu e produs “in house” ci e scris chiar de cel care face acuzatiile, un anonim din punct de vedere al publicului larg, dar prezentat ca “sursa” apropiata de “cele relatate”. deontologia, ca tot vorbeam mai devreme despre ea, e sublima insa lipseste cu desavarsire. daca fac si legatura cu spotul tv cu care se tot promoveaza ziua de ceva vreme incoace inteleg ca sursa ar putea sa fie un cuier de perete si o lampa ceva mai frustrata.
    merita o analiza “pe text” pentru ca e un bun exemplu de manipulare specifica publicatiei respective.

  4. au cumva un consilier de imagine? le-a spus cineva ca asa se poate face cariera? asa se ajunge cunoscut pe seama unor oameni carora le-a dat Dumnezeu mai mult decat altora? poate ca ar trebui sa citeasca ce inseamna plagiat… sau sa mearga la psiholog, e o problema grava… inca nu si-a “omorat” tatal si extinde nevoia asupre celor care exercita acelasi tip de fascinatie paterna: iubire si ura, simultan…:))

  5. Toata lumea s-a mirat si a ridicat jenata din umeri cand TRU a pomenit de ziaristi vanduti.

    Aveti mai sus exemplul.

  6. Cu parere de rau, articolul nu e al lui Victor Roncea, e semnat de Ion Spanu, Roncea semneaza o caseta. Am spus de multa vreme ca prima conditie pentru a avea de-a face cu presa scrisa este sa stii sa citesti…

  7. Dragi comentatori,
    Articolul incrimant nu este scris de mine. “Comunicatul” prin care G. Liiceanu anunta ca ma da pe mine in judecata dovedesta inca odata ca filosoful fara opera isi face temele dupa ureche.
    Mai curand eu as putea sa-l dau in judecata pentru defaimarea mea si a ziarului la care lucrez.
    In ce priveste “impuscare” domnului Liiceanu pot sa va asigur ca aceasta este o doar o mare minciuna din gama aburelilor opozantului fara disidenta.
    In ziua de 14 iunie – cu mult dupa ce subsemnatul fusese deja arestat de mineri in cladirea Arhitecturii, maltratat si transferat la Unitatea de Securitate de la Magurele – domnul Gabriel Liiceanu, aflat la sediul fostei Edituri Politice a Partidului Comunist Roman, actuala Humanitas, l-a sunat pe bunul sau prieten Andrei Plesu, ministru al Guvernarii Mineriadei, aflat cu sediul tot in Casa Scanteii. Problema domnului Liiceanu nu erau crimele din cursul noptii sau cele care se petreceau in acel timp (ce-i drept, in acelasi bon-ton, nici distinsul domn Plesu nu s-a gandit vreodata sa protesteze sau sa-si dea demisia din sangerosul Guvern Iliescu-Roman). Ci cum sa ajunga la aeroport, pentru ca avea deja bilet pentru Paris. Situatia “impuscarii sale pe stadion” s-a rezolvat foarte simplu. Domnul Plesu i-a pus la dispozitie o masina guvernamentala cu care domnul Liiceanu a ajuns la aeroport. Dupa care ambii si-au continuat bine-mersi activitatea de “anticomunisti”: unul in Guvernul Iliescu-Roman (si apoi in multe alte Guverne), altul la sefia Editurii unde fusese instalat (tot) de Iliescu.
    Deh, grea viata de filosofi…

  8. Domnul Roncea face parte -cred – dintre acei colegi ai domnului Comanescu care “incearca sa-si faca meseria onest”. Impartialitatea, dezinteresul , spiritul justitiar, obiectivitatea si deontologia, calitati definitorii pentru toti jurnalistii cu exceptia domnului Traian Ungureanu , sunt perfect ilustrate in articolul domnului Roncea. Dar, probabil ca domnul Liiceanu are dreptul la acelasi tratament cu TRU, ca doar sunt colegi de transee.

  9. Am transmis urmatoarea Replica la NewsIn si va rog sa o inserati si dvs.

    Domnul Gabriel Liiceanu nu este la prima operatiune de denigrare a ziarului ZIUA. Mai curand el ar putea fi cel dat in judecata pentru astfel de alegatii defaimatoare la adresa unui ziar in care apar mai multe adevaruri decat in “operele” sale. In ce priveste “Comunicatul” sau, acesta se inscrie in seria marilor minciuni si manipulari ale profitorilor democratiei romanesti din randurile unei false “societati civile”. Domnul Gabriel Liiceanu nu s-a aflat niciodata pe vreo lista pentru a fi impuscat in 14 iunie. Dimpotriva: in data de 14 iunie acesta a fost protejat – ca si membrii si sediul Grupului pentru Dialog Social din care provine – de catre autoritatile paramilitare ale Frontului Salvarii Nationale (FSN). In dimineata acelei zile, Gabriel Liiceanu s-a deplasat de la sediul Editurii Humanitas la aeroportul Otopeni, cu o masina guvernamentala, oferita de prietenul sau Andrei Plesu, ministru in Guvernul Mineriadei (inainte si dupa masacrarea studentilor din Piata Universitatii). Domnul Liiceanu avea bilet pentru Paris, de unde s-a intors apoi bine mersi pentru a ocupa acelasi fotoliu din conducerea fostei Edituri Politice a PCR, incredintate prin metode obscure de catre Ion Iliescu pentru a crea Editura Humanitas. Domnul Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.

    Cu multumiri,

    Victor Roncea

  10. e treaba justitiei sa determine daca e corect sau nu ce se spune acolo. Daca i-a dat in judecata si castiga bravo lui..daca pierde…e grav

    Pana atunci dl spanu si dl roncea se bucura de premisa de nevinovatie…sau nu?

  11. de cand ziaristii limbisti se bucura de prezumtia de nevinovatie?..adica arunci laturi in capul omului,spui tampenii pe banda rulanta,dar cica roncea se bucura de prezumtia de nevinovatie; wassa,e ca si cum eu vin si-ti dau un pumn in cap dar pretind sa ma bucur de prezumtia de nevinovatie.

  12. Nu e deloc treaba justitiei sa se pronunte in sensul pe care-l propui tu. S-a pronuntat deja societatea de fenomenologie, ma pronunt si eu (fost student la facultatea de filozofie – Bucuresti. Rezulta ca domnul G. Liiceanu nu a plagiat. Punct.

  13. Mihnea: da, la asta mă gândesc și eu. Putem zice totuși că Liiceanu a fost neriguros. Nu mai utile erau niște note de subsol cum că “Heidegger precizează în Sein un Zeit Dasein-ul astfel…”? Avem așadar doi universitari, unul mai mare, care scrie note sloppy, și un altul mai mic – și dubios – care consideră că asta e un plagiat? Uite de-asta am lăsat eu baltă Filozofia. Fiindcă Bagdasar și Vlăduțescu erau inutilizabili. Mint, și dintr-o serie de alte motive.

  14. Peet: Nu, nu la Victor Roncea mă refeream când spuneam că există ziariști care încearcă să își facă meseria corect. Victor Roncea posedă adevăruri – cum ar fi faptul că Liiceanu e un filozof fără operă și un disident fără disidență. Ziariștii la care mă refer eu sunt dubitativi, critici și potoliți. Așa mă consider și eu.

    Genul ăsta de ziarist ar fi mers în primul rând la Liiceanu, dacă ar fi avut piesa lui Spânu pe mână. “Ziua” n-a mers, fiindcă avea “dovada”. Se strica arhitectura dezvăluirii, ca să zic așa, nu? Sunt destui alții care n-ar fi mers și n-au mers, atunci când au avut “dovezi”. Chiar dintre susținătorii președintelui.

  15. Victor Roncea: precum vezi, s-a postat. Atât de târziu fiindcă, iertați-mă, mai trebuie să câștig și bani în viața asta, iar dacă stau aici, nu câștig. Dar stau și mă gândesc: este locul acestei replici aici? Pentru coerența discursului și din motive etice, ea trebuie trimisă acolo unde s-a făcut incriminarea. Mai curând la Cotidianul/NewsIn, nu?

  16. Deci. Ziaristii se impart in doua categorii:

    1. Categoria caca-cah: ziaristii care detin adevaruri. (a se vedea mercenarul condeiului care poarta numele de Roncea)
    2. Categoria gigea-gigea: ziaristii dubitativi, potoliti si critici (a se vedea darul lui Dumnezeu pe pamant Iulian Comanescu).

    Am concluzionat bine dom’ Comanescu?

  17. George Damian: Îți dai seama că nu pot fi de acord. Pe de altă parte, mi se pare o cauză pierdută să încerc să vă explic eu care-i treaba și cum se scrie un articol decent, aveți ani buni de presă și după toți acești ani ați ajuns la “Liicheanu”. Proști nu sunteți (cel puțin Roncea, pe tine te știu doar din tămbălăul pe care îl faci pe Freeex și pe care încerci să-l faci și-aici), prin urmare deduc că aveți alte motive.

  18. Gata dom’ Semaca, eu Lascarica ma predau…

    Marturisesc cu mana pe inima ca nu mai fac de multisor tambalau pe freex, m-am trecut la cele sfinte (si pentru mai multa precizie: am facut tambalau cand s-au trezit unii si altii sa se ia de mine aiurea). Nici aici nu vreau sa fac tambalau, doar sa corectez unele “mici inadvertente”: articolul n-a fost scris de Roncea; iar eu nu am chiar nimic de-a face cu chestiunea “Liicheanu”. Nu inteleg de ce ma bagi si pe mine la gramada, pe modelul freex. Pe bune: la ce iti foloseste sa spui ca articolul a fost scris de Roncea (cand de fapt n-a fost scris de Roncea) sau sa insinuezi ca eu as avea de-a face cu chestiunea “Liicheanu” (cand de fapt nu am nici o legatura)? Sa fie asta un model de deontologie (de blogger ziarist)?

  19. George Damian: Când spuneam “ați ajuns la Liicheanu” mă refer la acele povești de stă mâța-n coadă care se publică în “Ziua”. Ringier, care a furat sediul de la PSD, dar de fapt a dat o grămadă de bani pe el și nu mai știu ce dracu’. E o metonimie dacă vrei. Știu că nu tu ești semnatarul articolului și am văzut și eu “Spânu” în dreptul lui, mă mir că Liiceanu l-a dat (dacă l-a dat) în judecată pe Roncea.

    Tu, personal, ești mulțumit de “Liicheanu”? Că la asta se reduce toată povestea, în ultimă instanță.

  20. din nou “ati ajuns” – prefer sa dau socoteala pentru articolele semnate de mine; judecatile la gramada mi se par stupide si am tendinta sa imi ies din pepeni cand sunt bagat la groapa comuna sau in executii de masa;

    “Liicheanu” e un articol slab; tu esti de acord ca avem dreptul sa punem intrebari si sa analizam activitatea oricarei persoane publice din tara asta? sau trebuie neaparat sa ne inscriem cu totii in cortegiul de adulatori orgasmatici ai dioscurilor noicieni?

  21. George: mă declar mulțumit cu aprecierea ta că “Liicheanu” e slab. Da, putem pune întrebări. Nici eu nu sunt fan Liiceanu și, da, îl putem pune în discuție. Dar nu așa. E clar că trebuia mers la el și că, într-un astfel de caz grav, redacția trebuia să-și asume sau să se delimiteze de acuzații.

  22. scandalul are mai multe chei care pot fi usor devoalate. pe mine m-a interesat personajul care semneaza dezvalurile. Aici, gasiti detalii
    http://andreibadin.blogspot.com/2007/02/scandalul-ziua-liiceanu-acuzatorul-ion.html. un personaj dubios fan de poet de curte ceausist.
    il apreciez pe Liiceanu, chiar daca nu sunt de acord cu unele din pozitiile sale publice. sunt multe de discutat despre privatizarea Editurii Politice.dar acuzatii de genul celor de zilele trecute sunt insa de prost gust si mai ales false.
    I

  23. Bădin: chiar mă gândeam că oricine ar fi primit chestia aia ar fi trebuit să sape mai departe, ca să vadă cine-i Spânu. Asta, ca și premisă a publicării, și nu neapărat marfă de publicat.

  24. Ceva de-a dreptul scarbos. Probabil tine de invidia pur romaneasca, sa mai moara si capra vecinului… Spanu si Barbu, cine naiba sunt astia doi? Cred ca nii daca ar fi trebuit sa plagieze ceva n-ar fi fost in stare sa copieze corect…. Mediocritatea e in floare.

Leave a Reply to Iulian Comanescu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *