Ziariști în grevă? Eu sunt de vreo patru ani. Despre respect

Bogdan Ciuclaru de la Radio Guerilla povestește pe Blogmeaway despre o discuție cu Vlad Craioveanu, din care i-a venit ideea unei greve media (a ziariștilor și a instituțiilor media). Bogdan crede că presa ar putea câștiga respect din partea instituțiilor statului în felul ăsta și vrea să știe ce părere au o serie de oameni cu bloguri pe tema asta, printre care și eu.

Părerea mea e că o acțiune de felul ăsta e deocamdată nejustificată. Pentru a câștiga respectul statului, deci al politicienilor, presa ar trebui în primul rând să renunțe la complicitatea cu politicul în care trăiește de vreo doi sau trei ani încoace. De fapt, presa, în sensul de ziariști și alți muncitori cu conținutul, își resimte mizeria, în mod nemijlocit, pe filiera manager-patron; sunt convins că și Bogdan e de acord cu mine, dar nu are cum să spună asta, fiindcă e angajat la o companie care nu e a lui, spre deosebire de mine. Nu e nimic rău în asta, așa am trăit și eu vreo 15 ani și așa trăiesc majoritatea făcătorilor de conținut.

Dar, prin 2005, am intrat și eu în “greva” mea. Mi-a fost destul de clar că nu prea mai am unde și cum evolua în organigramele stufoase ale marilor grupuri de presă – sau cel puțin că trebuie să aștept ani de zile până la următoarea propunere tentantă. Am făcut firma de care știți și am pornit-o pe cont propriu. În majoritatea zilelor, îmi fac cruce că am ieșit la timp din apatia care de atunci s-a transformat în degringoladă. Îmi pare rău dacă ceea ce spun aici sună îngâmfat, dar dacă ești nemulțumit, nu ai decât să cauți o soluție personală. Ceva asemănător am spus destul de des și oamenilor care m-au întrebat dacă e cazul să plece/protesteze/își dea demisia dintr-un anume loc. Dincolo de faptul că X sau Y, un personaj mai matur, ți-a zis că la Cotidianul, Evenimentul zilei etc. e așa și pe dincolo, tu, personal, cum stai din punct de vedere să zicem sindical? Ai ce-ți trebuie să-ți faci treaba, de la salariu decent, la libertate de expresie și mijloace pentru conținut mai elaborat? Dacă da, ce fac restul oamenilor din compania ta e mai puțin important. Cătălin Tolontan a spus acum câțiva ani un lucru important, că libertatea presei nu se dă, ci se ia. Vedem că el, ca șef de gazetă și de entitate de business din hulitul grup Voiculescu, e singurul redactor-șef high profile și cu realizări din presa cotidiană din ultimii ani. Prin alte locuri, în Intact Media Group bântuie zelatorii, cozile de topor, entertainerii de gang: o fi mai scurt drumul către un anume confort în felul ăsta, dar ca să faci ceva temeinic, trebuie să te miști ca Tolontan, și nu ca ei.

Înapoi la statul care nu ne respectă. Cum poți respecta niște oameni care te sleiesc metodic dacă nu cotizezi? Sau, atunci când nu e vorba de interese, niște haite media care își încep ziua căutând vinovați imaginari pentru execuțiile care, spunea Mencken, fac deliciul publicului? În mod analog cu libertatea de expresie a lui Tolontan, respectul nu se cere, ci se câștigă. Prin ceea ce faci. Degeaba strigi sloganuri, în campanii sau în fața guvernului. Bineînțeles, un stat care se trezește brusc, după 10 ani în care a aprobat cel puțin tacit sistemul de plată cu drepturile de autor, că presa a fost cuprinsă de evaziune fiscală are o problemă, și anume, una mare. Care ar fi treaba ta, ca jurnalist? Să explici de ce face guvernul Boc asta. Ce facem, începem să credem în teoria conspirației, că statul încearcă să pună cu botul pe labe tot ceea ce e inițiativă privată și gândire independentă? Nu face sens, până și sovieticii au promovat sau tolerat lucruri gen NEP (noua politică economică, liber la mandatari și alți cooperatiști). Vrea cumva guvernul să schimbe mentalitățile și să facă din tot poporul plătitor model de taxe? Nu e o întreprindere cam grea și un deziderat cam subtil pentru un Executiv care nu e în stare să anticipeze nici măcar îmbulzeala generată de propriile decizii la administrațiile financiare? Sau, în fine, am ajuns la sapă de lemn, în termeni bugetari, și Finanțele încearcă să stoarcă bani de acolo de unde se mai poate?…

Nu sunt specialist în macroeconomie și deci nu știu să vă spun cum stau lucrurile. Dar știu că de-atâta grevă și proteste, presa uită să își pună astfel de întrebări și să le caute răspunsurile. Genul ăsta de curiozitate și informațiile corecte pot genera mai mult respect la personajele la care se referă, decât diferite petiții și rezoluții sindicale. Dar, bineînțeles, ca să sapi atât de adânc trebuie nu doar să știi meserie, ci și să nu fii în tot felul de combinații cu cei de la care aștepți să fii tratat într-un anume mod.

P.S.: Fiindcă Bogdan a lansat o leapșă pe tema grevei media, transmit și eu mai departe întrebarea lui Mihnea Măruță, Alin Fumurescu, Costi Rogozanu și Teo Tiță.

5 thoughts on “Ziariști în grevă? Eu sunt de vreo patru ani. Despre respect”

  1. Presa e ca mediul politic. A fost dată afară de la Hotnews Andreea Pora pentru plagiat? Well, noi, ca breaslă, uităm de-astea. Acum ne pot sparge oricând la cimpanzeu, uite pe cine invităm să vobească despre hoții 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *